2ra-341/21 — incasarea prejudiciului

2ra-341/21 — incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-341/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud:R.Pulbere)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Panov, O.Cojocaru, I.Țurcan)

Î N C H E I E R E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Starîș

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

încasarea prejudiciului material, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 septembrie 2019, Anatolie Starîș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Oleg Ungureanu cu privire

la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea prejudiciului material, a prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că dânsul este veteran de război, participant la

lupte pentru apărarea independenței și integritărții teritoriale a Republicii Moldova.

A menționat că prin hotărârea din 26 mai 2011 a Curții de Apel Chișinău,

rămasă irevocabilă prin neatacare, Consiliul municipal Chișinău a fost obligat să

emită actul administrativ privind asigurarea lui și a membrilor familiei sale cu

spațiu locativ, conform normelor stabilite de legislație.

Iar prin încheierea executorului judecătoresc Oleg Ungureanu nr-026-620/12

din 17 februarie 2012, a fost intentată procedura de executare și obligat Consiliul

municipal Chișinău să execute hotărârea din 26 mai 2011 a Curții de Apel

Chișinău.

Prin răspunsul Primăriei mun. Chișinău din 20 martie 2012, executorul

judecătoresc Oleg Ungureanu, a fost informat că executarea hotărârii instanței de

judecată nu poate fi posibilă, din cauza lipsei spațiului locativ liber în mun.

Chișinău, astfel hotărârea din 26 mai 2011 a Curții de Apel Chișinău nu a fost

executată.

Drept urmare, la 3 iulie 2012 a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea

1

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, în

temeiul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Prin hotărârea din 20 februarie 2013 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 30 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din

2 octombrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost constatat faptul încălcării

dreptului lui la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 26 mai 2011 a Curții

de Apel Chișinău și au fost încasate din contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul său suma de 2000 de

lei cu titlu de prejudiciul moral, suma de 4000 de lei cu titlu de prejudiciu material

cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești.

Ulterior, la data de 14 ianuarie 2014, a mai depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, în temeiul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Astfel, prin hotărârea din 15 aprilie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău, casată în parte prin decizia din 24 decembrie 2014 a Curții Supreme de

Justiție, a fost constatată încălcarea dreptului lui la executarea în termen rezonabil

a hotărârii din 26 mai 2011 a Curții de Apel Chișinău, și a fost încasată din contul

bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în

beneficiul său suma de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu material, cauzat prin

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Reieșind din faptul că în continuare nu au fost întreprinse acțiuni de executare

a hotărârii din 26 mai 2011 a Curții de Apel Chișinău, la 18 aprilie 2017 a mai

depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești.

Iar prin hotărârea din 7 august 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

menținută prin decizia din 17 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost

constatat faptul încălcării dreptului lui la executarea în termen rezonabil a hotărârii

din 26 mai 2011 a Curții de Apel Chișinău și au fost încasate din contul bugetului

de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul

său suma de 105000 de lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 5000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral, cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești.

A indicat că hotărârea din 26 mai 2011 a Curții de Apel Chișinău, până în

prezent nu a fost executată, fapt prin care i se încalcă dreptul garantat de art. 6§1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și dreptul la protecția proprietății prevăzut de art. 1 din Protocolul

nr.1 la Convenție.

A mai subliniat că în practica sa constantă, CtEDO în cauza Prodan vs

Republica Moldova, a statuat că o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa

fondurilor și a spațiului locativ.

Cu referire la prevederile art. 2, 4 și 5 din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

2

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătoreștiși jurisprudența CtEDO, a relevat că în urma

constatării încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, dânsul este îndreptățit de a solicita încasarea din contul bugetului de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova a prejudiciului

material, moral și a cheltuielilor de judecată.

Astfel a remarcat că prejudiciul material suportat, ca urmare a neexecutării

hotărârii judecătorești pentru perioada 1 mai 2017 –1 octombrie 2019 constituie

suma de 101500 de lei, ce constituie plata pentru chiria apartamentului nr.

XXXXX, pe care îl închiriază cu familia sa, fapt confirmat prin contractul de

locațiune înregistrat la Direcția Administrare Fiscală Ciocana nr.6 din 4 ianuarie

2017 și înscrisurile anexate la dosar.

Totodată, prejudiciul moral pe care îl solicită în temeiul Legii nr.87 din 21

aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, în sumă de 100000 de lei, derivă din

perioada de timp pentru neexecutarea hotărârii judecătorești 1 mai 2017-1

octombrie 2019.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1,47, 53, 120 din Constituția

Republicii Moldova, Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești,

Convenției Europeane pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, Declarației Universale a

Drepturilor Omului.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea faptului încălcării drepturilor lui

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale și art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cauzată

prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii din 26 mai 2011 a Curții de Apel

Chișinău, pentru perioada 1 mai 2017-1 octombrie 2019, încasarea din contul

bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în

beneficiul său a sumei de 100000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru

neexecutarea hotărârii judecătorești, a sumei de 101500 de lei cu titlu de prejudiciu

material pentru plata chiriei, pentru o perioadă de 29 de luni, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată de asistență juridică în sumă de 5000 de lei.

Prin hotărârea din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial. A fost constatată încălcarea dreptului lui Anatolie

Starîș la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 26 mai 2011 a Curții de

Apel Chișinău. Au fost încasate din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Anatolie Starîș suma

de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, suma de 101500 de lei cu titlu de

prejudiciu material și suma de 2500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de către Anatolie Starîș și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și menținută hotărârea din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru.

Prin încheierea din 28 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

cererea de retragere a recursului de către Anatolie Starîș. S-a încetat procedura de

3

recurs, la cererea de recurs depusă de Anatolie Starîș împotriva deciziei din 26 mai

2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea prin care a fost respins apelul declarat de

Anatolie Starîș și menținută hotărârea din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui

Anatolie Starîș împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea prejudiciului material, a prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

La 06 noiembrie 2020 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Examinând temeiurile recursului declarat în raport cu materialele cauzei

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care, recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni de declarare a recursului, este unul de decădere și nu poate

fi restabilit. Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât

într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe,

cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare

valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la 26

mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, fiind expediată în adresa părților la 24 iunie

2020 fapt confirmat prin copia scrisorii de însoțire a Curții de Apel Chișinău

nr.5409 (f.d.150, vol. II), însă confirmarea privind recepționarea acesteia de către

recurenți la materialele dosarului lipsește.

În același timp, materialele dosarului atestă că, la 24 iunie 2020 Starîș

Anatolie a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel din 26 mai

2020 (f.d.154-179, vol.II).

Prin notificarea din 28 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Conform avizului de recepție Ministerul Justiției al RM a recepționat la 03

august 2020 copia cererii de recurs depusă de Starîș Anatolie (f.d.185).

Iar, prin încheierea din 28 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a

admis cererea de retragere a recursului de către Anatolie Starîș. S-a încetat

procedura de recurs, la cererea de recurs depusă de Anatolie Starîș împotriva

deciziei din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău.

4

Instanța de recurs conchide că Ministerul Justiției al RM la 6 noiembrie 2020 a

depus recurs împotriva deciziei din 26 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu

omiterea termenului legal de depunere, or, în conformitate cu art. 434 Cod de

procedură civilă recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale.

Mai mult ca atât, conform avizului de recepție Ministerul Justiției al RM a

recepționat la 03 august 2020 copia cererii de recurs depusă de Starîș Anatolie,

prin urmare Ministerul Justiției a cunoscut despre examinarea litigiului dat și urma

să depună diligența necesară în vederea exercitării căii de atac în termen.

Potrivit art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt

obligați să se folosească cu bună-credințăde drepturile lor procedurale. În cazul

abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiunilor procedurale, se aplică

sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Pe cale de consecință, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei

hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securității

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul intimatului

la un proces echitabil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit.b), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5