2ra-779/21 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-779/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: S. Vîșcu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Anton, V. Sîrbu, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat Organizația de Creditare

Nebancară Întreprinderea cu Capital Străin „Express Leasing & Microcredit”

Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă contencioasă intentată la cererea de chemare în judecată

înaintată de Organizația de Creditare Nebancară Întreprinderea cu Capital Străin

„Express Leasing & Microcredit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui

Sergiu Gonța, Pavel Alexandrov și Oleg Snițari cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 februarie 2019, OCN ÎCS „Express Leasing & Microcredit” SRL a

depsus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Gonța, Pavel Alexandrov

și Oleg Snițari prin care a solicitat încasarea, în mod solidar, a datoriei restante în

sumă de 355,40 de euro și a sumei de 270 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 25 august 2015 OCN ÎCS „Express

Leasing & Microcredit” SRL a acordat lui Sergiu Gonța un împrumut cu dobândă

de 1 000 de dolari SUA, cu termen de rambursare până la 23 august 2019.

Conform pct. 4.1 și anexei nr. 1 din contractul de împrumut cu dobândă pârâtul

s-a obligat să achite reclamantului plata în 48 rate lunare a câte 45,47 dolari SUA,

echivalentul în lei MD la cursul de achitare, stabilit de reclamant la ziua efectuării

plății, însă pârâtul Sergiu Gonța, nu și-a onorat obligațiile contractuale privind

achitarea în timp a ratelor, astfel încălcând prevederile cap. 4 al contractului de

împrumut cu dobândă.

Totodată, s-a indicat că conform contractului de fidejusiune nr.

775/2015/GON/SNI din 2 25 august 2015, Oleg Snițari și-a asumat obligația de a

achita integral datoriile pârâtului Sergiu Gonța fată de OCN ÎCS „Express Leasing

& Microcredit” SRL, în cazul neexecutării la timp a obligațiilor de plată, conform

contractului de împrumut cu dobândă nr. GO/15/H367 din 25 august 2015.

Iar, conform contractului de fidejusiune nr .774/2015/GON/ALE din 25 august

2015, Pavel Alexandrov și-a asumat obligația de a achita integral datoriile pârâtului

1

Sergiu Gonța față OCN ÎCS „Express Leasing & Microcredit” SRL, în cazul

neexecutării la timp a obligațiilor de plată, conform contractului de împrumut cu

dobândă nr. GO/15/H367 din 25 august 2015.

În scopul soluționării amiabile a litigiului, OCN ÎCS „Express Leasing &

Microcredit” SRL a expediat pârâților notificările cu nr. 0015, 0016, 0017, la care

nu au fost primite răspunsuri.

Pârâtul nu și-a onorat obligațiile asumate și astfel la situația din 7 februarie

2019, datoria față de OCN ÎCS „Express Leasing & Microcredit” SRL pe contractul

de împrumut cu dobândă nr. GO/15/H367 din 25 august 2015 constituia suma totală

de 355,40 de dolari SUA, ratele restante -128,35 de dolari SUA, penalitate -21,79 de

dolari SUA, cota-parte din corpul împrumutului -205,26 de dolari SUA.

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a acceptat în procedură specială cererea cu valoare redusă depusă de OCN ÎCS

„Express Leasing & Microcredit” SRL împotriva lui Sergiu Gonța, Pavel

Alexandrov și Oleg Snițari cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată. (f.d. 33)

Prin încheierea din 19 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

dispus examinarea cauzei în ședință de judecată publică, cu citarea părților. (f.d.45-

46)

Prin hotărârea din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de OCN ÎCS „Express Leasing

& Microcredit” SRL împotriva lui Sergiu Gonța, Pavel Alexandrov și Oleg Snițari.

S-a încasat în mod solidar, de la Sergiu Gonța, Pavel Alexandrov și Oleg

Snițari, în beneficiul OCN ÎCS „Express Leasing & Microcredit” SRL datoria la

contractul de împrumut cu dobândă nr. GO/15/H367 din 25 august 2015 cu titlu de

penalitate suma de 21,79 de dolari SUA, echivalentul în lei MD conform cursului

oficial al BNM la momentul executării hotărârii.

S-a încasat în mod solidar, de la Sergiu Gonța, Pavel Alexandrov și Oleg

Snițari, în beneficiul OCN ÎCS „Express Leasing & Microcredit” SRL, cu titlu de

cheltuieli de judecată (taxa de stat), suma de 270 de lei și cheltuielile pentru citarea

publică în sumă de 165 de lei, în total suma de 435 de lei.

S-au respins pretențiile OCN ÎCS „Express Leasing & Microcredit” SRL

împotriva lui Sergiu Gonța, Pavel Alexandrov și Oleg Snițari cu privire la încasarea

datoriei în sumă de 333,61 de dolari SUA, ca neîntemeiată.

La 18 septembrie 2020, OCN ÎCS „Express Leasing & Microcredit” SRL a

declarat apel împotriva hotărârii din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Prin încheierea din 96 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a acceptat

spre examinare cererea de apel depusă de OCN ÎCS „Express Leasing &

Microcredit” SRL împotriva hotărârii din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și s-a comunicat părților că cauza v-a fi examinată în ședință publică,

fiind dispusă citarea acestora. (f.d. 103)

Prin decizia din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de OCN ÎCS „Express Leasing & Microcredit” SRL și s-a menținut

hotărârea din 12 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivare soluției emise, instanța de apel a constatat că clauzele expuse în

contractul de împrumut nr.GO/15H367 din 25 august 2015, prin care

împrumutătorului Gonța Sergiu i s-a impus plata unui comision de acordare a

2

împrumutului indicat în condițiile speciale și care este nerambursabil (pct. 2.4)

precum și plata unui comision de administrare lunar în mărime 45,47 de dolari SUA

echivalent în lei moldovenești la cursul de achitare lunar de la suma inițială a

împrumutului (pct.2.6), sunt clauze abuzive, ce contravin drepturilor și intereselor

consumătorului, impunerea acestora reprezentând o practica vicioasă a

comercianților.

Colegiul instanței de apel a reținut că ceastă concluzie este fortificată prin

cumulul constatărilor referitoare la faptul că, primar, contractul nominalizat de

împrumut corespunde criteriului de contract de adeziune definit de lege și, secund,

impunerea de către apelantă a comisioanelor vizate nu corespunde exigențelor unei

justificări corespunzătoare în vederea atribuirii acestora a caracterului non-abuziv.

Impunerea comisioanelor de la debitor urmează a fi justificată în vederea

protejării drepturilor împrumutatului consumator.

Instanța a constat că dobânda contractuală instituită în contractual de împrumut,

reieșind din prezumția aflării acesteia într-o relație rezonabilă cu rata de bază a

Băncii Naționale a Moldovei, includea și cheltuielile suportate de organizația de

creditare nebancară, costurile aferente menținerii rezervei instituționale și profitul

creditorului, motiv pentru care a conchis că instituirea unui comision de acordare și

a unui comision de administrare lunară constituie o dublă impunere debitorului și

fidejusorilor acestuia a acelorași cheltuieli, astfel încât comisioanele respective

reprezintă dobânzi ascunse, ce afectează negativ drepturile debitorului în calitate de

consumator.

La fel, a reținut că, sumele pretinse cu titlu de comisioane sunt disproporționate

în raport cu suma împrumutului acordat și cu restanța debitorului.

La 26 martie 2021, prin intermediul poștei (f.d.148), OCN ÎCS „Express

Leasing & Microcredit” SRL a declarat recurs împotriva deciziei din 19 noiembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând să fie admis recursul, casată parțial decizia

și hotărârea, în partea pretențiilor neadmise, și emiterea în această parte a

unei hotărâri noi prin care să fie admisă integral acțiunea.

Totodată, a solicitat încasarea taxei de stat achitată la depunerea cererii de apel

în mărime de 202,50 de lei și a taxei de stat achitată la depunerea recursului în

mărime de 135 de lei.

În motivarea recursului, s-a invocat că instanțele de judecată au aplicat și

interpretat eronat legea, ca rezultat al anulării, ca fiind negociate și abuzive, a

clauzelor contractuale cu referire la comisionul de acordare a împrumutului și cu

referire la comisionul de administrare lunară, care fac parte din costul creditului

acordat pârâtului Serghei Gonța.

A susținut că, de fapt, nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au dovedit

caracterul ne negociat al clauzelor considerate a fi abuzive. Instanțele de judecată nu

s-au expus asupra ofertei, asupra informațiilor precontractuale și asupra declarației.

Instanțele au omis în genere să studieze aceste probe și să se expună asupra acestora,

necătând la faptul că în cererea de apel s-a atenționat asupra acestor acte și asupra

faptelor care dovedesc aceste acte.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

3

Colegiul reține că decizia integrală a instanței de apel a fost comunicată

reprezentantului companiei recurente, prin intermediul poștei electronice, la 27

ianuarie 2021, iar cererea de recurs a fost depusă, prin intermediul poștei (f.d.148),

la 26 martie 2021, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților cererea de recurs la 12

aprilie 2021, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la

recurs. Însă până la data examinării admisibilității cererii de recurs, intimații nu au

depus referință, prin care să-și exprime poziția.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de OCN

ÎCS „Express Leasing & Microcredit” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Organizația de Creditare Nebancară

Întreprinderea cu Capital Străin „Express Leasing & Microcredit” Societate cu

Răspundere Limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5