2rac-64/21 — constatarea rezolutiunii contractului de vinzare-cumparare a bunurilor mobile si incasarea sumei

2rac-64/21 — constatarea rezolutiunii contractului de vinzare-cumparare a bunurilor mobile si incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-64/21

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari (jud. Ion Malanciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, Gr. Dașchevici și A. Bostan)

Î N C H E I E R E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Monsterax-GSG”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Monsterax-GSG” SRL împotriva Societății pe Acțiuni

„Fabrica de Conserve din Coșnița” și Băncii Comerciale „Moldova-Agroindbank”

Societate pe Acțiuni cu privire la constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-

cumpărare a bunurilor mobile și încasarea sumei,

împotriva deciziei din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Monsterax-GSG”

și s-a menținut hotărârea din 04 noiembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari,

c o n s t a t ă:

La 28 octombrie 2016 SRL „Monsterax-GSG” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” și BC „Moldova-

Agroindbank” SA cu privire la constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-

cumpărare a bunurilor mobile și încasarea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 12 iulie 2013 între SA „Fabrica

de Conserve din Coșnița”, în calitate de vânzător, BC „Moldova-Agroindbank” SA,

în calitate de creditor gajist, și SRL „Monsterax-GSG”, în calitate de cumpărător, a

fost încheiat contractul trilateral de vânzare-cumpărare a bunurilor mobilele ce

constituie utilajul tehnologic al SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de

faliment ce aparține masei debitoare a acesteia.

Conform pct. 1.1 din contractul de vânzare-cumpărare din 12 iulie 2013

vânzătorul SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de faliment s-a obligat să

predea în proprietatea cumpărătorului SRL „Monsterax-GSG” bunurile mobile

1

indicate în Anexa nr. 1 la contract, ce constituie utilajul tehnologic al fabricii, iar

cumpărătorul să le preia și să achite prețul convenit.

Potrivit pct. 1.2 din contract, s-a specificat că bunurile aparțin cu drept de

proprietate vânzătorului SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de faliment

și sunt gajate creditorului gajist BC „Moldova-Agroindbank” SA în temeiul

contractului de gaj nr. XXXXX din 27 martie 2008 încheiat între vânzător și

creditorul gajist.

Totodată, în pct. 2.1 din contract a fost stabilit că prețul bunurilor mobile

convenit între părți este de 13.037.132 de lei, care urma a fi achitat de către

cumpărător eșalonat, în rate anuale, conform următorului grafic: până la 25

decembrie 2013 – 3.000.000 de lei; până la 25 decembrie 2014 – 1.433.876 de lei;

până la 25 decembrie 2015 – 1.433.876 de lei; până la 25 decembrie 2016 –

1.433.876 de lei; până la 25 decembrie 2017 – 1.433.876 de lei; până la 25 decembrie

2018 – 1.433.876 de lei; până la 25 decembrie 2018 – 1.433.876 de lei; până la 25

decembrie 2019 – 1.433.876 de lei; până la 25 decembrie 2020 – 1.433.876 de lei.

Conform pct. 2.2 din contract, achitarea prețului bunurilor urma să se efectueze

prin transferarea acestuia la contul bancar deschis la BC „Moldova-Agroindbank”

SA, cu indicarea de către cumpărător în documentul de plată la rubrica „Destinația

plăți” – „Achitarea pentru procurarea bunurilor gajate BC „Moldova-Agroindbank”

SA”.

Întru executarea obligațiilor de plată asumate conform contractului de vânzare-

cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013, în calitate de cumpărător, a transferat către

BC „Moldova-Agroindbank” SA ca beneficiar nemijlocit al plăților, următoarele

sume bănești după cum urmează: conform ordinului de plată nr. 1006 din 06

decembrie 2013 – 1.000.000 de lei; conform ordinului de plată nr. 1015 din 13

decembrie 2013 – 700.000 de lei; conform ordinului de plată nr. 1023 din 19

decembrie 2013 – 700.000 de lei; conform ordinului de plată nr. 1025 din 24

decembrie 2013 – 200.000 de lei; conform ordinului de plată nr. 1026 din 24

decembrie 2013 – 100.000 de lei; conform ordinului de plată nr. 1033 din 14 ianuarie

2014 – 150.000 de lei; conform ordinului de plată nr. 1048 din 12 februarie 2014 –

150.000 de lei; conform ordinului de plată nr. 1813 din 18 decembrie 2014 –

1.433.876 de lei.

A precizat reclamanta că a transferat plăți cu titlu de cost al bunurilor mobile

procurate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013,

în sumă totală de 4.433.876 de lei, fapt ce se confirmă prin ordinele de plată

nominalizate supra.

Totodată, vânzătorul SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de

faliment potrivit pct. 1.1 din contract, s-a obligat să transmită în proprietatea

cumpărătorului SRL „Monsterax-GSG” bunurile mobile specificate în Anexa nr. 1 la

contract, ce constituie utilajul tehnologic al SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în

proces de faliment ce face parte din masa debitoare a acesteia.

A menționat reclamanta că utilajul tehnologic al SA „Fabrica de Conserve din

Coșnița”, obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013,

2

este structural și funcțional sub aspect de destinație economică, indisolubil și

indivizibil incorporat, integrat și ajustat la bunurile imobile ale Fabricii de Conserve

din Coșnița, formând un complex patrimonial unic al Fabricii de Conserve din

Coșnița.

La 10 aprilie 2015 între SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în calitate de

vânzător, BC „Moldova-Agroindbank” SA în calitate de creditor gajist, și SRL

„Monsterax-GSG”, în calitate de cumpărător, au fost încheiate contractele de

vânzare-cumpărare nr. XXXXX și nr. XXXXX a bunurilor imobile ce constituie

construcțiile, clădirile, încăperile cu destinație specială și secțiile de producere ale SA

„Fabrica de Conserve din Coșnița”, cât și terenul aferent în care sunt incorporate,

instalate, completate și la care sunt ajustate, precum și amplasate bunurile mobile –

utilajul tehnologic al Fabricii de Conserve din Coșnița, obiect al contractului de

vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013.

A indicat reclamanta că prin acordurile nr. XXXXX și XXXXX din 13 iulie

2016, contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile nr. XXXXX și nr.

XXXXX din 10 aprilie 2015, au fost rezoluționate convențional de către părți, iar

bunurile imobile (construcțiile, clădirile, încăperile cu destinație specială și secțiile de

producere și terenul aferente ce aparține Fabricii de Conserve din Coșnița) au fost

restituite vânzătorului SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de faliment.

A invocat reclamanta că separarea sau divizarea utilajului tehnologic al Fabricii

de Conserve din Coșnița, obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX

din 12 iulie 2013, incorporate, instalate, adaptate, ajustate la construcția structurală

independentă, precum și amplasate în bunurile imobile, și pe teritoriul aferent ca

componente integre ale Fabricii de Conserve din Coșnița, ce formează un tot întreg

indivizibil, duce în mod evident și inevitabil la pierderea acestor calități structural-

funcționale de utilizare conform destinației și întrebuințării acestui utilaj

desinestătător în procesul de producție prin fabricare și ca consecință obținerea ei. Or,

destinația comună și legătura unificată indivizibilă și independentă a bunurilor mobile

(utilajul tehnologic) procurate cu bunurile imobile restituite (construcțiile, clădirile și

spațiile specializate) cu nr. cadastrale XXXXX – XXXXX, rezultă și sunt reflectate

atât în contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile nr. XXXXX și XXXXX

din 10 aprilie 2015, cât și în contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile nr.

XXXXX din 12 iulie 2013.

A reținut SRL „Monsterax-GSG” că bunurile mobile – utilajul tehnologic al

Fabricii de Conserve din Coșnița, ce constituie obiectul contractului de vânzare-

cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013, formează un bun complex cu bunurile

imobile ale fabricii ce se dovedesc a fi bunuri principale în ansamblu, și se răsfrâng și

asupra părților componente ale acestuia, bunurile accesorii urmând soarta bunurilor

principale.

Consideră reclamanta că efectul rezoluțiunii convenționale ce s-a operat de părți

în privința contractelor de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile ale fabricii la data

de 13 iulie 2016, care au ca obiect bunurile principale, a fost rezolvit nemijlocit

conform prevederilor legale și contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile

3

nr. XXXXX din 12 iulie 2013, al cărui obiect îl constituie utilajul tehnologic al

fabricii ca părți componente și accesorii care urmează soarta bunurilor principale ce

formează în ansamblu un complex unic – Fabrica de Conserve din Coșnița.

A susținut că odată ce au fost restituite proprietarului SA „Fabrica de Conserve

din Coșnița” în proces de faliment bunurile imobile, în care sunt indisolubil

incorporate și integrate bunurile mobile – utilajul tehnologic al Fabricii de Conserve

din Coșnița, obiect al contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile nr.

XXXXX din 12 iuie 2013, constituind un ansamblu complex indivizibil integru cu

destinație unică, SRL „Monsterax-GSG” a fost lipsită de posesia legală și reală

asupra bunurilor mobile ce constituie utilajul tehnologic integrat și unificat în

bunurile imobile ale fabricii, precum și de posibilitatea reală de a le folosi și utiliza

conform destinației lor, cât și la accesul la aceste bunuri mobile. Or, bunurile imobile

au fost restituite și preluate înapoi de către vânzător, iar între părți nu a fost constituit

un alt temei legal cum ar fi locațiune, arendă, comodat sau proprietate, ce ar fi

asigurat accesul și posesia legală cumpărătorului SRL „Monsterax-GSG” în privința

bunurilor imobile în care sunt integrate bunurile mobile procurate de către ea, ca părți

componente și accesorii pentru a putea fi posedate și utilizate conform calităților,

caracteristicilor și destinației comune de care dispun.

Mai mult ca atât, SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” se află în proces de

faliment ceea ce presupune și implică valorificarea masei debitoare, prin vânzarea

bunurilor societății insolvabile de care dispune.

A reiterat reclamanta că în orice moment bunurile imobile, ce constituie secțiile

și încăperile de producere ale Fabricii de Conserve din Coșnița, în care sunt integrate,

unificate și indivizibil completate cu bunurile mobile – utilajul tehnologic al fabricii,

precum și terenul aferent, pe care acestea sunt amplasate, ar putea fi vândute către alt

cumpărător terț, iar ei i se v-a interzice direct accesul de către noul proprietar la

aceste bunuri sau va fi eventual evacuată.

Consideră reclamanta că eventuala impunere a ei, ca condiție necesară

exercitării posesiei și folosinței asupra bunurilor mobile procurate la semnarea unui

contract de locațiune și/sau de arendă a imobilelor respective, ar constitui o vânzare-

cumpărare și respectiv transmitere a dreptului de proprietate asupra acestor bunuri

mobile sub condiție, asupra căreia nu și-a exprimat consimțământul concomitent cu

semnarea contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile nr. XXXXX din 12

iulie 2013, care nici nu corespunde înțelegerii părților aferente tranzacției încheiate.

De altfel, eventuala perspectivă de achitare a unei chirii pentru folosirea

bunurilor imobile, ar implica ca consecință obligarea cumpărătorului de a suporta

cheltuieli permanent exagerate și nerezonabile.

A susținut SRL „Monsterax-GSG” că nu dispune de dreptul de posesie și

folosință asupra utilajului tehnic procurat, ce s-ar exprima prin posibilitatea liberă,

legală și reală de a folosi aceste bunuri conform destinației lor, și nici de dreptul de

acces la bunuri, care urmau să-i fie transmise la încheierea contractului de vânzare-

cumpărare nr. XXXXX in 12 iulie 2013.

4

De fapt, utilajul tehnic urma să fie demolat din integritatea bunurilor imobile, în

care era incorporat, și transmis în proprietatea cumpărătorului în baza actului de

predare-primire pentru a se considera executată obligația vânzătorului SA „Fabrica de

Conserve din Coșnița” față de cumpărător. În acest caz, acest utilaj își pierde toată

valoarea, care evident nu va mai corespunde prețului de 13.037.132 de lei indicat în

contractul de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013. Acest fapt nu va fi

posibil și nici fără ca acest utilaj să își piardă caracteristicile și destinația sa

economică, dovedindu-se a deveni unul de facto neîntrebuințabil, adică nimic mai

mult decât fier uzat și rămășițe, ce nu va avea interes real sau economic.

A notat reclamanta că vânzătorul SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” se află

în proces de faliment, dispusă prin încheierea din 07 noiembrie 2013 a Curții de Apel

Bender, iar bunurile mobile vândute conform contractului de vânzare-cumpărare din

12 iulie 2013, ca parte componentă a masei debitoare, au fost vândute în cadrul

procesului de insolvabilitate a pârâtei.

Contrar prevederilor legale prevăzute de Legea insolvabilității, administratorul

insolvabilității a SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” a înstrăinat SRL „Monsterax-

GSG” utilajul tehnic ce aparținea Fabricii de Conserve în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013, grevate cu drepturile reale de gaj

ale creditorului gajist BC „Moldova-Agroindbank” SA, de altfel, și mențiunea acestei

grevări valabile pe întreaga perioadă de derulare a contractului de vânzare-cumpărare,

valabile și în prezent la data depunerii acțiunii, deși conform legii și contractului

urmau să fie transmise ei libere de orice sarcini. Or, potrivit contractului de vânzare-

cumpărare a bunurilor mobile nr. XXXXX din 12 iulie 2013, la pct. 1.2, expres s-a

indicat că bunurile aparțin cu drept de proprietate vânzătorului și sunt gajate

creditorului gajist în temeiul contractului de gaj nr. XXXXX din 27 martie 2008

încheiat între vânzător și creditorul gajist.

Totodată, în pct. 5.3 din contract, s-a indicat că pentru toată perioada de

valabilitate a prezentului contract, bunurile gajate creditorului gajist în temeiul

contractului de gaj nr. XXXXX din 27 martie 2008, vor rămâne grevate cu gaj în

favoare creditorului gajist.

Din cele expuse se constată că vânzătorul SA „Fabrica de Conserve din Coșnița”

nu a transmis cumpărătorului SRL „Monsterax-GSG” dreptul de posesie și folosință

reală conform contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013,

dânsa fiind lipsită de a le folosi și utiliza, de asemenea nu a fost transmis nici dreptul

de dispoziție asupra acestor bunuri mobile, deși potrivit obligațiunilor asumate de

vânzător, urma să transmită bunurile mobile în proprietatea cumpărătorului, ceea ce

presupune și transmiterea dreptului de dispoziție asupra lor, iar cumpărătorul urma să

aibă posibilitatea de a dispune liber de ele.

Vânzătorul SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” nu a transmis cumpărătorului

SRL „Monsterax-GSG” dreptul de proprietate cu atributele sale inalienabile asupra

bunurilor mobile – utilajul tehnic, prin ce a admis o neexecutare integrală a

contractului și obligațiilor contractuale pe care și le-a asumat, ultima fiind lipsită să

obțină rezultatul urmărit și sperat în momentul încheierii contractului de vânzare-

5

cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013, din care considerente îi oferă temei de a

presupune că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului respectiv, din care

motiv acest contract urmează a fi revocat cu efecte retroactiv.

Conform art. 737 alin. (1) din Codul civil (în redacția legii până la modificările

din 01 martie 2019), rezoluțiunea contractului operează prin declarație scrisă față de

cealaltă parte.

Totodată, potrivit art. 742 alin. (1) din Codul civil, în cazul pluralității de

debitori sau creditori, dreptul de rezoluțiune nu poate fi exercitat decât de toți

creditorii sau debitorii contra tuturor debitorilor sau creditorilor.

În legătură cu încălcarea esențială a obligațiilor contractuale, prin declarația

scrisă nr. XXXXX din 05 octombrie 2016, înregistrată și înmânată pârâților SA

„Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de faliment și BC „Moldova-

Agroindbank”, a rezoluționat contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile nr.

XXXXX din 12 iulie 2013.

Consideră reclamanta că în momentul în care declarația a parvenit către SA

„Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de faliment și BC „Moldova-

Agroindbank”, contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile nr. XXXXX din

12 iulie 2013 a fost desființat cu efect retroactiv.

Potrivit art. 738 alin. (1) din Codul civil, în cazul exercitării dreptului de

rezoluțiune, contractul încetează și părțile sunt eliberate de obligația de a presta,

trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile realizate.

Fiind rezolvit contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile nr. XXXXX

din 12 iulie 2013, nu mai există nici intenția care a stat la baza încheierii contractului

respectiv, bunurile mobile specificate în Anexa nr. 1 la contractul din 12 iulie 2013,

au fost restituite proprietarului SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de

faliment.

A notat reclamanta că urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare a

bunurilor mobile nr. XXXXX din 12 iulie 2013, a propus pârâților SA „Fabrica de

Conserve din Coșnița” în proces de faliment și BC „Moldova-Agroindbank” SA în

cel mult 3 zile de la primirea declarației de rezoluțiune, să dispună restituirea

prestației executate de către SRL „Monsterax-GSG” conform actului juridic

confirmată prin ordinele de plată în mărime de 4.433.876 de lei.

Însă, până în prezent pârâții nu au executat cerințele sale și nici nu au prezentat

nicio propunere rezonabilă de tranșare pașnică a conflictului ivit, ignorând în așa mod

condițiile legale și nu își execută obligațiile corespunzătoare cu bună-credință și în

modul stabilit.

În contextul enunțat, SRL „Monsterax-GSG” a solicitat admiterea acțiunii,

constatarea ca rezoluționat cu efect retroactiv contractul de vânzare-cumpărare a

bunurilor mobile din masa debitoare a SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” nr.

XXXXX din 12 iulie 2013 încheiat între SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în

proces de faliment, BC „Moldova-Agroindbank” SA și SRL „Monsterax-GSG” și

încasarea în mod solidar din contul pârâților în beneficiul său sumei de 4.433.876 de

6

lei ca efect al rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie

2013.

La 18 septembrie 2019 BC „Moldova-Agroindbank” SA a depus cerere, prin

care a invocat excepția de tardivitate, solicitând respingerea acțiunii ca fiind tardivă.

Prin încheierea din 11 octombrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, a

fost respinsă cererea BC „Moldova-Agroindbank” SA, prin care a fost invocată

excepția de tardivitate a acțiunii depuse de SRL „Monsterax-GSG”.

Prin hotărârea din 04 noiembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de SRL „Monsterax-GSG”.

La 22 noiembrie 2019 SRL „Monsterax-GSG” a declarat apel împotriva

hotărârii din 04 noiembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, iar la 13

martie 2020 a prezentat partea motivată a cererii de apel, solicitând admiterea

apelului, casarea integrala hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii.

Prin decizia din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de SRL „Monsterax-GSG” și s-a menținut hotărârea din 04 noiembrie

2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari.

Pentru a decide astfel, prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile prin

faptul că la 12 iulie 2013, între SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de

faliment în calitate de vânzător, BC „Moldova-Agroindbank” SA în calitate de

creditor gajist și SRL „Monsterax-GSG” în calitate de cumpărător, a fost încheiat

contractul trilateral nr. XXXXX de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile ce

constituie utilajul tehnologic al SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de

faliment ce fac parte din masa debitoare a acesteia (f.d.12-27, vol. I).

Potrivit pct.1.1 din contractul de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie

2013, vânzătorul SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de faliment s-a

obligat să transmită în proprietatea cumpărătorului SRL „Monsterax-GSG” bunurile

mobile, indicate în anexa nr. l la contract, ce constituie utilajul tehnologic al fabricii,

iar cumpărătorul să le preia și achite prețul convenit.

În pct.1.2 din contract, s-a specificat că bunurile aparțin cu drept de proprietate

vânzătorului SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de faliment și sunt

gajate creditorului gajist BC „Moldova-Agroindbank” SA în temeiul contractului de

gaj nr. XXXXX din 27 martie 2008, încheiat între vânzător și creditorul gajist.

Potrivit pct. 2.1 din contract, prețul bunurilor mobile a fost stabilit de către părți

în mărime de 13.037.132 de lei și urma a fi achitat de către cumpărătorul SRL

„Monsterax- CSC” eșalonat, în rate anuale, conform graficului stabilit (f.d.13, vol. I).

Conform pct. 3.1 din contract, vânzătorul s-a obligat să transmită bunurile

cumpărătorului și să semneze actul de predare-primire în decurs de 3 zile

calendaristice din ziua semnării prezentului contract, iar la pct. 3.2 cumpărătorul s-a

obligat să primească bunurile și să semneze actul de predare-primire.

Din conținutul contractului din 12 iulie 2013 rezultă că banca își păstrează

dreptul de gaj asupra utilajului până la achitarea integral a prețului, iar SRL

7

„Monsterax-GSG” este în drept să înstrăineze utilajul procurat, dar cu acordul în scris

al creditorului gajist, adică al băncii.

În baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. XXXXX și nr. XXXXX din 10

aprilie 2015 SA „Fabrica de conserve din Coșnița”, cu acordul BC „Moldova-

Agroindbank" SA, a vândut SRL „Monsterax-GSG” bunurile imobile (terenul și

construcțiile Fabricii de conserve din Coșnița) (f.d.28-31,32-36, vol. I).

Au reținut instanțele de judecată ierarhic inferioare că în contractele nr. XXXXX

și nr. XXXXX din 10 aprilie 2015 nu se face nicio mențiune că contractul nr.

XXXXX din 12 iulie 2013 de procurare a utilajului ar fi o parte componentă a acestor

contracte sau o parte a unei înțelegeri complexe ce ar presupune înstrăinarea integrală

a complexului Fabrica de conserve și nu a unor părți separate.

Totodată, prin acordurile nr. XXXXX și XXXXX din 13 iulie 2016, semnate de

către toate părțile contractelor de vânzare-cumpărare nr. XXXXX și nr. XXXXX din

10 aprilie 2015, au fost rezoluționate contractele de vânzare-cumpărare menționate,

în legătură cu neexecutarea de către SC „Monsterax-GSG” SRL a obligațiilor

aferente acestora (f.d.37-39,40-42, vol. I).

În conținutul acestor acorduri de reziliere nu se face nici o mențiune că urmează

să fie rezoluționat, ca fiind unul subsecvent, și contractul nr. XXXXX din 12 iulie

2013 de procurare a utilajului.

Dimpotrivă în textul ambelor acorduri de rezoluțiune se face mențiunea că

contractele se rezoluționează din cauza că cumpărătorul nu-și execută obligația de

plată a prețului pentru bunuri.

Prin declarația din 05 octombrie 2016 SRL „Monsterax-GSG” a solicitat SA

„Fabrica de conserve din Coșnița” și BC „Moldova-Agroindbank” SA rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013 (f.d. 51-54, vol. I).

Nu au fost reținute argumentele SRL „Monsterax-GSG” invocate în vederea

constatării ca fiind rezoluționat cu efect retroactiv contractul de vânzare-cumpărare a

bunurilor mobile din masa debitoare a SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” nr.

XXXXX din 12 iulie 2013 încheiat între SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în

proces de faliment, BC „Moldova-Agroindbank” SA și SRL „Monsterax-GSG”, or

acestea se combat prin acțiunile întreprinse de către SC „Monsterax-GSG” SRL.

Au stabilit instanțele de judecată că din momentul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare a bunurilor mobile nr. XXXXX din 12 iulie 2013 și până la

încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile nr. XXXXX și nr.

XXXXX din 10 aprilie 2015 (aproximativ 2 ani de zile) SRL „Monsterax- GSG” a

exploatat bunurile mobile (utilajul tehnologic), fără a fi proprietarul imobilelor în

care era amplasat acest utilaj.

La momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12

iulie 2013 și ulterior pe parcursul aproximativ a 2 ani de zile (până la încheierea

contractelor de vânzare- cumpărare a bunurilor imobile nr. XXXXX din 10 aprilie

2015 și nr. XXXXX din 10 aprilie 2015), SRL „Monsterax-GSG” nu a invocat faptul

că bunurile mobile (utilajul tehnologic) nu prezintă careva valoare economică și că nu

pot fi exploatate separat de bunurile imobile în care acestea se află, făcând această

8

afirmație numai după rezoluțiunea/rezilierea contractelor de vânzare-cumpărare nr.

XXXXX și nr. XXXXX din 10 aprilie 2015 și prin acordurile nr. XXXXX și nr.

XXXXX din 13 iulie 2016, semnate de către toate părțile contractelor menționate,

inclusiv de către SRL „Monsterax- GSG”.

La 13 iulie 2016 SRL „Monsterax-GSG” a reziliat/rezolvit contractele de

vânzare-cumpărare a bunurilor imobile fără a solicita și rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare a bunurilor mobile (utilaj tehnologic) nr. XXXXX din 12 iulie

2013, precum și fără a invoca imposibilitatea exploatării utilajului, fără bunurile

imobile în care acestea erau instalate.

De asemenea, SRL „Monsterax-GSG” nu a prezentate probe că s-ar fi adresat cu

pretenții față de SA „Fabrica de conserve din Coșnița” și BC ”Moldova-

Agroindbank” SA referitor la faptul că nu deține în posesie și folosință utilajul

tehnologic procurat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie

2013.

Mai mult ca atât, SRL „Monsterax-GSG” în perioada 06 decembrie 2013 -18

decembrie 2014 a efectuat plăți în sumă totală de 4.433.876 de lei în vederea

executării contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile nr. XXXXX din 12

iulie 2013, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 10 aprilie 2015

a procurat de la SA „Fabrica de conserve din Coșnița” și imobilele în care se afla

utilajul tehnologic.

Nu au fost reținute argumentele reclamantei precum că nu poate dispune de

utilajul tehnic, or, SRL „Monsterax-GSG” a procurat utilajul tehnic separat de

bunurile imobile în anul 2013, pe când imobilele au fost procurate abia în anul 2015.

Au notat instanțele de judecată că în speță lipsesc probe care să ateste faptul că

din partea SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” și BC „Moldova-Agroindbank” SA

s-a produs o neexecutare esențială a obligațiilor contractuale de către SRL

„Monsterax-GSG”, or, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Nu au fost reținute nici argumentele reclamantei precum că terenurile, încăperile

și utilajul fabricii de conserve ar forma un bun complex și indivizibil, or, conform art.

291 alin. (2) din Codul civil, este indivizibil bunul părțile căruia, în urma divizării,

pierd calitățile și destinația lui.

La caz, prin contractul nr. XXXXX din 12 iulie 2013, SRL „Monsterax-GSG” a

procurat doar bunurile mobile ce constituie utilajul tehnologic al SA „Fabrica de

Conserve din Coșnița”, fără imobilele în care acestea sunt amplasate.

Subsecvent instanțele de judecată au considerat ca fiind neîntemeiată și pretenția

SRL „Monsterax-GSG” cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei în mărime

4.433.876 de lei, aceasta fiind solicitată de reclamant ca efect al rezoluțiunii

contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013.

La 18 decembrie 2020 SRL „Monsterax-GSG” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 21

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 04 noiembrie 2019 a

9

Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului SRL „Monsterax-GSG” a invocat ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a

examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu

interpretarea eronată a normelor de drept material.

A indicat recurenta că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont

de faptul că vânzătorul SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” nu și-a onorat

obligațiunile prevăzute de contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor mobile nr.

XXXXX din 12 iulie 2013, adică nu a transmis cumpărătorului utilajul tehnic

incorporat în imobile fabricii.

De altfel, vânzătorul SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” nici nu a avut

intenția să demonteze din imobilele sale și să transmită în proprietate cumpărătorului

utilajul tehnic înstrăinat, fapt care nu a fost efectuat nici până în prezent.

Demontarea utilajului pentru transmiterea lui în executarea obligației de predare

a bunurilor mobile conform contractului în proprietatea cumpărătorului implică

cheltuieli pe care vânzătorul nu a dorit să le suporte în executarea obligațiilor sale,

mai mult ca atât, demontarea ar fi cauzat degradări imobilelor prin găuririle rămase în

pereți, acoperiș etc. Vânzătorul SA „Fabrica de Conserve din Coșnița”, fiind în

insolvabilitate, a urmărit scopul de a vinde aceste imobile, fără să-și execute obligația

de a demonta bunurile mobile și să le transmită ei, obligație neexecutată timp de 7

ani.

A menționat recurentul că conform art. 737, 738 și 742 din Codul civil,

rezoluțiunea contractului operează prin declarație scrisă față de cealaltă parte. În

cazul exercitării dreptului de rezoluțiune, contractul încetează și părțile sunt eliberate

de obligația de a presta, trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile

realizate. În cazul pluralității de debitori sau creditori, dreptul de rezoluțiune nu poate

fi exercitat decât de toți creditorii sau debitorii contra tuturor debitorilor sau

creditorilor.

Din momentul operării rezoluțiunii prin declarația scrisă este un fapt juridic care

a avut loc și survin efectele rezoluțiunii, părțile eliberându-se de obligația de a presta,

trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile realizate.

Consideră recurenta că BC „Moldova-Agroindbank” SA a confirmat

neexecutarea de către vânzător a contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din

12 iulie 2013 privind transmiterea bunurilor mobile în proprietatea sa, care se află în

imobile vânzătorului SA „Fabrica de Conserve din Coșnița”, însă invocă că nu a

împiedicat cumpărătorul să folosească utilajul.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au confundat obiectul litigiului inițiat

de către ea privind constatarea faptului juridic care a avut loc – rezoluțiunea

unilaterală a contractului de vânzare-cumpărare nr. XXXXX din 12 iulie 2013 de

către SRL „Monsterax-GSG” prin declarația scrisă nr. XXXXX din 05 octombrie

2016, înregistrată și înmânată SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” în proces de

faliment și BC „Moldova-Agroindbank” SA și aplicarea efectelor rezoluțiunii –

10

încasarea prestațiilor executate în mărime de 4.433.876 de lei pe care le-a în

executarea contractului, având în vedere refuzul BC „Moldova-Agroindbank” SA și

SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” de a restitui sumele achitate, ceea ce a

determinat să se adreseze cu prezenta acțiune.

Nici unul dintre intimați, în cazul în care nu a fost de acord cu rezoluțiunea

unilaterală a contractului care a fost manifestată prin declarația nr. XXXXX din 05

octombrie 2016, nu s-au adresat în instanța de judecată cu acțiune în vederea

contestării rezilierii unilaterale la 05 octombrie 2016 de SRL „Monsterax-GSG” a

contractului, declarare a valabilității și executarea lui, sau cu acțiune reconvențională

în acest sens în cadrul procesului inițiat de SRL „Monsterax-GSG”.

Instanțele de judecată la caz nu trebuiau să respingă acțiunea, dar să o admită

necondiționat în situația în care există declarația scrisă a SRL „Monsterax-GSG” de

rezoluțiune a contractului din 12 iulie 2013.

Soluția instanțelor de judecată de respingere a acțiunii vine în contradicție cu

prevederile art. 735, 737, 738, art. 753 alin. (1), art. 315 alin. (1) și (2), art. 321 alin.

(1) din Codul civil (în redacția legii până la modificările din 01 martie 2019).

A indicat recurenta că prin respingerea acțiunii sale i-a fost încălcat dreptul de

proprietate, dreptul la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 21 octombrie 2020.

Din actele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

în adresa SRL „Monsterax-GSG” la 24 noiembrie 2020 (f.d. 235, vol. I), însă nu se

atestă date când a fost recepționată de către aceasta.

Astfel, recursul declarat la 18 decembrie 2020, este în termen.

La 20 ianuarie 2021 în adresa SA „Fabrica de Conserve din Coșnița” și BC

„Moldova-Agroindbank” SA a fost expediată copia recursului declarat de SRL

„Monsterax-GSG”, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor (f.d. 36,

vol. II).

La 26 februarie 2021 BC „Moldova-Agroindbank” SA a depus referință,

solicitând să fie considerat inadmisibil recursul declarat de SRL „Monsterax-GSG”,

invocând că cererea de recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și

obiecțiile din referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

11

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Monsterax-GSG” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel

are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

12

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție notează că conform jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, nr.

26561/1995 din 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de SRL „Monsterax-

GSG” asemenea aspecte nu se regăsesc.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Monsterax-GSG” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Monsterax-GSG” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

13