2ra-58/21 — cerere in constatarea unui fapt cu valoare juridica

2ra-58/21 — cerere in constatarea unui fapt cu valoare juridica (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-58/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud.: L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: N. Budăi, A. Minciuna, A. Malîi)

D E C I Z I E

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecători Nina Vascan

Victor Burduh

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Ministerul Finanțelor,

în cauza civilă intentată la cererea lui Dragan Dmitri, persoane interesate

Serviciul Fiscal de Stat, Ministerul Finanțelor, Consiliul municipal Chișinău cu

privire la constatarea faptului acceptării succesiunii,

împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de reprezentantul apelantului Ministerul Finanțelor, Viorica

Pricop, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 16 noiembrie

2018,

c o n s t a t ă :

La 16 octombrie 2016, cu cerere privind constatarea faptului acceptării

succesiunii, s-a adresat Dragan Dmitri, persoane interesate Serviciul Fiscal de Stat,

Ministerul Finanțelor, Consiliul municipal Chișinău.

În motivarea cererii, Dragan Dmitri a indicat că este fiul lui Dragan Savelii și

Dragan Xxxxxxxxxx, decesul căreia a survenit la 24 august 1988. După decesul

Stefanidei Dragan, nu au rămas bunuri, din care considerente nu a fost perfectat vreun

act privind recunoașterea sa în calitate de moștenitor.Totodată, legislația în vigoare la

acel moment nu prevedea obligația de întocmire a actelor de acceptare sau renunțare

la moștenire.

A mai indicat că mama sa a fost victimă a represiunilor politice, fiind deportată

în anul 1949 din Moldova în locuri îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Conform

deciziei Sovietului de Miniștri nr. 115 din 10 aprilie 1993, în anul 1989,

Xxxxxxxxxx Dragan a fost reabilitată, fapt confirmat prin certificatul nr. 8/4-D-

11 din 26 februarie 2013, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne. Iar, pentru a

solicita achitarea compensațiilor acordate persoanelor represate politic și deportate de

pe teritoriul Republicii Moldova, este necesară confirmarea faptului că el este

moștenitor legal al drepturilor mamei sale, ceea ce a generat adresarea în instanța

de judecată cu prezenta cerere.

1

În drept, Dragan Dmitri și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 281 alin. (2) lit.

a) și f) și 282 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, cât și pe cele ale Legii nr. 1225-

XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Dragan Dmitri a solicitat admiterea cererii și constatarea faptului acceptării

succesiunii de către Dragan Dmitri după decesul mamei sale Xxxxxxxxxx Dragan,

survenit la 24 august 1988.

Prin hotărîrea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a fost

respinsă integral cererea depusă de Dragan Dmitri ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 14 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de reprezentantul lui Dragan Dmitri, avocatul Cibric Ruslan, casată integral

hotărîrea din 03 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani și restituită pricina

spre rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

s-a admis cererea înaintată de Dragan Dmitri, s-a constatat faptul acceptării

succesiunii de către Dragan Dmitri, a.n. 20 mai 1939, prin intrarea în posesia

patrimoniului succesoral rămas după decesul mamei Dragan Xxxxxxxxxx, survenit la

24 august 1988.

La data de 14 decembrie 2019, Ministerul Finanțelor a declarat apel nemotivat

iar, la 16 martie 2020, a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea depusă de

Dragan Dmitri.

Prin decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de reprezentantul apelantului Ministerul Finanțelor, Viorica Pricop și s-

a menținut hotărârea din 16 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

(f.d. 185-190).

La 17 august 2020, Ministerul Finanțelor a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a

hotărârii din 16 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, la examinarea cauzei, atât prima

instanță, cât și instanța de apel au admis cererea neîntemeiat, constatînd acceptarea

succesiunii, în situația în care petiționarul nu a probat care patrimoniu a fost acceptat

la data decesului Stefanidei Dragan și motivele neacceptării acestuia conform

procedurii generale prevăzută de legislația civilă.

La 26 octombrie 2020, în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de

recurs depusă de Ministerul Finanțelor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 7, vol. II).

La 04 noiembrie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a expediat referința sa la cererea

de recurs înaintată, prin care și-a exprimat acordul cu aceasta, solicitînd instanței

admiterea recursului depus de Ministerul Finanțelor.

La 14 decembrie 2020, a fost înregistrată referința avocatului Cibric Ruslan, în

interesele lui Dragan Dumitru, prin care acesta a solicitat instanței constatarea

inadmisibilității recursului depus de Ministerul Finanțelor, în temeiul dispozițiilor art.

2

433 lit a) Cod procedură civilă, dat fiind faptul că recurentul nu a invocat argumente

esențiale ale presupusei încălcări a art. 432, și nu a demonstrat, prin probarea acestor

încălcări, neexaminarea probatoriului administrat de petiționar.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, în conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei motivate a fost expediată

participanților la proces prin intermediul poștei electronice la 30 iulie 2020, astfel

încît instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și

recursul declarat la data de 17 august 2020 este în termen.

Prin încheierea din 07 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiție, cererea dedusă

judecății s-a considerat admisibilă pentru a fi examinată în fond.

Verificând decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău și cererea de

recurs, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune admiterea recursului depus de Ministerul Finanțelor, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) al Codului de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă

hotărîre.

Din materialele cauzei rezultă că Dragan Dmitri este fiul lui Dragan Saveli și al

Stefanidei Dragan, fapt ce se atestă prin adeverința de naștere nr. 185 din 30 octombrie

1958 (f.d. 8).

Conform extrasului din lista familiilor din gospodării de culaci pe raionul

Congaz, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, în baza deciziei Consiliului

de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești din 28 mai 1949 nr. 509cc,

au fost supuși deportării în afara teritoriului Republicii Sovietice Socialiste

Moldovenești, în localități îndepărtate ale Uniunii Sovietice, pentru așezare, Dragan

Stepanida Afanasie, născută în anul 1905, împreună cu copiii Dragan

Xxxxxxxxxxxx, născut în anul 1931, Dragan Xxxxxx, născută în anul 1936,

Dragan Anna, născut în anul 1941, Dragan Dmitri, născut în anul 1939 și Dragan

Xxxxxxxxxxx, născută în anul 1943 (f.d. 16).

Potrivit certificatului nr. 632 din 07 aprilie 1956, emis de Comitetul Sătesc

Svetlîi, raionul Taraclia, se atestă faptul că familia lui Dragan Savva Afanasie

și Dragan Stepanida Afanasie, în anul 1940, precum și în perioada ocupării temporare,

au deținut în proprietate casă cu construcții auxiliare, terenuri în jur de 40 hectare, 2

hectare de viță de vie, 3 cai, 2 boi, 2 bovine, circa 30 oi și inventar agricol (f.d. 21).

Dragan Savelii a decedat în anul 1946, fapt confirmat prin certificatul de deces

din 26 august 1988 (f.d. 9).

La data de 24 august 1988, Xxxxxxxxxx Dragan a decedat în orașul Tarutino,

regiunea Odesa, Republica Ucraina, fapt confirmat prin certificatul de deces III-ЖД

nr. xxxxxxxx (f.d. 41-42).

Potrivit certificatului de reabilitare nr. 8/4-D-11 din 26 februarie 2013, în

conformitate cu Hotărârea Consiliului Miniștrilor al Republicii Sovietice Socialiste

Moldovenești nr. 115 din 10 aprilie 1989 și în baza Legii nr. 1225 din 08

decembrie 1992 cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice, se atestă că

3

Dragan Xxxxxxxxxx, fiica lui Afanasi, născută în anul 1905, Dragan Xxxxxxxxxxxx,

fiul lui Saveli, născut în anul 1931, Dragan Xxxxxxa, fiica lui Saveli, anul 1936,

Dragan Ianina (Anna) fiica lui Saveli, născut în 1941 și Dragan Xxxxxxxxxxx, fiica

lui Saveli, născut în anul 1943 au fost reabilitați (f.d. 10).

Potrivit art. 12 alin. (1) al Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992, cetățenilor

Republicii Moldova supuși represiunilor politice și ulterior reabilitați li se restituie, la

cererea lor sau a moștenitorilor lor, bunurile confiscate, naționalizate sau scoase în

orice alt mod din posesia lor.

În conformitate cu pct. 4 al Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor

prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum și

achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 627 din 05 iunie 2007, cererile privind restituirea valorii

bunurilor prin achitarea de compensații se depun la comisiile speciale create de

autoritățile executive ale administrației publice locale ale raioanelor, municipiilor

Chișinău și Bălți, unității teritoriale autonome Găgăuzia (Gagauz-Yeri), în a căror

teritoriu persoanele reabilitate își aveau domiciliul la momentul reprimării, conform

actualei organizări administrativ-teritoriale a Republicii Moldova.

Dragan Dmitri indică că este unicul moștenitor al represatei Dragan

Xxxxxxxxxx.

La 25 februarie 1995 a decedat sora petiționarului, Xxxxxxxxxxx (Dragan)

Xxxxxxxxxxx și la, 19 februarie 2000, fratele Dragan Xxxxxxxxxxxx.

Surorile Xxxxxxxxxxxxx (Dragan) Dora și Xxxxxxxxxxxx (Dragan) Ianina

nu pretind la compensarea bănească la care a fost îndreptățită Dragan

Xxxxxxxxxx în legătură cu restabilirea drepturilor victimei reabilitate și nu au

obiectat asupra încasării acesteia de către petiționarul Dragan Dmitri (f.d. 23, 24,

vol. I).

Pentru a pretinde la compensațiile stabilite la art. 12 din Legea nr. 1225 din 08

decembrie 1992, ca moștenitor, urmează să prezinte Comisiei speciale create de

autoritățile executive ale administrației publice locale certificatul de moștenitor.

Dragan Dmitri a indicat că, după decesul mamei sale în 1988 nu au rămas careva

bunuri și respectiv la acea vreme el nu a depus careva cereri la notar să accepte

succesiunea. Abia după reabilitarea mamei, mai exact în anul 2015, a depus cereri atît

la notarul de la locul decesului mamei sale în orașul Tarutino Odesa, cît și la locul său

de trai în Comrat, însă notarii i-au refuzat în acceptarea cererii, invocînd că a expirat

termenul de aceptare a succesiunii. Drept urmare, Dragan Dmitri a depus în instanță

prezenta cerere, solicitînd, în temeiul art. 281-285 Cod procedură civilă, al Legii nr.

1225 din 08 decembrie 1992, constatarea faptului acceptării succesiunii. Instanțele au

adoptat hotărîrea care este criticată de recurent.

La caz, după cum au reținut și instanțele ierarhic inferioare, sunt pertinente

prevederile art. 581 Cod civil, în redacția anului 1964, care stipulează că, pentru a

dobândi succesiunea, moștenitorul trebuie să o accepte. O succesiune nu poate fi

acceptată sub condiție sau cu rezerve. Se consideră că moștenitorul a acceptat

succesiunea, dacă el a intrat de fapt în posesia sau administrarea bunurilor

succesorale sau dacă a depus la organul notarial al locului deschiderii succesiunii o

declarație de acceptare a ei. Actele arătate în prezentul articol trebuie să fie

săvârșite în curs de șase luni din ziua deschiderii succesiunii. Persoanele, pentru care

dreptul la succesiune se naște numai în caz de neacceptare a succesiunii de către alți

moștenitori, pot declara că consimt să accepte succesiunea în cursul părții rămase a

4

termenului pentru acceptarea succesiunii. Dacă această parte este mai mică de trei

luni, ea va fi prelungită până la trei luni. Succesiunea acceptată este considerată că

aparține moștenitorului din momentul deschiderii succesiunii.

Așadar, norma citată prevede două opțiuni de acceptare a succesiunii: una tacită

(prin intrarea în posesie) și una expresă (prin adresarea la organul notarial).

La caz, petiționarul nu indică prin ce modalitate anume înțelege acesta că ar fi

acceptat succesiunea, însă din materialele cauzei rezultă că acesta s-ar fi adresat

organului notarial mult după decesul mamei sale, răspunsul notarului la demersul

petiționarului datînd din 2015 (f.d. 45).

Astfel, instanța constată că incidența primei ipoteze de acceptare a succesiunii,

aceea de intrare efectivă în posesia sau administrarea bunurilor succesorale, nici nu

poate fi pusă în discuție, dată fiind lipsa acestora, după cum indică însuși petiționarul

în cererea formulată.

Cît privește cea de a doua modalitate de acceptare a succesiunii, Colegiul atestă

realizarea acesteia, însă cu omiterea termenului imperativ, peremptoriu de șase luni

din ziua deschiderii succesiunii, stabilit de norma citată, astfel încît, după expirarea

acestuia, succesorul nu mai are dreptul, în virtutea legii, să-și exprime voința cu

privire la acceptarea sau nu a succesiunii.

Conform prevederilor art. 562 Cod civil din 1964, data deschiderii succesiunii

este ziua morții celui ce a lăsat moștenirea, iar în caz de declarare a morții lui -

ziua arătată în partea a treia a articolului 21 din prezentul Cod.

În lumina acestor aspecte, Colegiul atestă neîndeplinirea cumulativă a condițiilor

legale pentru satisfacerea cerințelor petiționarului, motiv pentru care va concluziona

asupra netemeiniciei soluțiilor date de instanțele ierarhic inferioare.

În ce privește motivul invocat de petiționar privind imposibilitatea perfectării

unui act privind recunoașterea petiționarului în calitate de moștenitor la momentul

decesului Stefanidei Dragan, Colegiul statuează asupra existenței unor impedimente

de ordin procedural privind examinarea acestor împrejurări în procedură

necontencioasă. Or, examinarea motivelor ce ar justifica neformularea unor acte de

acceptare exprese sau tacite a succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de legea

materială, Codul civil, este subsidiară constatării existenței unei cereri de repunere în

termen formulată cu respectarea regulilor de procedură.

Astfel, realizarea celei de-a doua ipoteze de acceptare a succesiunii, respectiv

adresarea la biroul notarial, efectuată după încheierea termenului prevăzut de art. 581

Cod civil din 1964, este ineficientă, fără o intervenție jurisdicțională care să constate

existența unor împiedicări apte de a atrage instituția repunerii în termen.

În ce privește restituirea bunurilor confiscate sau recuperarea valorii lor la

cererea persoanelor supuse represiunilor politice și ulterior reabilitate, la cererea lor

sau a moștenitorilor acestora, ipoteză ce posibil o are în vedere petiționarul, instanța

va reține temeiul invocat de recurent privind neprobarea de către petiționar a

imposibilității acceptării moștenirii conform procedurii generale, condiție obligatorie

pentru formularea unei cereri în constatarea faptului cu valoare juridică, în virtutea

dispozițiilor art. 282 Cod procedură civilă, care prevede: (1) Instanța judecătorească

constată faptul cu valoare juridică în cazul în care: a) acesta generează, în virtutea

legii, următoarele efecte juridice: apariția, modificarea sau încetarea unor drepturi

personale sau reale ale petiționarului; b) petiționarul nu are o altă posibilitate de a

obține sau de a restabili documentele care ar certifica faptul juridic a cărui constatare

o solicită; c) constatarea faptului nu este legată de soluționarea unui litigiu de drept

5

ce ține de competența instanțelor judecătorești. (2) Dacă, în cadrul examinării pricinii

de constatare a unui fapt cu valoare juridică, apare un litigiu de drept care nu ține de

competența instanțelor judecătorești, instanța examinează cererea de constatare a

acestui fapt în procedură specială.

În speță, constatarea faptului că petiționarul este moștenitorul legal al mamei sale

defuncte și, respectiv, are dreptul la beneficiile acordate prin Legea nr. 1225 din 08

decembrie 1992, este strict legat de constatarea celorlalte fapte sau condiții ce

urmează a fi reținute cumulativ, întru aplicarea în concret a legii. Aici, instanța atestă

o bogată practică și jurisprudență în domeniul aplicării normei precitate, în procedură

generală, contencioasă, în care petiționarul este îndrituit inclusiv la formularea

oricăror cerințe de ordin procedural în vederea satisfacerii drepturilor sale.

Astfel, restituirea bunurilor, recuperarea valorii acestora prin achitarea de

compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum și modul de examinare

a cererilor de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora sînt

reglementate prin dispozițiile art. 12 și 121 ale Legii nr. 1225/1992, ultimul prevăzînd

expres că litigiile ce țin de restituirea bunurilor, apărute între persoanele reabilitate

sau moștenitorii acestora, pe de o parte, și persoanele juridice cu orice formă de

proprietate sau persoane fizice, pe de altă parte, se soluționează pe cale judiciară.

Mai mult decît atît, art. 121, instituie, de asemenea, un termen de decădere

înăuntrul căruia persoana îndrituită are dreptul să formuleze cererea sa de restituire a

bunurilor confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesie ori de

recuperare a valorii acestora, termen ce nu depășește 3 ani de la data înștiințării

persoanei supuse represiunilor despre reabilitarea acesteia.

Fără a depăși obiectul prezentei examinări, Colegiul constată că, dacă

petiționarul a înțeles să recurgă la prezenta procedură specială întru o eventuală

încercare de ocolire a dispozițiilor imperative citate supra și a efectelor acestora,

inclusiv cu referire la termen, acest fapt s-ar egala cu lipsa bunei-credințe în execitarea

drepturilor procedurale ale petiționarului, precum și cu o încercare de eludare a legii,

fapt ce nu poate fi consfințit printr-o hotărîre judecătorească, dată în numele legii.

În context, este lipsită de suport juridic sau probator constatarea instanțelor

ierarhic inferioare referitoare la imposibilitatea cunoașterii de către petiționar a

întinderii patrimoniului defunctei rezultat din statutul său de victimă a represiunilor

politice, componență ce poate fi stabilită de petiționarul Dragan Dmitri doar după

acceptarea succesiunii, dată fiind constatarea acelorași instanțe cu privire la întinderea

exactă a averii deținute de Dragan Xxxxxxxxxx Afanasie în anul 1940, precum și în

perioada ocupării temporare, care, potrivit certificatului nr. 632 din 07 aprilie 1956,

emis de Comitetul Sătesc Svetlîi, raionul Taraclia, era constituită din casă cu

construcții auxiliare, terenuri în jur de 40 hectare, 2 hectare de viță de vie, 3 cai, 2 boi,

2 bovine, circa 30 oi și inventar agricol (f.d. 21, 151, 188).

Așadar, ceea ce îl interesează de fapt pe petiționar este patrimoniul succesoral al

defunctei, și nu pretinsa achitare a compensațiilor, la care face referire petiționarul în

cererea sa. Or, după cum a arătat instanța supra, aceste noțiuni – acordarea

compensațiilor și restituirea bunurilor confiscate sau recuperarea valorii lor – sînt

distincte, fiind reglementate de norme separate și nefiind interdependente una de

cealaltă.

În această ordine de idei, instanța reiterează că nu poate reține temeiul invocat

de petiționar referitor la motivele formulării cererii sale ca fiind necesitatea

prezentării confirmării că Dragan Dumitru este moștenitor legal al drepturilor mamei

6

lui, în vederea achitării compensațiilor acordate persoanelor represate politic și

deportate de pe teritoriul Republicii Moldova. Cu atît mai mult că normele de

procedură civilă, în concret art. 285 alin. (1) Cod procedură civilă, instituie expres

obligația instanței de a indica, în hotărîrea judecătorească, faptul constatat de instanță,

scopul constatării și probele de constatare a faptului cu valoare juridică.

Constatarea faptului acceptării succesiunii de către petiționarul Dragan Dmitri,

prin intrarea în posesia patrimoniului succesoral rămas după decesul mamei

Dragan Xxxxxxxxxx, decedată la 24 august 1988, nu poate avea loc, pe cale

judecătorească, dată fiind regula de logică juridică elementară, conform căreia este

același lucru a nu exista cu a nu fi dovedit (idem est non esse et non probari).

În continuarea logică firească a raționamentului judiciar anterior expus, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

neîntemeiată concluzia instanțelor ierarhic inferioare cu privire la temeinicia cererii

petiționarului, atît în fapt, cît și în drept.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe sînt neîntemeiate, iar argumentele invocate de

către recurentul Ministerul Finanțelor sînt fondate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor și a casa integral actele judecătorești

de dispoziție recurate, cu pronunțarea unei hotărîri noi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor.

Se casează integral decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 16 noiembrie 2018.

Se pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează.

Se respinge cererea înaintată de Dragan Dmitri cu privire la constatarea faptului

acceptării succesiunii.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul /semnătura/ Maria Ghervas

Judecătorii /semnătura/ Nina Vascan

/semnătura/ Victor Burduh

/semnătura/ Dumitru Mardari

/semnătura/ Nicolae Craiu

Copia corespunde originalului

Judecător Nicolae Craiu

7