3ra-1622/16 — anularea actului administrativ, obligarea eliberarii documentelor care confirma dreptul de proprietate

3ra-1622/16 — anularea actului administrativ, obligarea eliberarii documentelor care confirma dreptul de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 3ra-1622/16

Prima instanță: Judecătoria Ceadîr-Lunga (jud. S. Pilipenco)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, R. Petrov, I. Dănăilă)

DECIZIE

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii: Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de către avocatul Nicolai Jecov, în interesele lui

Bancov Serghei, împotriva deciziei din 17 mai 2016 a Curții de Apel Cahul,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bancov

Serghei împotriva Primăriei și a Consiliului mun. Comrat cu privire la anularea actului

și obligarea eliberării documentelor care confirmă dreptul de proprietate,

c o n s t a t ă :

La data de 23 ianuarie 2015, Bancov Serghei a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei și a Consiliului mun. Comrat solicitând anularea deciziei

nr. 17/25 din 21 octombrie 2014 a Consiliului mun. Comrat, ca fiind ilegală și obligarea

Consiliului mun. Comrat de a elibera documentul care confirmă dreptul de proprietate

asupra lotului de teren situat în mun. Comrat, str. Briulova, 1.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 25 decembrie 2007 Consiliul mun.

Comrat a emis decizia nr. 16/13.4 conform căreia lui Bancov Serghei i s-а atribuit un lot

de teren pentru construcția casei de locuit individuale amplasat în or. Comrat str.

Briulova nr. 1, cu permisiunea de a construi o casă individuală.

Indică reclamantul că, conform art. 11 Cod funciar, autoritățile administrației

publice locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată, eliberând-le titluri de proprietate,

de asemenea și în situația atribuirii familiilor nou-formate a sectoarelor de teren.

Menționează reclamantul că, conform art. 9 Cod funciar, de competenta consiliilor

municipale ține autentificarea drepturilor deținătorilor de terenuri. La 23 mai 2014 a

depus cerere la Consiliul mun. Comrat privind eliberarea titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren asupra lotului de teren, pentru înregistrarea dreptului de

proprietate, în modul stabilit de lege. Prin decizia din nr. 17/25 din 21 octombrie 2014,

Consiliul mun. Comrat i-a respins cererea privind eliberarea titlului de autentificare a

deținătorului de teren. Decizia respectivă a fost recepționată de către reclamant la 16

ianuarie 2015.

Susține reclamantul că refuzul pârâtului în eliberarea documentelor confirmative a

dreptului de proprietate asupra lotului de teren pentru construcția casei de locuit

individuale a fost emis fără careva temeiuri, contrar prevederilor legale.

Prin încheierea din 03 noiembrie 2015 a judecătoriei Ceadîr-Lunga s-a atras în

calitate de copîrît Primăria mun. Comrat.

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2016 a judecătoriei Ceadîr-Lunga s-a respins cererea

de chemare în judecată a lui Bancov Serghei, ca fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție.

1

Prin încheierea din 20 aprilie 2016 a Curții Supreme de Justiție s-a admis cererea

înaintată de președintele Curții de Apel Comrat cu privire la strămutarea prezentei

pricini la Curtea de Apel Cahul și s-a remis cauza respectivă pentru judecarea apelului

la Curtea de Apel Cahul.

Prin decizia din 17 mai 2016 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul depus de

Serghei Bancov și de avocatul acestuia Nicolai Jecov și s-a menținut hotărârea din 26

februarie 2016 a judecătoriei Ceadîr-Lunga.

La data de 02 august 2016, conform plicului poștal anexat (vol. II, f.d. 4), avocatul

Nicolai Jecov, în interesele lui Bancov Serghei, a declarat recurs împotriva deciziei din

17 mai 2016 a Curții de Apel Cahul, solicitând casarea hotărârilor judecătorești cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, decizia contestată este ilegală, neîntemeiată

si pasibilă de a fi casată, deoarece la examinarea pricinii, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

Menționează recurentul că, instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au respins

acțiunea pe motiv de tardivitate, deoarece actul administrativ contestat a fost recepționat

la data de 16 ianuarie 2015 și respectiv acțiunea a depus-o în instanța de judecată la data

de 23 ianuarie 2015, ori conform art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului

administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau

recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care

legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data comunicării refuzului de

soluționare a unei cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data

expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri. Astfel,

consideră recurentul că, instanțele de judecată neîntemeiat au respins acțiunea, deoarece

a utilizat modalitatea de apărare prevăzută de lege și anume obligarea Consiliului mun.

Comrat de a elibera documentul care confirmă dreptul de proprietate asupra lotului de

teren din litigiu.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 17 mai 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost expediată recurentului la data de 05

iulie 2016 și a fost recepționată de către recurent și avocatul acestuia la data de 15 iulie

II, f.d. 4), se consideră a fi declarat în termen.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei

instanței de apel și restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 373 alin. (5) CPC, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

2

Justiție consideră că concluzia instanței de judecată este prematură, deoarece a fost

emisă cu încălcarea normelor de drept material fapt ce a dus la soluționarea eronată a

pricinii.

La caz, instanța de recurs reține că în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC,

instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor

de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele

care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii, apreciază

probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții

la proces.

Din materialele pricinii rezultă că Bancov Serghei, înaintând acțiune în instanța de

judecată împotriva Primăriei și a Consiliului mun. Comrat a solicitat anularea deciziei

nr. 17/25 din 21 octombrie 2014 a Consiliului mun. Comrat, ca fiind ilegală și obligarea

Consiliului mun. Comrat de a elibera documentul care confirmă dreptul de proprietate

asupra lotului de teren situat în mun. Comrat, str. Briulova, 1.(f.d.1, vol.1)

Această cerință se conține în cererea de chemare în judecată și a fost susținută de

către reclamant pe tot parcursul procesului atît în instanța de fond, cît și de apel.

Fiind investită cu judecarea prezentei acțiuni, prima instanță a ajuns la concluzia

respingerii acțiunii ca tardive, soluție menținută și de instanța de apel.

La caz, Colegiul reține că, instanțele ierarhic inferioare, făcând referire la

prevederile art. 17 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000,

au reținut că Bancov Serghei a încălcat termenul legal prevăzut de lege pentru înaintarea

prezentei acțiuni.

Colegiul analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce

guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că instanțele de judecată

neîntemeiat au dispus respingerea acțiunii ca fiind tardivă.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ

și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în partea actului respectiv și

repararea pagubei cauzate, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, acțiunea poate fi

înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de

lege și în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin

nesoluționarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind

recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.

Conform art. 17 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ prevede că termenul

de adresare în instanța de contencios administrativ curge de la:

a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului

prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia;

b) data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin care se solicită

recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea unei astfel de cereri;

c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede

procedura prealabilă.

3

Din materialul probator anexat rezultă că la data de 25 decembrie 2007 Consiliul

mun. Comrat a emis decizia nr. 16/13.4 prin care i-a atribuit lui Bancov Serghei un lot

de teren amplasat în mun. Comrat, str. Briulova, 1, pentru construirea casei de locuit

individuale. (vol. I, f.d. 3)

La data de 23 mai 2014 Bancov Serghei s-a adresat Consiliului și Primăriei

mun.Comrat cu cerere solicitând eliberarea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren asupra lotului de teren atribuit prin decizia nr. 16/13.4 din 25

decembrie 2007 (vol. I, f.d. 5), însă prin decizia Consiliului mun. Comrat nr. 17/25 din

21 octombrie 2014, cererea a fost respinsă. (vol. I, f.d. 6)

La fel, s-a mai constatat că despre decizia respectivă Bancov Serghei a aflat la data

de 16.01.2015, în cadrul procesului de judecată.

Nefiind de acord cu decizia din 17/25 din 21 octombrie 2014 a Consiliului mun.

Comrat, Bancov Serghei a contestat-o în instanța de judecată în ordinea contenciosului

administrativ la data de 23 ianuarie 2015.

Colegiul conchide că acțiunea înaintată în ordinea contenciosului administrativ de

către Bancov Serghei la data de 23 ianuarie 2015, este în termen, deoarece rezultând

norma de drept precitată supra termenul de adresare în instanța de contencios

administrativ curge de la data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin care

se solicită recunoașterea dreptului pretins, în speță – 16 ianuarie 2015.

Astfel, Colegiul relevă că fiind eronată concluzia instanței de apel precum că

obiectul prezentului litigiu constituie nesoluționarea în termenul legal a cererii înaintate

la data de 23 mai 2014 de către Bancov Serghei.

La caz, Colegiul reține că prezenta acțiune nu vizează nesoluționarea în termen

legal a cererii privind recunoașterea dreptului pretins, ci anularea deciziei din 17/25 din

21 octombrie 2014 a Consiliului mun. Comrat prin care s-a respins eliberarea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren asupra lotului de teren din litigiu.

Instanța de apel a stabilit eronat obiectul litigiului și ca consecință a și pronunțat o

hotărîre neîntemeiată.

Colegiul menționează că Bancov Serghei, înaintând acțiune în instanța de judecată

împotriva Primăriei și a Consiliului mun. Comrat a solicitat anularea deciziei nr. 17/25

din 21 octombrie 2014 a Consiliului mun.Comrat, ca fiind ilegală și obligarea

Consiliului mun. Comrat de a elibera documentul care confirmă dreptul de proprietate

asupra lotului de teren situat în mun. Comrat, str. Briulova, 1.(f.d.1, vol.1)

Această cerință se conține în cererea de chemare în judecată și a fost susținută de

către reclamant pe tot parcursul procesului atît în instanța de fond, cît și cea de apel.

Instanța de apel a indicat în decizia adoptată că acțiunea este tardivă, deoarece

reclamantul urma să depună cerere de chemare în judecată pînă la data de 23 iunie 2014

(f.d.191, vol.I).

Astfel, Colegiul constată ca fiind greștă concluzia instanței de apel referitor la

tardivitatea acțiunii, ori, este alogic să se insiste la necesitatea contestării în judecată a

unui act care încă nu a fost emis.

Colegiul indică că din argumentele instanțelor de judecată rezultă că, reclamantul

urma să se adreseze în instanța de judecată pînă la data de 23 iunie 2014, în condiția

cînd decizia care se contestă a fost adoptată la o dată posterioară – 21 octombrie 2014.

Colegiul relevă că instanța de apel a indicat ca fiind obiectul litigiului – obligarea

pîrîtului de a elibera actele ce confirmă dreptul de proprietate asupra terenului (f.d.191,

vol.I), dar din acțiunea depusă de către reclamant și cererea de apel, și recurs rezultă că

4

una din cerințe este anularea actului administrativ – decizia nr.17/25 din 21 octombrie

2014 a Consiliului mun. Comrat.

În atare circumstanțe, Colegiul menționează că atât instanța de fond, cât și cea de

apel, la judecarea prezentei pricini, au confundat obiectul acțiunii, fapt ce atestă că

instanțele de judecată au examinat superficial cauza, în condițiile când în cererea de

chemare în judecată s-a solicitat expres anularea actului administrativ emis de o

autoritate publică locală și obligarea acesteia de a elibera documentul care confirmă

dreptul de proprietate asupra lotului de teren situat în mun. Comrat, str. Briulova, 1.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că instanța de apel nu era în drept să mențină în vigoare hotărârea

instanței de fond, care a fost adoptată cu încălcarea normelor dreptului material.

De asemenea, Colegiul remarcă că însuși instanțele de judecată în actele de

dispoziție adoptate indică la faptul că, reclamantul la data de 23 mai 2014 a depus cerere

la Consiliul mun. Comrat privind eliberarea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren asupra lotului de teren, pentru înregistrarea dreptului de

proprietate, în modul stabilit de lege.

Deoarece nu a primit un răspuns la cererea sa, reclamantul la data de 25 iunie 2014

a înaintat în instanța de judecată cerere împotriva Consiliului mun. Comrat privind

obligarea de a examina cererea de eliberare a actelor ce confirmă dreptul de

proprietate.

Tot instanța de apel indică că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data

de 23 ianuarie 2015.

Colegiul constată că instanțele de judecată au motivat tardivitatea acțiunii cu

cerința - obligarea de a examina cererea de eliberare a actelor ce confirmă dreptul

de proprietate, dar au respins acțiunea – privind anularea actului administrativ -

deciziei nr.17/25 din 21 octombrie 2014 a Consiliului mun. Comrat.

Astfel, caracterul contradictoriu al actului de dispoziție al instanței de apel este

evident și nu poate fi înlăturat decât prin rejudecarea cauzei.

Prin urmare, la rejudecarea pricinii instanța ierarhic inferioară urmează a lua în

considerare aspectele menționate supra și a le supune aprecierii și verificării în raport

cu probele și normele de drept material aplicabile speței și urmează a stabili cert care

sunt pretențiile reclamantului, adică obiectul litigiului, cînd a fost depusă cererea de

chemare în judecată și să se expună referitor la fiecare cerință înaintată.

De asemenea, un alt aspect ce urmează a fi verificat la rejudecarea pricinii ține și

de pretențiile reclamantului invocate împotriva Primăriei mun. Comrat, în privința

cărora instanța de apel nu s-a expus.

În același timp, instanța de recurs menționează că, instanța de apel la reexaminarea

pricinii trebuie să trateze separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de fiecare

parte prin prisma prevederilor legale în raport cu circumstanțele pricinii.

În atare circumstanțe, Colegiul menționează că, legislația procesuală civilă prevede

suficient de clar principiile după care se derulează procesul civil, unele din ele fiind

principiul contradictorialității și disponibilității, explicând și sensul acestora.

În conformitate cu art. 26 CPC, procesele civile se desfășoară pe principiul

contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale. Contradictorialitatea

presupune organizarea procesului astfel încât părțile și ceilalți participanți la proces să

aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege

5

modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de alte

organe și persoane, de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept

care are legătură cu pricina dată judecății și de a-și expune punctul de vedere asupra

inițiativelor instanței. Instanța care judecă pricina își păstrează imparțialitatea și

obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea drepturilor participanților la proces,

pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale pricinii.

În conformitate cu art. 27 CPC, disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea

participanților la proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv

material sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile

procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra fondului și nu a elucidat circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului

litigiu și a normelor de drept procedural și deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate

fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a restitui pricina spre rejudecare

în Curtea de Apel Cahul.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către avocatul Nicolai Jecov, în interesele lui Bancov

Serghei.

Se casează decizia din 17 mai 2016 a Curții de Apel Cahul, adoptată în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bancov Serghei împotriva Primăriei

și a Consiliului mun. Comrat cu privire la anularea actului administrativ și obligarea

eliberării documentelor care confirmă dreptul de proprietate, cu restituirea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecători.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

Oleg Sternioală

6