3ra-80/21 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actelor confirmative a dreptului de proprietate asupra terenului

3ra-80/21 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actelor confirmative a dreptului de proprietate asupra terenului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-80/21

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia (I. Volcovschi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

21 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând recursul depus de Serghei Bancov, reprezentat de avocatul Nicolai

Jecov,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Serghei Bancov împotriva Consiliului municipal Comrat și Primăriei municipiului

Comrat, intervenient accesoriu Valentina Bancov cu privire la contestarea actului

administrativ și obligarea eliberării actelor confirmative a dreptului de proprietate

asupra terenului pentru construcția casei de locuit individuale,

împotriva deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul depus de Consiliul municipal Comrat și Primăria municipiului

Comrat, a fost casată hotărârea din 26 martie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul

Central și a fost emisă o decizie nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La data de 23 ianuarie 2015 Serghei Bancov a depus la Judecătoria Comrat cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Comrat cu privire la contestarea

1

actului administrativ și obligarea eliberării actelor confirmative a dreptului de

proprietate, asupra terenului pentru construcția casei de locuit individuale.

În motivarea acțiunii reclamantul Serghei Bancov a indicat că prin decizia nr.

16/13.4 din 25 decembrie 2007 a Consiliului mun. Comrat i-a fost atribuit un lot de

teren pentru construcția casei de locuit individuale, amplasat în or. xxxxx

A menționat că conform art. 11 Cod funciar, autoritățile administrației publice

locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberând-le titluri de proprietate, iar art.

9 din același Cod prevede că, în competența consiliilor municipale intră autentificarea

dreptului de proprietate a deținătorilor de terenuri.

În acest sens, la 23 mai 2014 a depus către Consiliul mun. Comrat o cerere

privind eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren asupra

lotului de teren, atribuit prin decizia nr. 16/13.4 din 25 decembrie 2007 a Consiliului

mun. Comrat pentru construcția casei de locuit individuale, amplasat în or. xxxxx

Însă, prin decizia nr. 17/25 din 21 octombrie 2014, Consiliul mun. Comrat i-a

respins cererea privind eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren, care a fost recepționată la 16 ianuarie 2015.

Serghei Bancov consideră neîntemeiat refuzul Consiliului mun. Comrat în

eliberarea actelor confirmative a dreptului de proprietate asupra lotului de teren, atribuit

pentru construcția casei de locuit individuale.

Reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 17/25 din 21 octombrie 2014 a

Consiliului mun. Comrat, obligarea pârâtului să-i elibereze actele confirmative a

dreptului de proprietate asupra lotului de teren pentru construcția casei de locuit

individuale, amplasat în xxxxx, nr.1, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 03 noiembrie 2015 a Judecătoriei Ceadâr-Lunga, Primăria

municipiului Comrat a fost atrasă în proces în calitate de copârât.

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Ceadâr-Lunga cererea chemare

în judecată depusă de Serghei Bancov, a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție.

Prin încheierea din 20 aprilie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă

cererea înaintată de președintele Curții de Apel Comrat cu privire la strămutarea cauzei

la Curtea de Apel Cahul și s-a remis cauza pentru judecarea apelului la Curtea de Apel

Cahul.

Prin decizia din 17 mai 2016 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul depus

de Serghei Bancov și avocatul Nicolai Jecov și a fost menținută hotărârea din

26 ianuarie 2016 a Judecătoriei Ceadâr-Lunga.

Prin decizia din 16 noiembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul depus de avocatul Nicolai Jecov în interesele lui Serghei Bancov, a fost casată

decizia din 17 mai 2016 a Curții de Apel Cahul, cu restituirea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 30 martie 2017 a Curții de Apel Cahul a fost admis apelul depus

de Serghei Bancov și avocatul Nicolai Jecov, a fost casată hotărârea din 26 ianuarie

2016 a Judecătoriei Ceadâr-Lunga, cauza fiind remisă spre rejudecare în prima instanță

la Judecătoria Comrat, în alt complet de judecată.

2

Prin hotărârea din 06 decembrie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr –

Lunga cererea de chemare în judecată înaintată de Serghei Bancov împotriva Primăriei

și Consiliului municipal Comrat privind anularea actului administrativ și obligarea

eliberării actelor confirmative a dreptului de proprietate asupra terenului, a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Prin decizia din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Comrat cererea de apel depusă de

Serghei Bancov și avocatul Nicolai Jecov a fost admisă, a fost casată hotărârea din 06

decembrie 2017 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadâr – Lunga cu remiterea cauzei spre

rejudecare în prima instanță la Judecătoria Comrat, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Comrat a fost admisă

cererea înaintată de vicepreședintele Curții de Apel Comrat cu privire la strămutarea

prezentei cauze la Judecătoria Cimișlia, cauza fiind remisă pentru judecare la

Judecătoria Cimișlia.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, a

fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Valentina Bancov.

Prin hotărârea din 26 martie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central acțiunea

depusă de Serghei Bancov a fost admisă integral; a fost anulată decizia Consiliului

municipal Comrat nr. 17/25 din 21 octombrie 2014; a fost obligat Consiliul municipal

Comrat să-i elibereze lui Serghei Bancov actele confirmative a dreptului de proprietate

asupra lotului de teren pentru construcții, amplasat în municipiul xxxxx

Prin încheierea din 17 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

demersul președintelui interimar al Curții de Apel Comrat privind strămutarea cauzei

de contencios administrativ, fiind remisă cauza pentru examinare la Curtea de Apel

Cahul.

Prin încheierea din 16 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

demersul președintelui Curții de Apel Cahul cu privire la strămutarea cauzei și s-a

dispus strămutarea cauzei de contencios administrativ la Curtea de Apel Chișinău.

La 16 aprilie 2019 Consiliul municipal Comrat și Primăria municipiului Comrat

au depus apel, iar la 04 iulie 2019 au depus motivarea apelului împotriva hotărârii din

26 martie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, solicitând casarea hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi decizii privind respingerea acțiunii depuse de

Serghei Bancov.

Hotărârea motivată din 26 martie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central a

fost recepționată de către apelanții Consiliul și Primăria municipiului Comrat la data

de 14 iunie 2019, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei

(f.d. 72 vol. III).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție menționează, că în astfel de circumstanțe, instanța de apel corect a considerat

ca fiind depus în termen apelul depus de Consiliul și Primăria municipiului Comrat la

data de 04 iulie 2019.

Prin decizia din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

depus de Consiliul municipal Comrat și Primăria municipiului Comrat, a fost casată

3

hotărârea din 26 martie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central și a fost emisă o

nouă decizie privind respingerea cererii de chemare în judecată depuse de Serghei

Bancov.

La data de 13 noiembrie 2020 Serghei Bancov, reprezentat de avocatul Nicolai

Jecov, a depus recurs împotriva deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii din 26 martie 2019 a

Judecătoriei Cimișlia, sediul Central.

În motivarea recursului recurentul Serghei Bancov a invocat că instanța de apel

a interpretat eronat prevederile art. 11 Cod funciar, precum și prevederile

Regulamentului cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de

pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 984 din 21 septembrie 1998.

A indicat că instanța de apel, respingând acțiunea și aplicând prevederile

Regulamentului nominalizat, ce stabilește modul de transmitere în proprietate privată a

sectoarelor de teren ocupate de case, anexe gospodărești și grădini, nu a luat în

considerare că în speță terenul, alocat prin decizia Consiliului municipal Comrat nr.

16/13.4 din 25 decembrie 2007, i-a fost atribuit lui Serghei Bancov în baza temeiului

prevăzut de pct. 2 alin. (1) art. 11 din Codul funciar și, anume: ca familiilor nou-

formate. Prin urmare, în opinia recurentului prevederile Regulamentului menționat nu

sunt aplicabile speței.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data 16 septembrie 2020,

fiind notificată prin poșta electronică recurentului Serghei Bancov la data de

26 octombrie 2020 (f.d. 28 vol. ).

Astfel, recursul depus la data de 13 noiembrie 2020 de către Serghei Bancov,

reprezentat de avocatul Nicolai Jecov, este în termen.

Prin referința depusă la 11 decembrie 2020 Consiliul municipal Comrat și

Primăria municipiului Comrat au solicitat respingerea recursului depus de Serghei

Bancov, reprezentat de avocatul Nicolai Jecov și menținerea deciziei din 16 septembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul depus

de Serghei Bancov, reprezentat de avocatul Nicolai Jecov, împotriva deciziei din

16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost numit pentru examinare în complet

din 5 judecători.

4

Conform art. 247 al Codului administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar,

Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recurentului, au

fost expuse cu suficientă claritate.

Verificând argumentele invocate în recurs, pe baza materialelor din dosar,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție a ajuns la concluzia de admite recursul, de a casa integral decizia instanței de

apel, a casa parțial hotărârea primei instanțe, cu emiterea în această parte a unei decizii

noi, în rest a menține hotărârea primei instanțe, din următoarele considerente.

În susținerea concluziilor enunțate, Colegiul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține următoarele prevederi legale.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând recursul

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia instanței

de apel și emite o nouă decizie.

Potrivit art. 21 alin. (1) al Codului administrativ, autoritățile publice și instanțele

de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte

normative.

Totodată, conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc

felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

La fel, potrivit art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III

din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru

procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din

prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

În același timp, în corespundere cu art. 219 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în

baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de

cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune

eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea

corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor

declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică

5

asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de

participanții la proces.

Recapitulând esența litigiului în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanțe și

confirmată de părți.

Din materialele cauzei rezultă că prin decizia nr. 16/13.4 din 25 decembrie 2007

Consiliul municipal Comrat a decis atribuirea lui Serghei Bancov a lotului de teren,

amplasat în municipiul xxxxx, pentru construcția casei de locuit individuale (f.d. 3, vol.

I ).

La data de 09 octombrie 2013, Primăria municipiului Comrat i-a eliberat lui

Serghei Bancov certificatul de urbanism nr. 195, pentru proiectarea casei de locuit în

municipiul xxxxx (f.d.4 vol.I).

Ulterior, la data de 23 mai 2014 Serghei Bancov s-a adresat cu cerere către

Consiliul municipal Comrat privind eliberarea actelor confirmative a dreptului de

proprietate, asupra terenului atribuit lui prin decizia nr. 16/13.4 din 25 decembrie 2007

Consiliul municipal Comrat, pentru construcția casei de locuit individuale. În acest

sens, a menționat că în corespundere cu prevederile art. 11 Cod funciar, autoritățile

administrației publice locale atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren pentru

construcția caselor de locuit (f.d.5, vol.I).

Însă, prin decizia nr. 17/25 din 21 octombrie 2014, Consiliul mun. Comrat a

respins cererea depusă de Serghei Bancov privind eliberarea actelor confirmative a

dreptului de proprietate asupra terenului, situat în mun. xxxxx (f.d. 6, vol.I).

Nefiind de acord cu decizia emisă, la data de 23 ianuarie 2015 Serghei Bancov a

depus prezenta acțiune, solicitând anularea deciziei Consiliului municipal Comrat

nr.17/25 din 21 octombrie 2014, obligarea Consiliului municipal Comrat să-i elibereze

actele confirmative a dreptului de proprietate, asupra lotului de teren atribuit pentru

construcția casei de locuit individuale, amplasat în municipiul xxxx, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a dispus admiterea

acțiunii și anularea deciziei Consiliului municipal Comrat nr. 17/25 din 21 octombrie

2014, cu obligarea Consiliului municipal Comrat să-i elibereze lui Serghei Bancov

actele confirmative a dreptului de proprietate asupra lotului de teren atribuit pentru

construcții, amplasat în municipiul xxxxx

Judecând apelul depus de Consiliul municipal Comrat și Primăria municipiului

Comrat, instanța de apel a considerat că hotărârea primei instanțe urmează a fi casată

integral, cu emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea reclamantului Serghei Bancov

să fie respinsă.

În susținerea concluziilor sale, instanța de apel a indicat că conform pct. 14 din

Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de

pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 984 din 21 septembrie 1998, trecerea în proprietate privată a

loturilor de pământ de pe lângă casă se poate efectua, la cererea persoanei interesate,

atât până la inițierea, cât și în cadrul lucrărilor de înregistrare primară masivă. În acest

6

caz, persoana depune la primăria localității o cerere privind transmiterea terenului în

proprietate privată și eliberarea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren. La cerere se anexează : a) contractul de dare în folosință a terenului pe termen

nelimitat sau documentele de atribuire a terenului pentru construcția și exploatarea casei

de locuit și b) documentele ce confirmă dreptul de proprietate asupra casei.

Astfel, instanța de apel a menționat că lipsesc temeiuri pentru anularea deciziei

nr. 17/25 din 21 octombrie 2014 a Consiliului municipal Comrat, indicând că la

momentul depunerii cererii din 23 mai 2014, Serghei Bancov nu a prezentat actele

necesare, ce ar permite trecerea lotului de teren solicitat în proprietate privată. Or, prin

decizia nr. 16/13.4 din 25 decembrie 2007 a Consiliului mun. Comrat reclamantului

Serghei Bancov i-a fost atribuit lotul de teren pentru construcția casei de locuit

individuale, ultimul fiind obligat să obțină actele permisive pentru construirea casei de

locuit, efectuarea construcției cu respectarea proiectului și cu darea ulterioară în

exploatare a imobilului.

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră concluzia instanței de apel contradictorie circumstanțelor

cauzei, fiind rezultată din interpretarea eronată a normelor de drept material, stabilind

greșit starea de fapt în prezenta cauză, iar concluzia primei instanțe privind admiterea

acțiunii depuse de Serghei Bancov fiind justă, având la bază cumulul probelor

administrate, în coraport cu normele legale ce guvernează raportul juridic litigios.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) și alin. (2) din Codul administrativ,

prezentul cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019. La data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793/2000 și Legea nr. 190/1994

cu privire la petiționare.

În conformitate cu art. 258 alin. (1) al Codului administrativ, procedurile

administrative și procedurile prealabile inițiate pînă la data intrării în vigoare a

prezentului cod, care nu au fost finalizate pînă la 1 aprilie 2019, se vor finaliza conform

prevederilor legale valabile pînă la data intrării în vigoare a prezentului cod. Această

dispoziție este valabilă și pentru procedurile prealabile inițiate după data intrării în

vigoare a prezentului cod referitoare la o procedură administrativă inițiată până la data

intrării în vigoare a acestuia.

Astfel, legiuitorul Codului administrativ a optat pentru principiul aplicării legii

vechi sub condiția că procedurile administrative și cererile prealabile au fost inițiate

până la 1 aprilie 2019, legiuitorul optând pentru aplicarea imediată doar a noilor

reglementări procedurale.

Prin urmare, Colegiul reține că în speță se aplică în coroborare prevederile Codului

administrativ și a Legii contenciosului administrativ. Or, actul administrativ contestat

a fost emis sub imperiul Legii contenciosului administrativ.

7

Astfel, conform art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (în vigoare la data depunerii acțiunii în instanța de judecată), orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a

obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

De asemenea, conform art. 3 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ,

obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu

caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al

unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de autoritățile publice și autoritățile asimilate

acestora în sensul prezentei legi.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) al Legii contenciosului

administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de

lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice

emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în

parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ

și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și

repararea pagubei cauzate.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului

administrativ, la examinarea în instanța de contencios administrativ a cererii în anulare,

sarcina probațiunii este pusă pe seama pârâtului, iar în materie de despăgubire, sarcina

probațiunii revine ambelor părți.

În corespundere cu prevederile art. 26 alin. (1) Legea contenciosului

administrativ, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul

în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca

fiind emis cu încălcarea competenței; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea

procedurii stabilite.

Actul administrativ reprezintă o manifestare unilaterală de voință care emană

de la o autoritate publică, de regulă din sfera puterii executive, cu scopul de a da naștere,

modifica sau stinge drepturi și obligații în regim de putere publică și care, la nevoie,

poate fi pusă în executare în mod direct, prin forța de constrângere a statului.

Prin urmare, în speță obiect al acțiunii în contencios administrativ il reprezintă

decizia nr. 17/25 din 21 octombrie 2014 a Consiliului municipal Comrat, prin care s-a

respins cererea lui Serghei Bancov din 23 mai 2014, privind eliberarea actelor

confirmative a dreptului de proprietate, asupra terenului atribuit pentru construcția casei

de locuit individuale, amplasat în municipiul xxxxx

8

Potrivit art. 3 al Codului funciar, terenurile în Republica Moldova pot fi în

proprietate publică și privată. Statul ocrotește în egală măsură ambele tipuri de

proprietate. Raporturile de proprietate asupra pământului se stabilesc de legislație.

Conform art. 9 al Codului funciar, de competența consiliilor raionale și

municipale țin repartizarea și retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege.

În sensul dispozițiilor art. 10 din Legea privind administrarea și deetatizarea

proprietății publice, nu se permite înstrăinarea cu titlu gratuit sau darea în comodat per-

soanelor fizice sau persoanelor juridice cu capital privat a bunurilor domeniului privat

al statului sau al unității administrativ-teritoriale, cu excepția cazurilor în care aceste

bunuri reprezintă terenuri care se atribuie persoanelor fizice pentru construcția de case

individuale.

În corespundere cu art. 11 al Codului funciar, autoritățile administrației publice

locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate:

trec în proprietatea cetățenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe

gospodărești și grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislația;

atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului pînă

la epuizarea acesteia pentru construcția caselor de locuit, anexelor gospodărești și

grădini: în orașe - de la 0,04 pînă la 0,07 hectare, în localități rurale - pînă la 0,12

hectare. Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către autoritățile

administrației publice locale;

trec (în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieșind

din suprafața reală a terenului ce deservește construcțiile) terenurile aferente caselor de

locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, în proprietatea

comună în diviziune a proprietarilor apartamentelor, proporțional suprafeței privatizate

de fiecare.

Colegiul specifică că articolul 11 al Codului funciar stabilește expres

modalitatea de apariție a dreptului de proprietate asupra sectoarelor de teren din

intravilan pentru case, anexe gospodărești și grădini.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 435 din

28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă , pentru autoritățile publice

locale de nivelul întîi se stabilesc următoarele domenii proprii de activitate:

administrarea bunurilor din domeniile public și privat locale. Iar, în coroborare cu

prevederile art. 14 alin. (2) lit. e) din (2) Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, decide atribuirea și schimbarea destinației terenurilor

proprietate a satului (comunei), orașului (municipiului), după caz, în condițiile legii.

Conform art. 4 lit. (a) din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004 cu privire la

formarea bunurilor imobile, bunul imobil se poate forma în orice scop care nu

contravine legislației, inclusiv în scopul transmiterii terenurilor în proprietate sau

folosință persoanelor fizice sau juridice, în condițiile legii.

Deci, administrația publică locală, întru realizarea normelor de drept menționate,

prin decizia Consiliului mun. Comrat nr. 16/13.4 din 25 decembrie 2007, i-a atribuit lui

Serghei Bancov lotul de teren pentru construcția casei de locuit individuale, ultimului

revenindu-i obligația de a întreprinde acțiuni potrivit normelor enunțate.

9

În acest sens, Colegiul relevă că la data de 09 octombrie 2013, Primăria

municipiului Comrat i-a eliberat lui Serghei Bancov certificatul de urbanism nr. 195,

pentru proiectarea casei de locui, amplasată în municipiul xxxxx, care reprezintă actul

cu caracter reglementator, prin care s-au făcut cunoscute solicitantului (beneficiarului)

Serghei Bancov prescripțiile și elementele ce caracterizează regimul juridic, economic,

tehnic și arhitectural-urbanistic al unui imobil/teren, stabilite prin documentația de

urbanism și de amenajare a teritoriului, și care permite elaborarea documentației de

proiect (f.d.4 vol.I),

Astfel, în circumstanțele în care de către reclamantul Serghei Bancov, au fost

respectate toate condițiile pentru atribuirea lotului de teren pentru construcția casei de

locuit, terenul nefiind parte a fondului de rezervă al administrației publice locale, prin

decizia Consiliului municipiului Comrat nr. 16/13.4 din 25 decembrie 2007 s-a decis

atribuirea lui Serghei Bancov a lotului de tren, amplasat în municipiul xxxxx, pentru

construcția casei de locuit individuale (f.d. 3, vol. I ).

Or, lotul de teren i-a fost repartizat lui Serghei Bancov în corespundere cu

planurile urbanistice generale, ca familiei nou-formate, urmând a-i fi eliberate actele

confirmative a dreptului de proprietate asupra lotului, în conformitate cu normele

menționate supra.

În asemenea circumstanțe, Colegiul apreciază eronate concluziile instanței de

apel, care a reținut că pentru obținerea actelor confirmative a dreptului de proprietate

asupra lotului repartizat, recurentul inițial urma să obțină actele permisive pentru

construirea casei de locuit, efectuarea construcției cu respectarea proiectului și cu darea

ulterioară în exploatare, or în corespundere cu art. 11 al Codului funciar, autoritățile

administrației publice locale atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din

rezerva intravilanului, fără plată, eliberându-le titluri de proprietate.

Astfel, la caz, odată ce prin emiterea deciziei Consiliului mun. Comrat nr. 16/13.4

din 25 decembrie 2007, prin care s-a decis atribuirea lui Serghei Bancov a lotului

amplasat în municipiul xxxxx, pentru construcția casei de locuit individuale, autoritatea

administrației publice locale urmează să-i elibereze actele confirmative a dreptului de

proprietate asupra terenului, ori, decizia Consiliului mun. Comrat nr. 16/13.4 din 25

decembrie 2007, la moment nu este contestată de părți și nefiind anulată, produce

efecte juridice corespunzătoare.

În acest sens, Colegiul remarcă că din înscrisurile anexate la materialele

dosarului rezultă că decizia Consiliului mun. Comrat nr. 16/13.4 din 25 decembrie

2007, pe parcursul anilor 2006-2008 a constituit obiectul litigiului apărut între

Alexandru Peicov și Consiliul mun. Comrat, intervenient accesoriu Serghei Bancov.

Astfel, ca rezultat al examinării litigiului respectiv, prin hotărârea din 04 aprilie 2008 a

Curții de Apel Comrat, menținută prin decizia din 12 noiembrie 2008 a Curții Supreme

de Justiție, s-a stabilit legalitatea deciziei Consiliului mun. Comrat nr. 16/13.4 din

25 decembrie 2007.

În afară de aceasta, Colegiul menționează că decizia Consiliului mun. Comrat nr.

16/13.4 din 25 decembrie 2007 privind atribuirea lui Serghei Bancov a lotului de teren

amplasat în municipiul xxxxx, pentru construcția casei de locuit individuale, nu

10

stabilește un termen întru realizarea scopului pentru care a fost atribuit, ce ar fi fost

încălcat de către Serghei Bancov.

Conform dispozițiilor art. 25 Cod funciar, în cazul cînd deținătorul cu titlu de

posesiune sau de folosință nu utilizează terenul în scopul în care i s-a atribuit, autoritatea

administrației publice locale respectivă, la cererea proprietarului, va dispune aplicarea

sancțiunilor contravenționale prevăzute de lege și îl va soma în scris, stabilind termenul,

să-și îndeplinească obligațiile. În cazul în care deținătorul nu-și îndeplinește obligațiile

în termenul stabilit (nu mai mare de doi ani) el va pierde dreptul de posesiune sau de

folosință a terenului prin decizia instanței judecătorești la cererea proprietarului funciar.

Hotărîrea privind stingerea dreptului de folosință a terenului în cazurile prevăzute de

alineatul întîi al articolului 18 din prezentul Cod o adoptă administrația întreprinderii,

instituției, organizației respective. În cazul stingerii dreptului de posesiune sau de

folosință funciară autoritatea administrației publice locale respectivă, cu participarea

părților interesate, adoptă o hotărîre privitoare la eliberarea de compensație

deținătorilor pentru cheltuielile legate de ameliorarea terenurilor sau de repararea de

către aceștia a daunelor pricinuite de ei prin folosirea lor nerațională.

Însă, la materialele dosarului nu au fost atestate probe ce ar confirma că Consiliul

mun. Comrat ar fi emis vreo hotărâre privind retragerea din posesia lui Serghei Bancov

a lotului de teren, amplasat în mun. xxxxx. Or, nu s-a constat că posesorul terenului

Serghei Bancova l-ar fi utilizat în alt scop decât cel pentru care i-a fost atribuit.

Dimpotrivă, ultimul a întreprins acțiuni ce nu contravin legislației spre formarea

bunului imobil, solicitând eliberarea certificatului de urbanism pentru proiectarea casei.

În astfel de circumstanțe, Colegiul apreciază ca fiind neîntemeiat refuzul

autorității administrației publice locale de a-i elibera lui Serghei Bancov actele

confirmative a dreptului de proprietate asupra terenului, amplasat în mun. xxxxx, în

condițiile în care nu au fost constatate temeiuri de retragere a dreptului de posesiune.

Instanța de a recurs menționeză că conform art.20 Codul funciar, documentele ce

confirmă drepturile deținătorilor de teren sînt: titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, eliberat de autoritățile administrației publice locale în cazul

atribuirii de către acestea a terenurilor proprietate publică a unităților administrativ-

teritoriale.

Iar, conform art. 13 Cod funciar, primăria satului (comunei) sau orașului

eliberează titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren pentru fiecare teren,

înregistrează proprietarii terenurilor în registrul cadastral al deținătorilor de terenuri și,

la cererea deținătorului de teren, stabilește hotarele terenului în natură (pe loc).

Astfel, Colegiul consideră că prima instanță corect a apreciat ca fiind întemeiată

acțiunea lui Serghei Bancov privind eliberarea actelor confirmative a dreptului de

proprietate asupra lotului de teren pentru construcția casei de locuit individuale,

amplasat în mun. xxxxx atribuit prin decizia Consiliului mun. Comrat nr. 16/16.4 din

25 decembrie 2007.

Totodată, Colegiul consideră că prima instanță eronat a atribuit această obligație

Consiliului mun. Comrat. Or, normele de drept enunțate supra, prevăd obligația

Primăriei orașului de a perfecta titluri de autentificare a dreptului deținătorului de teren

11

pentru fiecare teren. Iar, de competența consiliilor municipale ține determinarea și

repartizarea terenurilor pentru construcții.

Acest fapt impune necesitatea casării hotărârii primei instanțe în partea obligării

Consiliului mun. Comrat să-i elibereze lui Serghei Bancov actele confirmative a

dreptului de proprietate asupra lotului de teren pentru construcția casei de locuit

individuale, situat în mun. xxxxx și în această parte de a emite o nouă decizie prin care

a obliga Primăria mun. Comrat să-i elibereze aceste acte.

Colegiul consideră că sunt neîntemeiate argumentele instanței de apel puse la

baza respingerii acțiunii depuse de Serghei Bancov, precum că în speță pentru

eliberarea actelor confirmative a dreptului de proprietate asupra terenului nu au fost

prezentate actele indicate în Regulamentul cu privire la modul de transmitere în

proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 984 din 21 septembrie 1998, și

anume documentele ce conformă dreptul de proprietate asupra casei.

În acest sens, Colegiul reține că Regulamentul cu privire la modul de transmitere

în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane,

aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 984 din 21 septembrie 1998,

instituie dreptul autorității administrației publice locale de a transmite fără plată, în

proprietate sectoarele de teren de pe lângă casele de locuit proprietarilor caselor de

locuit.

Însă, la caz, recurentului Serghei Bancov i s-a atribuit sectorul de teren pentru

construcția casei de locuit individuale, ca familiilor nou-formate, care constituie unul

din modurile de atribuire a trenurilor în proprietate, fără plată, prevăzut de pct.2 al art.

11 Cod funciare și care instituie obligația autorității administrației publice să elibereze

titluri de proprietate.

Colegiul consideră că în speță Regulamentul menționat nu își găsește

aplicabilitatea, acesta reglementând modul de transmitere în proprietate privată a

loturilor de pământ de pe lângă casă doar în localitățile urbane, și anume cel prevăzut

de pct. 1 din art. 11 Cod funciar. Prin urmare, acesta a fost elaborat întru realizarea art.

11 Cod funciar, în special a pct. 1 din articolul respectiv, având astfel o reglementare

limitată a modului de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ.

Or, legislația națională trebuie să indice cu o claritate rezonabilă scopul și

modalitatea de exercitare a discreției relevante acordate autorităților publice, pentru a

asigura persoanelor nivelul minim de protecție la care cetățenii au dreptul în virtutea

principiului preeminenței dreptului într-o societate democratică (a se vedea

Domenichini v. Italy, cauza din 15 noiembrie 1996, §33).

În acest sens, Colegiul reține și constatările Curții Europene a Drepturilor Omului

în cazul Arzamazova v. Republica Moldova (nr. 38639/14), unde Curtea Europeană a

reiterat că greșelile sau erorile autorităților de stat ar trebui să fie în beneficiul

persoanelor afectate. Cu alte cuvinte, riscul oricărei greșeli comise de autoritatea de stat

trebuie să fie suportat de stat, iar erorile nu trebuie remediate pe cheltuiala persoanei în

cauză.

12

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 2 1 al Codului funciar, obiecte

ale relațiilor funciare sînt: sectoarele de teren, cotele de teren și drepturile asupra lor.

Sectoarele de teren și obiectele aferente acestora (solul, bazinele de apă închise,

pădurile, plantațiile multianuale, clădirile, construcțiile, edificiile etc.), strămutarea

cărora este imposibilă fără a cauza pierderi directe destinației lor, constituie bunuri

imobile.

Colegiul apreciază că instanța de apel eronat a reținut și prevederile art. 8 alin.

(1) al Legii nr. 1308 din 25 iulie 1997 cu privire la prețul normativ și modul de vânzare-

cumpărare a pământului, în ceea ce ține de reglementarea noțiunii lot de pământ,

deoarece potrivit art. 1 prezenta Lege se aplică în cazurile: a) vînzării-cumpărării

terenurilor, inclusiv a terenurilor aferente obiectivelor privatizate sau care se

privatizează, a terenurilor aferente obiectiv privat, precum și a terenurilor aferente

construcțiilor nefinalizate; b) includerii valorii terenurilor proprietate publică aferente

obiectivelor și construcțiilor nefinalizate specificate la lit.a) în capitalul social al

acestora, la decizia adunării generale a acționarilor (fondatorilor) și cu acordul

proprietarului de teren, în calitate de cotă de participare a acestuia în patrimoniul

obiectivului sau al construcției; c) excluderii terenurilor din categoriile de terenuri cu

destinație agricolă și ale fondului silvic, precum și din circuitul agricol, și atribuirii lor

la alte categorii de terenuri; d) înstrăinării forțate a terenurilor; e) relațiilor de arendă.

Prin urmare, izvorul apariției raporturilor juridice dintre Serghei Bancov și

autoritățile administrației publice locale, nu este reglement de art. 1 al Legii nr. 1308

din 25 iulie 1997 cu privire la prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a

pământului.

Colegiul reține jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, unde

Curtea Europeană în cauza Dobre c. România (nr. 2239/02) a subliniat că existența unui

certificat, a unei adeverințe provizorii de proprietate care a dat naștere în patrimoniul

reclamantei a unui drept civil, căruia autoritățile administrative nu îi mai puteau aduce

atingere, califică reclamanta ca fiind deci, în posesia unui bun în sensul definit de art.

1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.

Astfel, un reclamant poate pretinde o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 numai

în măsura în care deciziile contestate se referă la „bunurile” sale în sensul acestei

dispoziții. „Bunurile” pot fi „bunuri actuale” sau active, inclusiv creanțe, în privința

cărora reclamantul poate susține că are cel puțin o „așteptare legitimă” de a obține

exercitarea efectivă a unui drept de proprietate [Pressos Compania Naviera S.A. și alții

împotriva Belgiei, pct. 31; J.A. Pye (Oxford) Ltd și J.A. Pye (Oxford) Land Ltd

împotriva Regatului Unit (MC), pct. 61; Von Maltzan și alții împotriva Germaniei

(dec.) (MC), pct. 74 lit. c); Kopecký împotriva Slovaciei (MC), pct. 35 lit. c)].

În cauza Pine Valley Developments Ltd și alții împotriva Irlandei, (pct. 51),

Curtea a constatat că s-a creat o „așteptare legitimă” atunci când a fost acordat

certificatul de urbanism în temeiul căruia societățile reclamante au achiziționat terenul

în vederea dezvoltării acestuia. Certificatul de urbanism, care nu putea fi revocat de

autoritatea abilitată în materie de urbanism, era „o parte integrantă a proprietății

societăților”.

13

De asemenea, în cauza Sfintele Mânăstiri împotriva Greciei, pct. 60-61, Curtea

a hotărât că o dispoziție legală care oferea în mod automat folosința și posesia

proprietății desemnate în favoarea statului a avut ca efect transferul proprietății depline

asupra terenului în cauză către stat și a constituit privare de „proprietate”.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia

instanței de apel a fost emisă cu interpretarea eronată a legii și aprecierea greșită a

probelor, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia din

16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a casa parțial hotărârea din 26 martie

2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, în partea obligării Consiliului mun.

Comrat să-i elibereze lui Serghei Bancov actele confirmative a dreptului de proprietate

asupra lotului de teren pentru construcții, amplasat în mun. xxxxxși în această parte de

a emite o nouă decizie, prin care a obliga Primăria mun. Comrat să-i elibereze lui

Serghei Bancov actele confirmative a dreptului de proprietate asupra lotului de teren

menționat, în rest de a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul depus de Bancov Serghei, reprezentat de avocatul Nicolai

Jecov.

Se casează integral decizia din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

se casează parțial hotărârea din 26 martie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,

în partea obligării Consiliului mun. Comrat să-i elibereze lui Serghei Bancov actele

confirmative a dreptului de proprietate asupra lotului de teren pentru construcții,

amplasat în mun. xxxxx și în această parte se emite o decizie nouă prin care:

Se obligă Primăria municipiului Comrat să-i elibereze lui Serghei Bancov actele

confirmative a dreptului de proprietate asupra lotului de teren pentru construcții,

amplasat în mun. xxxxx

În rest hotărârea din 26 martie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central se

menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

14

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

15