3ra-99/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea in functie, incasarea prejudiciului material si moral

3ra-99/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea in functie, incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-99/2021

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (E. Bancov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (V. Movilă, E. Dvurecenschii Evghenii, N. Veleva)

D E C I Z I E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nina Vascan

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând recursul depus de către Inspectoratul General al Poliției,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Iuri Cara împotriva Inspectoratului General al Poliției, terț Inspectoratul de Poliție

Taraclia cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea

în funcție, încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 16 noiembrie 2018, Iuri Cara a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea ordinului nr. 463 ef. din 15

octombrie 2018 cu privire la încetarea raportului de serviciu, restabilirea în funcție,

încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin ordinul nr. 365 din 30 iulie

2018 a Inspectoratului General al Poliției, în temeiul art. 124 alin. (4) din Codul muncii,

i-a fost acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului. La acea perioadă

îndeplinea funcția de specialist superior auto de stat al Serviciului supraveghere tehnică

și accidente rutiere al Secției securitate publică a Inspectoratului de poliție Taraclia al

Inspectoratului General al Poliției.

A menționat reclamantul că, la sfârșitul lunii octombrie 2018 a primit scrisoare

din partea Inspectoratului de poliție Taraclia, solicitându-i-se să se prezente pentru a

lua cunoștință, sub semnătură, cu ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 463 din

15 octombrie 2018 și să primească carnetul de muncă.

1

La 23 octombrie 2018, a făcut cunoștință cu ordinul în baza căruia a fost concediat,

însă îl consideră neîntemeiat și ilegal, din motiv că nu corespunde prevederilor legale.

Reclamantul, în acest sens a remarcat faptul că, temei de încetare a raporturilor de

serviciu în ordinul nr. 463 din 15 octombrie 2018, a fost indicat doar art. 38 alin. (1)

din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Aceleași mențiuni au fost făcute și în

carnetul de muncă, însă lipsesc temeiurile de drept prevăzute de Codul muncii, așa cum

prin ordinul precedent privind acordarea concediului pentru îngrijirea copilului

temeiuri de drept fiind indicate prevederile art. 124 din Codul muncii. Potrivit

prevederilor art. 86 alin. (2) din Codul muncii, nu se admite concedierea salariatului

aflat în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în

perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau obștești.

Reclamantul a menționat că, concedierea ilegală a atras după sine cauzarea de

prejudicii materiale și morale, care s-au manifestat prin încetarea achitărilor pentru

întreținerea copilului, cheltuieli pentru transport, asistență juridică, la fel și suferințe

morale. În afară de aceasta, hotărârile instanțelor inferioare au fost atacate la Curtea

Supremă de Justiție, în legătură cu ce consideră că hotărârile menționate privind

condamnarea sa în respectiva cauză penală nu pot fi considerate ca fiind definitive,

deoarece în cazul în care vor fi anulate, nu va fi nici un temei de drept pentru

concedierea sa din organele afacerilor interne.

A solicitat reclamantul anularea ordinului nr. 463 ef. din 15 octombrie 2018 cu

privire la încetarea raportului de serviciu, restabilirea în funcție, încasarea prejudiciului

material, moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 31 octombrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost

suspendat procesul civil, intentat la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Cara

împotriva Inspectoratului General al Poliției privind anularea ordinului, restabilirea în

funcție, încasarea prejudiciului material și moral, până la data rămânerii irevocabile a

sentinței/deciziei pe cauza penală de învinuirea lui Cara Iuri în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. c), art. 328 alin. (1) din Codul penal (f.d.167-170,

vol. I).

Prin decizia din 24 ianuarie 2020 a Curții de Apel Cahul, au fost admise recursurile

declarate de Iuri Cara și Inspectoratul General al Poliției și a fost anulată încheierea din

31 octombrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central (f.d.192-194, vol. I).

Prin încheierea din 06 februarie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost

atras în proces în calitate de terț Inspectoratul de poliție Taraclia (f.d.197-198, vol. I).

Prin hotărârea din 19 martie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată.

S-a anulat ordinul nr. 463 ef. din 15 octombrie 2018 cu privire la încetarea

raportului de serviciu al inspectorului superior Cara Iuri.

S-a restabilit Cara Iuri în funcția de inspector superior, specialist superior auto de

stat al Serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere al Secției securitate publică

a Inspectoratului de poliție Taraclia al Inspectoratului General al Poliției.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Cara Iuri plata

indemnizației pentru îngrijirea copilului pe perioada de la 16 octombrie 2018 până la

19 martie 2020 în sumă de 32 448 lei.

2

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Cara Iuri suma

de 1834,56 lei, cu titlu de despăgubiri a prejudiciului moral.

S-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Cara Iuri suma

de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În rest, acțiunea înaintată de către Cara Iuri a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată

(f.d.217-224, vol. I).

La 20 martie 2020, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul General al

Poliției a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 19 martie 2020 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central (f.d.225, 227, vol. I), iar la 09 iunie 2020 a prezentat

motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

hotărâri noi de respingere a acțiunii (f.d.7-11, vol. II).

Prin decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Cahul, a fost respins apelul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției și a fost menținută hotărârea din 19

martie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central (f.d.45, 46-51, vol. II).

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că prin ordinul nr. 365 din 30 iulie 2018 al Inspectoratului General al Poliției,

lui Cara Iuri i-a fost acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la

data de 09 iunie 2021, în temeiul art. 124 alin. (4) din Codul muncii.

Totodată, instanța de apel a constatat că prin decizia din 05 martie 2019 a Curții

Supreme de Justiție, au fost admise recursurile ordinare și a fost anulată decizia din 05

iulie 2018 a Curții de Apel Cahul, în cauza penală de învinuire a lui Cara Iuri în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal, și a fost dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

După pronunțarea deciziei instanței de apel din 05 iulie 2018, aceasta a fost trimisă

spre executare Biroului de probațiune Taraclia, în baza art. 185 din Codul de executare.

La fel, instanța de apel a stabilit că în privința lui Cara Iuri nu există o hotărâre

judecătorească definitivă de condamnare pentru comiterea unei infracțiuni, iar decizia

Curții de Apel Cahul din 05 iulie 2018 nu produce efecte juridice, fapt constatat și de

către instanța de fond.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că este întemeiată concluzia instanței de

fond precum că, neîntemeiat au fost încetate raporturile de serviciu a lui Cara Iuri și

legal a fost anulat ordinul nr. 463 ef. din 15 octombrie 2018 cu privire la încetarea

raportului de serviciu al inspectorului superior Cara Iuri cu restabilirea lui în funcția

anterior deținută așa cum ce actul, care a stat la baza emiterii ordinului de concediere,

a fost anulat.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe

privind încasarea sumei indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

începând cu data emiterii ordinului de concediere până la data pronunțării hotărârii, în

mărime de 32 448 lei, deoarece odată cu emiterea ordinului de concediere, acestuia i s-

a întrerupt achitarea indemnizației lunare pentru întreținerea copilului minor.

Instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond și în partea încasării

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, având în vedere că ordinul nr. 463 ef.

din 15 octombrie 2018 cu privire la încetarea raportului de serviciu al inspectorului

superior Iuri Cara, a fost lovit de nulitate, așa cum decizia din 05 iulie 2018 a Curții de

Apel Cahul, care a stat la baza emiterii ordinului de încetare a raporturilor de serviciu,

3

a fost casată prin decizia din 05 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, și nu mai

produce efecte juridice. Astfel, nu este relevant cauzei argumentul apelantului că, la

momentul emiterii ordinului nr. 463 ef. din 15 octombrie 2018 cu privire la încetarea

raportului de serviciu al inspectorului superior Iuri Cara era în vigoare decizia din 05

iulie 2018 a Curții de Apel Cahul, așa cum de către Iuri Cara a fost contestată decizia

enunțată, care nu putea fi pusă în executare.

Mai mult, potrivit certificatului nr. 1530 din 27 noiembrie 2019, Biroul de

Probațiune Taraclia a informat că, în legătură cu admiterea de către Curtea Supremă de

Justiție a recursurilor împotriva deciziei din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Cahul și

trimiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată, la data

de 11 aprilie 2019, Cara Iuri a fost scos de la evidență.

La 26 octombrie 2020, Inspectoratul General al Poliției, a depus cerere de recurs

nemotivată împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Cahul (f.d.58-

59), ulterior la 15 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, a prezentat

motivarea recursului, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei

decizii noi de respingere a acțiunii (f.d.71-78, vol. II).

Recurentul Inspectoratul General al Poliției, în motivarea recursului a menționat

că instanța de apel nu a elucidat toate circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei și s-a abținut de a da un răspuns explicit la cele mai importante întrebări

formulate de către apelant/recurent în fața instanței, circumstanță care în esență a

succedat adoptarea unei soluții nemotivate, rezultate din încălcarea și aplicarea în mod

eronat a normelor de drept procedural și material pertinente cazului.

Recurentul a precizat că reieșind din efectul devolutiv al apelului, Curții de Apel

Cahul îi revenea obligația de a exercita controlul judiciar complet, în fapt și în drept,

manifestat prin verificarea corectitudinii soluției pronunțate de prima instanță în sensul

determinării obiectului material al acțiunii civile, temeiului apariției acesteia, stabilirii

obiectului probațiunii, care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care sau

justificat pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea justă

a litigiului, precum și să încadreze juridic raporturile litigioase, prin identificarea

cadrului legal pertinent și aplicabil litigiului, deciziei din 05 iulie 2018 a Curții de Apel

Cahul, care era în vigoare la acel moment.

Recurentul a evidențiat că la momentul emiterii ordinului nr. 463 ef. din 15

octombrie 2018 „Cu privire la încetarea raportului de serviciu al inspectorului superior

Cara Iuri Piotr” era în vigoare decizia din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Cahul de

condamnare a inculpatului Cara Iuri în baza art. 1661 alin. (2) lit. c) din Codul penal și

înștiințarea nr. 865 din 05 octombrie 2018 a Biroului de Probațiune Taraclia al

Inspectoratului Național de Probațiune al Ministerului Justiției. Respectiv, instanța de

apel în decizia din 22 octombrie 2020, confirmă faptul că, după pronunțarea deciziei

din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Cahul, ultima a fost trimisă spre executare Biroului

de Probațiune Taraclia, potrivit art. 186 din Codul de executare, care ulterior a fost

executată.

Recurentul a punctat că, instanța de apel nu a argumentat constatarea ilegalității

actului administrativ contestat de Cara Iuri, în legătură cu evenimentele care au avut

loc ulterior datei emiterii actului administrativ contestat, evenimente care la data

emiterii ordinului nu existau, prin urmare, nici nu pot fi luate în considerare. În acest

4

sens, a remarcat că depunerea unui recurs împotriva deciziei definitive a instanței de

apel, nu are efect suspensiv asupra executării deciziei or, potrivit prevederilor art. 440

din Codul de procedură penală, recursurile declarate în termen împotriva hotărârilor

judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul sunt suspensive de

executare. La caz, este prevăzută calea de atac apelul, prin urmare, instanța de apel în

nici un mod nu argumentează că ar fi fost depus recurs împotriva deciziei definitive

emise în cauza penală, urmând a fi aplicată instituția efectului suspensiv al recursului.

Recurentul și-a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel și în partea

pretenției admise de instanța de fond privind încasarea indemnizației pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, începând cu data 16 octombrie 2018 până la 10 martie

2020 în sumă de 32 448 de lei, menționând că instanța de apel nu a luat în considerare

prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Mai mult, încasarea indemnizației pentru

îngrijirea copilului din contul angajatorului în cazul transferării sau eliberării nelegitime

din serviciu nu este reglementată prin prisma art. 330 din Codul muncii, la care au făcut

trimitere instanțele de judecată.

Cu referire la pretenția privind repararea prejudiciului moral, recurentul a indicat

că instanța de apel a ignorat faptul că Cara Iuri nu a prezentat probe ce ar confirma

suportarea a careva suferințe.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției a mai menționat că ordinul contestat

este legal, fiind emis în baza sesizării parvenite de la Biroul de Probațiune Taraclia.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Instanța de apel a pronunțat decizia la data de 22 octombrie 2020.

Dispozitivul deciziei a fost comunicat prin scrisoare cu aviz de recepție la data de

29 octombrie 2020 Inspectoratului de poliție Taraclia și Inspectoratului General al

Poliției, iar Iuri Cara a refuzat să recepționeze actul judecătoresc (f.d.54, 55, 57 vol. II).

La 26 octombrie 2020, Inspectoratul General al Poliției, a depus cerere de recurs

nemotivată împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Cahul (f.d.58-

59), ulterior la 15 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, a prezentat

motivarea recursului (f.d.71-78, vol. II).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul depus la 15 decembrie 2021 de Inspectoratul General al

Poliției este în termen or, Curtea de Apel Cahul a notificat decizia motivată

participanților la data de 23 noiembrie 2020 (f.d.53, vol. II) și recepționată de către

recurent la data de 30 noiembrie 2021, potrivit avizului de recepție a corespondenței

5

DS800074363AS (f.d.66, vol. II), precum și informațiilor publice plasate pe pagina web

a ÎS „Poșta Moldovei” la rubrica „serviciul on-line de urmărire a expedierii

(Track&Trace)” https://www.posta.md/ro/tracking?id=DS8000074363AS.

La 21 decembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

recursul depus de Inspectorul General al Poliției, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței (f.d.81, vol. II).

La 31 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, ulterior la 06 ianuarie

2021, prin intermediul oficiului poștal, Inspectoratul de poliție Taraclia a depus

referință prin care a solicitat casarea integrală a deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții

de Apel Cahul, emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii (f.d.90-95, vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții Supreme de

Justiție, alte referințe nu au parvenit.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General al Poliției

a considerat că acesta este admisibil, motiv pentru care, prin încheierea din 07 aprilie

2021 a fost numit pentru examinare în complet de 5 judecători.

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează

și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, Curtea

Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces pentru a se

pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele recurentului, au

fost expuse cu suficientă claritate.

Verificând argumentele invocate în recurs prin prisma materialelor din dosar și

prevederilor legale aplicabile, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul depus de

către Inspectoratul General al Poliției, a casa decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe cu emiterea unei decizii noi de respingere integrală a cererii de chemare

în judecată depusă de Iuri Cara, din următoarele considerente.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și emite o nouă

decizie.

Conform art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința

existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La rândul său, aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) în

coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora pentru

procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă

din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică

corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva.

6

La acest capitol, Colegiul reține și prevederile art. 219 alin. (1)-(2) din Codul

administrativ, potrivit cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de

fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de

declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea

cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și

pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt.

Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au

fost discutate de participanții la proces.

Din materialele cauzei rezultă că potrivit extrasului din ordinul Inspectoratului

General al Poliției, nr. 365 din 30 iulie 2018, „Cu privire la procesările de personal în

privința angajaților Inspectoratului General al Poliției și Subdiviziunilor subordonate

acestuia” în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (4) din Codul muncii, a fost

acordat inspectorului superior Cara Iuri Piotr, specialist superior auto de stat al

specialist superior auto de stat al Serviciului de Supraveghere tehnică și accidente

rutiere al Secției securitate publică a Inspectoratului de poliție Taraclia al

Inspectoratului General al Poliției, concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului, de

la 30 iulie 2018 până la 09 iunie 2021 (f.d.7, vol. I).

Tot din materialele cauzei se constată că prin sentința din 15 iunie 2017 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, Iuri Cara a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute la art. 328 alin. (1), art. 1661 alin. (2) lit. c) din Codul penal,

fiindu-i stabilită pedeapsă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în cadrul MAI pe un termen de 7 ani (f.d.32-50, vol. I).

Prin decizia din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Cahul, a fost casată integral sentința

din 15 iunie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, Iuri Cara și din oficiu, și

pronunțată o nouă hotărâre prin care Iuri Cara a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 328 alin. (1) din Codul penal, cu liberarea de răspundere

penală, din motivul expirării termenului prescripției de tragere la răspundere penală.

Iuri Cara a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1661

alin. (2) lit. c) din Codul penal, stabilindu-i pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4

ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul organelor Ministerului Afacerilor

Interne pe un termen de 5 ani, iar conform art. 90 din Codul penal, a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei cu închisoare aplicată inculpatului Iuri Cara stabilindu-

i o perioadă de probațiune de 3 ani (f.d.51-107, vol. I).

La 10 octombrie 2018, în adresa Inspectoratului General al Poliției a parvenit

înștiințarea Biroului de Probațiune Taraclia al Inspectoratului Național de probațiune al

Ministerului Justiției nr. 585 din 05 octombrie 2018, prin care s-a solicitat eliberarea

din funcție a inspectorului superior Cara Iuri Piotr, specialist superior auto de stat al

Serviciului de Supraveghere tehnică și accidente rutiere al Secției securitate publică a

Inspectoratului de poliție Taraclia al Inspectoratului General al Poliției (f.d.31, vol. I).

Prin ordinul Inspectoratului General al Poliției, nr. 463 ef. din 15 octombrie 2018,

cu privire la încetarea raportului de serviciu al inspectorului superior Iuri Cara, a fost

încetat raportul de serviciu al inspectorului superior Iuri Cara, specialist superior auto

de stat al specialist superior auto de stat al Serviciului de Supraveghere tehnică și

7

accidente rutiere al Secției securitate publică a Inspectoratului de poliție Taraclia al

Inspectoratului General al Poliției, în conformitate cu art. 38 alin. (1) lit. m) din Legea

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

nr. 288 din 16 decembrie 2016 (în cazul condamnării în baza unei sentințe judecătorești

definitive), cu achitarea compensației bănești pentru concediul neutilizat și cu reținerea

după caz, a costului restant al echipamentului (f.d.27-28, vol. I).

Iuri Cara a luat cunoștință și a primit o copie a ordinului nominalizat la 23

octombrie 2018, fapt confirmat prin semnătura aplicată de ultimul pe respectivul ordin

(f.d.27 verso, vol. I).

Datele despre încetarea raportului de muncă a lui Cara Iuri au fost înscrise în

carnetul de muncă (f.d.8, vol. I).

Nefiind de acord cu ordinul Inspectoratului General al Poliției, nr. 463 ef. din 15

octombrie 2018, Iuri Cara la 16 noiembrie 2018 a înaintat prezenta acțiune în instanța

de judecată.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, Judecătoria Cahul, sediul Central prin

hotărârea pronunțată la 19 martie 2020 a conchis în privința temeinicei parțiale a cererii

de chemare în judecată (f.d.217-224, vol. I).

Judecând apelul declarat de Inspectoratului General al Poliției, instanța de apel a

considerat legală și întemeiată hotărârea primei instanțe, considerând necesar de a

respinge apelul declarat și a menține hotărârea instanței de fond, motivându-și soluția

prin faptul că, neîntemeiat au fost încetate raporturile de serviciu a lui Cara Iuri și legal

a fost anulat ordinul nr. 463 ef. din 15 octombrie 2018 cu privire la încetarea raportului

de serviciu al inspectorului superior Iuri Cara cu restabilirea lui în funcția de inspector

superior, specialist superior auto de stat al Serviciului supraveghere tehnică și accidente

rutiere al Secției securitate publică a Inspectoratului de poliție Taraclia al

Inspectoratului General al Poliției, de vreme ce actul, care a stat la baza emiterii

ordinului de concediere, a fost anulat.

Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe privind

încasarea sumei indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

începând cu data emiterii ordinului de concediere până la data pronunțării hotărârii, în

mărime de 32 448 lei, deoarece odată cu emiterea ordinului de concediere, acestuia i s-

a întrerupt achitarea indemnizației lunare pentru întreținerea copilului minor.

Hotărârea instanței de fond a fost menținută și în partea încasării prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată, având în vedere că ordinul nr. 463 ef. din 15

octombrie 2018 cu privire la încetarea raportului de serviciu al inspectorului superior

Cara Iuri, a fost lovit de nulitate, așa cum decizia din 05 iulie 2018 a Curții de Apel

Cahul, care a stat la baza emiterii ordinului de încetare a raporturilor de serviciu, a fost

casată prin decizia din 05 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, și nu mai produce

efecte juridice. A fost considerat irelevant cauzei argumentul apelantului că, la

momentul emiterii ordinului nr. 463 ef. din 15 octombrie 2018 cu privire la încetarea

raportului de serviciu al inspectorului superior Iuri Cara era în vigoare decizia din 05

iulie 2018 a Curții de Apel Cahul, așa cum de către Iuri Cara a fost contestată decizia

enunțată, care nu putea fi pusă în executare.

Mai mult, potrivit certificatului nr. 1530 din 27 noiembrie 2019, Biroul de

Probațiune Taraclia a informat că, în legătură cu admiterea de către Curtea Supremă de

8

Justiție a recursurilor împotriva deciziei din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Cahul și

trimiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată, la data

de 11 aprilie 2019, Cara Iuri a fost scos de la evidență.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, verificând legalitatea temeiurilor invocate în cererea de recurs prin prisma

legislației în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios și a circumstanțelor stabilite,

consideră greșită concluzia instanțelor de judecată, rezultată din interpretarea și

aplicarea eronată a normele de drept material, ceea ce constituie temei de casare a

hotărârilor judecătorești.

Conform art. 186 alin. (1) din Codul de executare, prescripțiile hotărârii

judecătorești privind privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate sînt obligatorii pentru administrația organizației în care lucrează

condamnatul.

Administrația organizației în care lucrează condamnatul este obligată conform art.

186 alin. (2) lit. a) din Codul de executare, în cel mult 3 zile de la primirea copiei de pe

hotărârea judecătorească și a avizului organului de probațiune, să elibereze

condamnatul din funcție sau să îi interzică să exercite o anumită activitate și să

expedieze organului de probațiune înștiințarea despre îndeplinirea prescripțiilor

hotărârii.

Conform art. 38 alin. (3) din Legea privind funcționarul public cu statut special

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, încetarea

raportului de serviciu al funcționarului public cu statut special în cazurile prevăzute la

alin. (1) lit. b)–e), m)–s), v) și w) are loc în circumstanțe ce nu depind de voința părților.

Potrivit art. 38 alin. (1) lit. m) din aceiași Lege, raportul de serviciu al

funcționarului public cu statut special poate să înceteze în cazul condamnării în baza

unei sentințe judecătorești definitive pentru fapte ce discreditează calitatea de

funcționar public cu statut special.

Prin prisma normelor de drept enunțate, generalizând revendicările reclamantului

la circumstanțele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanțele de judecată eronat au constatat

temeinicia parțială a cererii de chemare în judecată, iar în rezultat greșit au anulat

ordinul Inspectoratului General al Poliției, nr. 463 ef. din 15 octombrie 2018, prin care

a fost încetat raportul de serviciu al inspectorului superior Iuri Cara, specialist superior

auto de stat al specialist superior auto de stat al Serviciului de Supraveghere tehnică și

accidente rutiere al Secției securitate publică a Inspectoratului de poliție Taraclia al

Inspectoratului General al Poliției.

În susținerea poziției enunțate și reieșind din analiza coroborată a împrejurărilor

stabilite în raport cu dispozițiile enunțate în ordinul contestat, rezultă cert că, ordinul

contestat a fost emis în baza înștiințării Biroului de Probațiune Taraclia al

Inspectoratului Național de probațiune al Ministerului Justiției nr. 585 din 05 octombrie

2018, prin care s-a solicitat eliberarea din funcție a inspectorului superior Cara Iuri

Piotr, specialist superior auto de stat al Serviciului de Supraveghere tehnică și accidente

rutiere al Secției securitate publică a Inspectoratului de poliție Taraclia al

Inspectoratului General al Poliției, în legătură cu condamnarea acestuia prin decizia din

9

05 iulie 2018 a Curții de Apel Cahul, de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 1661

alin. (2) lit. c) din Codul penal, decizie care la momentul emiterii ordinului era în

vigoare.

La caz, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ constată că Iuri Cara, fiind funcționar public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, a cărui raport de serviciu este reglementat cu precădere

de Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, prin urmare Inspectoratul General al Poliției în

ordinul contestat a făcut trimitere expresă la prevederile art. 38 alin. (1) lit. m) din Legea

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

nr. 288 din 16 decembrie 2016, fiind cuprinsă și formularea motivelor de fapt și de

drept ale concedierii în strictă conformitate cu legislația muncii, totodată reieșind din

circumstanțele reale care nu au depins de voința părților și care au servit drept temei

pentru încetarea serviciului în Poliție.

Față de aceste considerente, argumentul intimatului Iuri Cara precum că ordinul

de încetare a raporturilor de muncă nu conține temeiurile de drept prevăzute de Codul

muncii, este neîntemeiat, dat fiind că în ordinul Inspectoratului General al Poliției, nr.

463 ef. din 15 octombrie 2018, au fost indicate normele legale care reglementează

raportul de serviciu al funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne.

În această ordine, instanța de recurs apreciază critic și alegația intimatului Iuri

Cara precum că eliberarea sa din serviciu este ilegală deoarece decizia din 05 iulie 2018

a Curții de Apel Cahul, care a stat la baza emiterii ordinului de concediere, a fost

anulată.

La acest segment, completul menționează că în conformitate cu prevederile art.

466 alin. (3) din Codul de procedură penală, hotărârile instanței de apel rămân definitive

la data pronunțării deciziei în apel, iar conform art. 467 alin. (1) din același cod,

hotărârile judecătorești definitive și ordonanțele procurorului privind încetarea

urmăririi penale sânt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice din țară și au

putere executorie pe întregul teritoriu al Republicii Moldova.

La caz, instanța de recurs remarcă faptul că deși instanța de apel a constatat că

decizia din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Cahul, care de altfel exclude posibilitatea de

a continua munca în unitate – de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, și

care a fost transmisă spre executare în corespundere că prevederile art. 186 alin. (1) din

Codul de executare, totuși nejustificat a respins apelul depus de Inspectoratul General

al Poliției.

Totodată, potrivit art. 440 din Codul de procedură penală, recursurile declarate în

termen împotriva hotărârilor judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac

apelul sânt suspensive de executare atât în ce privește latura penală, cât și latura civilă,

în afară de cazul când legea dispune altfel.

Ținând cont de prevederile enunțate, Colegiul consideră că instanța de apel greșit

a ajuns la concluzia precum că la caz, urma a fi aplicată instituția efectului suspensiv al

recursului în legătură cu recursul depus împotriva deciziei din 05 iulie 2018 a Curții de

Apel Cahul, pronunțată în cauza penală în privința lui Cara Iuri, deoarece după cum s-

a constatat în prezentul caz este prevăzută calea de atac apelul.

10

În asemenea împrejurări, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ consideră că la caz, nu au fost combătute circumstanțele care

au stat la baza emiterii ordinului de încetare a raporturilor de muncă, ordinul contestat

fiind emis cu respectarea competenței și procedurii stabilite, iar concedierea lui Iuri

Cara a avut loc conform art. 38 alin. (1) lit. m) din Legea privind funcționarul public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie

2016, ținându-se cont de circumstanțele obiective ale cazului.

Așa fiind, față de considerentele expuse instanța de recurs apreciază ca fiind

întemeiat argumentul recurentului precum că instanța de apel nu a motivat constatarea

ilegalității actului administrativ contestat de Cara Iuri, în legătură cu evenimentele care

au avut loc ulterior datei emiterii actului administrativ contestat, evenimente care la

data emiterii ordinului nu existau, nici nu puteau fi luate în considerare.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs consideră defectuoasă abordarea

instanței de apel precum că decizia din 05 iulie 2018 a Curții de Apel Cahul, nu putea

fi pusă în executare deoarece nu a rămas definitivă, fiind casată de Curtea Supremă de

Justiție.

Totodată, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii nici argumentele

intimatului Iuri Cara, precum că ilegal au fost încetate raporturile de serviciu deoarece

se afla în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în

acest sens invocând prevederile art. 86 alin. (2) din Codul muncii.

În acest sens, Colegiul remarcă faptul că, Iuri Cara eronat interpretează prevederile

art. 86 alin. (2) din Codul muncii, care reglementează concedierea salariatului în

perioada aflării lui în concediu medical, în concediu de odihnă anual, în concediu de

studii, în concediu de maternitate, în concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului

până la vârsta de 3 ani, în concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în

vârstă de la 3 la 4 ani, în perioada îndeplinirii obligațiilor de stat sau obștești, precum

și în perioada detașării, cu excepția cazurilor de lichidare a unității.

La caz, reclamantul Iuri Cara a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 1661 alin. (2) lit. c) din Codul penal, stabilindu-i pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul

organelor Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani, iar conform art. 90 din

Codul penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoare aplicată

inculpatului Iuri Cara stabilindu-i o perioadă de probațiune de 3 ani (f.d.51-107, vol. I).

În contextul dat, este de menționat că decizia de a înceta raporturile de serviciu

luată de către autoritatea publică nu implică o presupunere asupra vinovăției angajatului

și nici nu exprimă o îndoială asupra nevinovăției acestuia, dar reprezintă mai degrabă

o măsură de precauție în care privește apărarea interesului public prin încetarea

raporturilor de serviciu a unei persoane acuzate de comiterea unei infracțiuni de serviciu

sau în legătură cu serviciul.

Având în vedere cele enunțate, instanța de recurs conchide că este eronată

concluzia instanțelor de judecată privind aplicabilitatea la caz a prevederilor art. 330

alin.(1) lit. b) din Codul muncii, în acest sens fiind admisă pretenția privind încasarea

sumei indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, începând cu data

emiterii ordinului de concediere până la data pronunțării hotărârii, în mărime de 32 448

lei, pe motiv că odată cu emiterea ordinului de concediere, acestuia i s-a întrerupt

11

achitarea indemnizației lunare pentru întreținerea copilului minor. Or, prevederile art.

330 din Codul muncii nu sunt incidente și nici aplicabile cazului dat, deoarece

reglementează obligația angajatorului de a repara prejudiciul cauzat persoanei ca

rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, și nicidecum nu reglementează

cazurile privind achitarea îndemnizației pentru îngrijirea copilului.

În continuare, ținând cont de la aserțiunile recurentului, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de

a preciza și faptul că în eventualitatea în care instanțele de judecată vor emite o sentință

de achitare în privința lui Iuri Cara, ultimul este în drept de a se adresa în instanța de

judecată cu cerere privind restabilirea în funcție prin prisma art. 14 alin. (1) din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998, care stipulează că, persoana fizică eliberată din lucru (funcție) în

legătură cu condamnarea ilegală sau suspendată din lucru (funcție) în legătură cu

tragerea ilegală la răspundere penală este restabilită la locul de muncă anterior (în

funcția anterioară), iar în caz de imposibilitate (lichidarea întreprinderii, instituției,

organizației, reducerea statelor), acesteia i se oferă un loc de muncă (funcție) echivalent

cu cel ocupat anterior. Locul de muncă (funcția) i se va oferi persoanei fizice în termen

de cel mult o lună de la data depunerii cererii dacă aceasta a fost depusă în termen de

trei luni de la data primirii de către persoana fizică a avizului despre rămînerea

definitivă a sentinței de achitare sau a adoptării hotărîrii privind scoaterea persoanei de

sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale pe temei de reabilitare.

Or, la această etapă este neîntemeiată pretenția lui Iuri Cara privind restabilirea în

funcție.

În temeiul celor enunțate, având în vedere că la caz sa constatat netemeinicia

pretențiilor lui Iuri Cara privind anularea ordinului privind încetarea raportului de

serviciu și restabilirea în funcție, instanța de recurs va respinge și pretenția privind

repararea prejudiciului moral luând în considerare că este o pretenție subsecventă

pretențiilor nominalizate supra.

Ca urmare, Colegiul concluzionează că, nici instanța de fond, nici cea de apel, de

fapt, nu au constatat circumstanțele importante pentru justa soluționare a cauzei, mai

mult, au interpretat și aplicat greșit prevederile legislației în vigoare.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiată și eronată concluzia instanței

de fond, de admitere a cererii de chemare în judecată depusă de Iuri Cara împotriva

Inspectoratului General al Poliției, terț Inspectoratul de Poliție Taraclia cu privire la

anularea ordinului nr. 463 ef. din 15 octombrie 2018 cu privire la încetarea raportului

de serviciu, restabilirea în funcție, încasarea prejudiciului material și moral, care a fost

menținută prin decizia instanței de apel.

Având în vedere circumstanțele stabilite, precum și faptul că instanțele

judecătorești au aplicat eronat normele de drept material, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a

admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond și de a

emite o decizie nouă prin care acțiunea depusă de către Iuri Cara împotriva

12

Inspectoratului General al Poliției, terț Inspectoratul de Poliție Taraclia cu privire la

anularea ordinului nr. 463 ef. din 15 octombrie 2018 cu privire la încetarea raportului

de serviciu, restabilirea în funcție, încasarea prejudiciului material și moral, să fie

respinsă ca neîntemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul depus de Inspectoratul General al Poliției.

Se casează integral decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Cahul și

hotărârea din 19 martie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Cara

împotriva Inspectoratului General al Poliției, terț Inspectoratul de Poliție Taraclia cu

privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcție,

încasarea prejudiciului material și moral, și se emite o decizie nouă, prin care:

Se respinge acțiunea depusă de către Iuri Cara împotriva Inspectoratului General

al Poliției, terț Inspectoratul de Poliție Taraclia cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil, restabilirea în funcție, încasarea prejudiciului

material și moral, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nina Vascan

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

13