2ra-338/21 — apărarea onoarei și demnității

2ra-338/21 — apărarea onoarei și demnității (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-338/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: I. Dutca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

Î N C H E I E R E

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Elena Frumosu, reprezentată

de avocatul Nicolae Frumosu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Frumosu

împotriva lui Ion Varta și Publicației Periodice „Jurnal de Chișinău” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale, recunoașterea ca fiind defăimătoare a relatărilor expuse, obligarea

dezmințirii relatărilor false și defăimătoare, obligarea prezentării scuzelor pentru

injuriile adresate în aceiași sursă mass-media și la aceiași pagină, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 iunie 2016, Elena Frumosu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Varta cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale, recunoașterea ca fiind defăimătoare a relatărilor expuse, obligarea

dezmințirii informației false și defăimătoare, obligarea prezentării scuzelor pentru

injuriile adresate, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că la data de 15 iunie 2015 a fost angajată în

funcția de Director general adjunct al Serviciului de Stat de Arhivă a Republicii

Moldova.

La data de 15 aprilie 2016 în ziarul „Jurnal de Chișinău” a fost publicat un

articol întitulat „Jocul de-a secretul de stat”, în care au fost expuse publicului

anumite iregularități depistate la Serviciul de Stat de Arhivă în perioada în care Ion

Varta a deținut și continua să dețină funcția de Director general al Serviciului de

Stat de Arhivă a Republicii Moldova.

Reclamanta a indicat că corespondentul ziarului „Jurnal de Chișinău” a

solicitat opinia mai multor angajați ai Serviciului de Stat de Arhivă și Arhivei

Naționale, inclusiv opinia directorului general, Ion Varta, cât și a reclamantei, cu

referire la neregulile semnalate în Serviciul cu regim secret de completare,

evidentă, și păstrare a documentelor, care s-a expus succint la subiect fără a ofensa

pe cineva sau a face careva învinuiri directe.

1

A menționat că, ulterior, la 22 aprilie 2016, cu titlu de replică, a fost publicat

în ziarul „Jurnal de Chișinău ”, la pagina 6, un articol întitulat „În așteptarea

rasslabonului din partea slugilor ex-premierului Vladimir Filat”. Autorul

articolului s-a identificat ca fiind Ion Varta, care deținea funcția de Director

general al Serviciului de Stat de Arhivă.

Reclamanta a precizat că în conformitate cu „Nota redacției” articolul a fost

publicat în redacția autorului fără intervenția personalului redacțional al ziarului,

iar, însăși, cuprinsul „Notei redacției” exprimă atitudinea de dezacord a redacției

ziarului, cu formularea: „... textul domniei sale (Ion Varta) nu corespunde

prevederilor Legii privind liberate de exprimare, conform căreia o replică trebuie

să se refere numai la informația defăimătoare contestată, să fie expusă în termeni

decenți și să nu conțină amenințări sau comentarii marginale...Dar recurgând la

injurii, invective și atacuri la persoană, dl Varta lasă descoperite gravele încălcări,

semnalate de către angajații arhivei și cercetători.”

A mai indicat cu referire la prevederile art. 16 alin. (1) din Codul civil, art. 7

alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, art. 10 alin. (2) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului că, articolul enunțat „În așteptarea

rasslabonului din partea slugilor ex-premierului Vladimir Filat” conține expresii

care lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională a doamnei Elena

Frumosu, prin răspândirea relatărilor false cu privire la fapte, a judecăților de

valoare fără substrat factologic suficient și prin injurii.

Reclamanta a susținut că Ion Varta a răspândit informații false cu privire la

fapte, după cum urmează în continuare.

Astfel, referitor la mențiunea, indicată în articolul publicat: „Frumosu Elena a

ajuns accidental în funcția de director general adjunct, pe linie de partid”,

reclamanta a precizat că, suplinirea funcției de director general adjunct al

Serviciului de Stat de Arhivă, care era vacantă de 2 ani de zile, a avut loc conform

prevederilor legale. Totodată, în calitate de membru al Comisiei de concurs, Ion

Golovatâi, director general adjunct al Serviciului de Stat de Arhivă, a fost prezent

la toate probele concursului, fără a-și manifesta dezacordul cu decizia Comisiei. În

rezultatul concursului, întrunind toate condițiile prevăzute de legislație, Frumosu

Elena, a fost numită în funcție prin Hotărârea de Guvern nr. 353 din 10 iunie 2015.

Mai mult ca atât, a menționat că deține studii corespunzătoare activității

arhivistice și manageriale, fiind absolventa Facultății de Istorie a Universității de

Stat din Moldova și fiind magistru în management politic (Școala de Studii

Academice Postuniversitare „Ovidiu Șincai”, București, România), având

experiența de muncă prevăzută legal pentru suplinirea acestei funcții, inclusiv 15

ani în calitate de funcționar public și persoană cu demnitate publică.

În acest sens, reclamanta a indicat că declarația pârâtului precum că Frumosu

Elena a ajuns accidental în funcție este o relatare falsă, ținând cont de parcurgerea

procedurilor legale de angajare și deținerea studiilor și experienței de muncă

corespunzătoare.

Referitor la mențiunea potrivit căreia: „Frumosu Elena i-a „ciordit” aproape

toată arhiva personală și a membrilor familiei mele din calculatorul meu de la

domiciliu (circa 100 de GB)”, reclamanta a indicat că această învinuire, în opinia

sa, intenționat falsă, intenționa să creeze imaginea unui infractor din persoana

reclamantei, fiind evident prejudiciul adus onoarei și reputației profesionale a

Elenei Frumosu, care deține o funcție publică de nivel superior și anterior a deținut

funcții înalte în stat (deputat).

2

La fel, cu referire la prevederile art. 21 din Constituția Republicii Moldova, și

art. 12 alin. (1), (4) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, reclamanta a

indicat că din conținutul articolului publicat este evident că condițiile cumulative

prevăzute de lege nu sunt întrunite pentru manifestarea corectă a libertății de

exprimare, astfel, că pârâtul a emis declarații false și defăimătoare, încălcând și

principiul prezumției nevinovăției.

Referitor la mențiunea, potrivit căreia „Membrii acestui grup au clonat

Facebook-ul oficial al Arhivei Naționale”, reclamanta a menționat că Arhiva

Națională a Republicii Moldova nu avea (cel puțin la momentul apariției

articolului) o pagină de Facebook oficială care putea fi clonată, iar asocierea

reclamantei cu o anumită persoană/ persoane care a creat o pagină de Facebook și a

postat anumite articole este absolut neîntemeiată.

A menționat că Ion Varta a răspândit judecăți de valoare cu substrat

factologic, în modul expus în continuare.

Astfel, reclamanta a indicat că și declarația pârâtului potrivit căreia „Frumosu

Elena care își dă cu părerea tocmai la finalul investigației jurnalistice, dar care, de

fapt, a instrumentat acest nou scenariu, al douăzeci și nu mai știu al câtelea la

număr...”, poartă caracter declarativ, iar prin invocarea faptului, că investigația

jurnalistică este instrumentată de reclamată, a încercat să inducă publicului ideea

că articolul pentru care i-a fost acordată replica domnului Ion Varta, nu este o

investigație obiectivă, ci una la comandă.

Referitor la mențiunea, potrivit căreia „Mi-a fost transmisă indicația expresă

și ultimativă a lui V. Filat s-o angajez, prin intermediul emiterii unui ordin ilegal,

pe subalterna dânsului”, reclamanta a reiterat că funcția de director general adjunct

al Serviciului de Stat de Arhivă era o funcție vacanta, iar numirea în această funcție

se efectuează prin Hotărâre de Guvern în urma unui concurs organizat de

Cancelaria de Stat a Republicii Moldova. Prin urmare, ordinul directorului general

al serviciului este doar unul confirmativ, dar nu constitutiv al unui raport juridic

nou de muncă. Astfel, veridicitatea declarațiilor pârâtului consideră imposibilă de

demonstrat, pârâtul introducând artificial anumite nume notorii în articolul său

pentru a-i da o notă de scandal.

La fel, mențiunea „Din momentul accederii în funcția de director general

adjunct, Elena Frumosu declanșează o perfidă campanie de discreditare a

subsemnatului...”, reclamanta a precizat că, din momentul angajării la locul de

muncă menționat, din start, pârâtul a stabilit relații ostile cu aceasta, dovadă în

acest sens fiind ordinul de angajare în care Elenei Frumosu i-a fost stabilită, în

mod ilegal, o treaptă de salarizare mai mică, în acest sens fiind contestat de

reclamantă actul administrativ în instanța de judecată, acțiunea acesteia fiind

admisă, existând o decizie irevocabilă a Curții Supreme de Justiție. Prin urmare,

reclamanta a considerat că de fapt pârâtul, de la bun început, a abordat o atitudine

neprofesională și agresivă față de Frumosu Elena și nu invers.

În privința expunerii potrivit căreia „Strădaniile dânsei de a-și subordona, în

același scop, pe cineva și în colectivele Serviciului de Stat de Arhivă și Arhivele

Organizațiilor Social-Politice - au eșuat”, reclamanta a menționat că funcția de

director general adjunct al Serviciului de Stat de Arhivă este o funcție de

conducere, astfel, chiar prin esența acesteia, presupune anumite relații de

subordonare cu ceilalți angajați ai instituției de stat respective. Prin aceasta

declarație Ion Varta, în opinia reclamantei, a încercat să inducă falsa reprezentare a

3

existenței unor grupuri create de reclamantă cu scopul denigrării pârâtului și să

minimalizeze activitatea profesională a reclamantei.

Cu referire la prevederile art. 2 din Legea cu privire la libertatea de

exprimare, a susținut că, în conținutul articolului citat, Ion Varta a utilizat mai

multe injurii.

În acest sens, prin expresia: „Artiștii din taraful frumoasei Luica Zobar;

lăutarii lui Frumosu Elena; conducătorul de taraf, Elena Frumosu mi-a ciordit

arhiva personala”, reclamanta a menționat că, este evidentă aluzia la minoritatea

romă, intenționând să o asocieze pe reclamantă cu aceasta minoritate etnică. Însă, o

asemenea asociere nu are nici o legătură cu Frumosu Elena, iar prin expresiile

folosite, pârâtul aduce o ofensă nu doar reclamantei, dar și întregii familii a

acesteia. Orice denaturare a naționalității reclamantei, indiferent de naționalitatea

sau etnia pe care putea să o folosească Ion Varta în articol, reprezintă, în opinia

reclamantei, o insultă la adresa sa.

Referitor la pasajul potrivit căruia: „Sluga ex-premierului Vladimir Filat,

ultima ispravă a amazoanei ex-premierului V. Filat constituie apogeul unei

conduite absolut demențiale”, reclamanta a menționat că pârâtul a încercat să

inducă ideea unei subordonări necondiționate a reclamantei față de fostul prim-

ministru, aducând o insultă directă Elenei Frumosu, calificând-o drept „nebună”. În

acest sens, în conformitate cu DEX-ul limbii române, noțiunea „demențial”

înseamnă „Caracteristic unui nebun, care denotă nebunie”, iar cuvântul „nebunie”

înseamnă „Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație

mintală”.

Prin urmare, reclamanta a considerat că asemenea expresii ofensează persoana

sa, caracterizând-o drept o alienată mintală. Având aceleași intenții pârâtul

folosește și alte expresii, precum „…cedează rațiunea și mințile înfierbântate ale

celor prinși în această nebunie refuză să le mai fie de folos”.

Reclamanta a susținut că aceste expresii folosite de pârât în mass-media sunt

inacceptabile într-o societate democratică, fiind lipsite de bun simt, când un bărbat

adresează asemenea calificative unei femei din același colectiv de muncă.

Referitor la mențiunea „Grupuscul de paiațe...”, a menționat că în

conformitate cu DEX-ul limbii române noțiunea de „paiață” înseamnă „Personaj

comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici,

saltimbanc, clovn; bufon.

Astfel, a subliniat că pârâtul asociază personalitatea reclamantei și a altor

angajați cu niște clovni demni de dispreț, or, expresiile menționate dezvăluie

atitudinea și metodele folosite de pârât față de angajați în relațiile de muncă a

instituției publice pe care o conduce.

A mai indicat că articolul al cărui autor este pârâtul, reprezintă o replică

acordată de redacția ziarului „Jurnal de Chișinău” lui Ion Varta cu referire la

articolul „Jocul de-a secretul de stat”. Iar, în conformitate cu art. 27 alin. (2) din

Legea cu privire la libertatea de exprimare, replica se va referi numai la informația

defăimătoare contestată, va fi expusă în termeni decenți și nu va conține amenințări

sau comentarii marginale”. Însă, replica pârâtului Ion Varta conține informații

defăimătoare, termeni indecenți și comentarii marginale, prin urmare condițiile

prevăzute de lege cu referire la replică, după cum este menționat și în „nota

redacției”, nu sunt întrunite. Mai mult, folosindu-se de spațiul acordat cu bună-

credință de redacția ziarului „Jurnal de Chișinău” pârâtul l-a dedicat în totalitate

defăimării reclamantei, evitând faptul, ca i-a fost acordat un drept la replica în

4

rezultatul efectuării unei investigații jurnalistice referitor la regimul de păstrare a

documentelor secrete din Arhiva Națională.

Reclamanta a mai menționat cu referire la art. 18 alin. (2) lit. e) din Legea cu

privire la libertatea de exprimare că sunt întrunite elementele cererii cu privire la

defăimare, și anume: din conținutul articolului, a cărui autor este pârâtul, rezultă

clar că informația o vizează direct pe reclamantă, fiind invocat numele, prenumele

acesteia și funcția deținută; articolul din ziar este semnat de către pârât, iar redacția

ziarului „Jurnal de Chișinău” a specificat că articolul și conținutul acestuia îi

aparține în totalitate pârâtului; din mențiunile cu referire la faptul că, Frumosu

Elena: a sustras informații din computerul de la domiciliul pârâtului, a ajuns

accidental în funcție, a clonat Facebook-ul, a declanșat o campanie de discreditare,

etc. rezultă fapte nu doar condamnabile moral, dar și penal, motiv pentru care

opinia publică artificial a fost indusă în eroare, fiind afectată imaginea reclamantei,

care este o persoană cunoscută într-un cerc larg de persoane publice.

În acest context, reclamanta a menționat că falsitatea informației prezentată de

către pârât este evidentă din hiperbolizarea faptelor și acțiunilor imputate

reclamantei, urmând a fi ținut cont de faptul că pârâtul a publicat articolul cu titlu

de replică, iar intenția acestuia de răfuială și răzbunare (pe nedrept) poate fi cu

ușurință sesizată. Mai mult, Ion Varta nu a făcut trimitere la nici o probă

verosimilă în vederea susținerilor declarațiilor sale, iar prin trimiterea la anumite

persoane notorii a încercat să sustragă atenția publicului de la acest fapt evident. La

fel, Frumosu Elena deține funcția de Director general adjunct al Serviciului de Stat

de Arhivă, astfel această funcție se încadrează în rigorile stabilite de Legea cu

privire la libertatea de exprimare cu referire la persoană publică. Chiar dacă

pârâtul, în articolul publicat, se referă la reclamantă prin prisma funcției pe care o

deține aceasta, informațiile expuse de Varta Ion nu au tangență nemijlocită cu

activitatea publică a reclamantei. Anume articolul „Jocul de-a secretul de stat”

pentru care redacția ziarului „Jurnal de Chișinău” i-a acordat dreptul la replică

pârâtului, conține informații de interes public despre anumite încălcări depistate

într-o instituție publică.

A precizat că în termen de 14 zile, la data de 06 mai 2016 i-a expediat cerere

prealabilă pârâtului, recepționată de ultimul la data de 11 mai 2016, conform

avizului de recepție, însă nu a primit un răspuns din partea pârâtului la cererea

prealabilă.

Astfel, a relatat că prin articolul publicat, al cărui autor este pârâtul, i-au fost

cauzate suferințe psihice considerabile, limbajul folosit, cu nuanțe rasiste, de Varta

Ion și informațiile false prezentate fiind inacceptabile într-o societate democratică.

În condițiile în care pârâtul deține funcția de Director general al Serviciului de Stat

de Arhivă, iar reclamanta este în subordinea nemijlocită a acestuia, activând în

același colectiv de muncă, Frumosu Elena are un contact permanent cu pârâtul, iar

dacă acesta este în stare să publice un asemenea articol defăimător, este lesne de

înțeles care este atmosfera de lucru în colectivul de muncă, relațiile de serviciu șef-

subaltern, mai ales după publicarea articolului menționat. După învinuirea publică,

fie și nefondată, referitor la faptul că Frumosu Elena a comis o infracțiune, un furt

de la domiciliu și a denunțului scris de pârât la Comisariatul de Poliție, soldat cu

ridicarea computatorului reclamantei, aceasta s-a pomenit într-o situație extrem de

dificilă în care este nevoită să suporte aceste relații și atitudinea ostilă stabilită de

Varta Ion în raporturile de serviciu, deoarece a atins vârsta când nu este atât de

ușor să se angajeze la un alt loc de muncă, cu o atare reputație defăimătoare.

5

Reclamanta a mai menționat că un aspect important este și faptul, că deține o

funcție de conducere în cadrul Serviciului de Stat de Arhivă, astfel, că relațiile cu

colegii de serviciu au degradat nu doar din cauza informațiilor false prezentate, dar

și pe motiv, că reclamanta pe față se află într-un conflict direct cu directorul

general. În consecință colegii de serviciu, nedorind să cadă în dizgrația „șefului”,

sunt îndreptățiți să susțină această atmosferă de deteriorare a relațiilor.

A precizat că, anterior a deținut funcția de deputat, astfel fiind o persoană

destul de cunoscută în viața politică și publică a țării, iar prin publicarea acestui

articol reputația sa a avut de suferit pe nedrept, informația fiind expusă de pârât

într-un mijloc mass-media cu acoperire republicană într-o manieră frivolă,

defăimătoare, atingând prin cuvintele „amazoana lui Filat”, „frumoasa Luica

Zobar” cele mai sensibile aspecte a unei vieți decente de mamă și soție. Articolul a

fost citit de un număr considerabil de persoane, iar informațiile false și

defăimătoare au fost răspândite în toată țara aducând prejudicii onoarei familiei

reclamantei și stării civile a acesteia.

A indicat că din momentul accederii în funcție se află într-un conflict direct

cu pârâtul, iar articolul menționat este o dovadă de răzbunare a acestuia pentru

refuzul reclamantei de a accepta starea de lucruri gravă la Serviciul de Stat de

Arhivă a Republicii Moldova.

Reclamanta a solicitat dezmințirea relatărilor false și defăimătoare cu privire

la fapte și a judecăților de valoare fără substrat factologic suficient, în aceeași sursă

mass-media și la aceeași pagină, cu următorul conținut: „Având în vedere

informația denigratoare publicată cu titlul de replică în ziarul „Jurnal de Chișinău”

la 22 aprilie 2016 de către mine, Varta Ion, director general al Serviciului de Stat

de Arhivă, precum că Frumosu Elena, director general adjunct al Serviciului de

Stat de Arhivă ar fi ajuns accidental în funcție, că este sluga docilă a lui Filat, că

este amazoana lui Filat, că mi-a sustras din computatorul de la domiciliu informația

cu caracter personal, că este dementă și alte injurii care lezează demnitatea și

onoarea persoanei, doresc să fac dezmințire acestor informații. În mod categoric

Frumosu Elena a acces în funcție, respectând cu strictețe prevederile legale. În

calitate de persoană liberă și cetățean cu drepturi depline al Republicii Moldova,

Frumosu Elena, nu este și niciodată n-a fost sluga altei persoane. Frumosu Elena

niciodată n-a practicat activități ce ar avea ceva în comun cu noțiunea „amazoană”

care, conform DEX-ului, este o femeie care practică cu predilecție călăria.

Denunțul pe care l-am făcut la Comisariatul de poliție Centru referitor la Elena

Frumosu cu scopul urmăririi penale a acesteia, nu poate precumpăni asupra

prezumției nevinovăției, care este un principiu fundamental în jurisprudența

fiecărui stat civilizat și deci învinuirile referitor la sustragerea informației sunt

nefondate. Afirm precum că niciodată n-am văzut, n-am citit careva documente și

nici n-am auzit despre careva manifestări care ar da de bănuit că Frumosu Elena

este o persoană dementă. Regret maniera frivolă și afirmațiile ofensatoare pe care

le-am făcut, în articolul menționat, la adresa Elenei Frumosu și a familiei acesteia

și le dezmint”, prezentarea scuzelor pentru injuriile adresate în aceeași sursă mass-

media și la aceeași pagină cu următorul conținut: „în calitate de persoană cu statut

de demnitate publică și director al unei instituții de stat, recunosc precum că

articolul exprimă dorința unei răfuieli personale din partea mea și nu are nimic în

comun cu o replică dată în rezultatul unei investigații jurnalistice, din acest

considerent vin cu scuzele de rigoare”; repararea prejudiciului moral în sumă de

6

50 000 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1 600 de lei cu

titlu de taxă de stat.

La 20 noiembrie 2018, reprezentantul reclamantei a depus cerere de

concretizare împotriva lui Ion Varta și PP „Jurnal de Chișinău” SRL cu privire la

obligarea pârâților la dezmințirea relatărilor false și defăimătoare cu privire la fapte

și a judecăților de valoare fără substrat factologic suficient, în aceiași sursă mass-

media și la aceiași pagină, cu următorul conținut „Având în vedere informația

denigratoare, publicată cu titlul de replică în ziarul „Jurnal de Chișinău” la 22

aprilie 2016, de către mine Varta Ion, director general al Serviciului de Stat de

Arhivă, precum că Frumosu Elena director general adjunct al Serviciului de Stat de

Arhivă ar fi ajuns accidental în funcție, că ea este slugă docilă a lui Filat, că este

amazoana lui Filat, că mi-a sustras din computatorul de la domiciliu informație cu

caracter personal, că este dementă și alte injurii care lezează demnitatea și onoarea

persoanei, doresc să fac dezmințire acestor informații”. În mod categoric Frumosu

Elena a acces în funcție, respectând cu strictețe prevederile legale. În calitate de

persoană liberă și cetățean cu drepturi depline al R. Moldova, Frumosu Elena, nu

este și nici n-a fost sluga altei persoane. Frumosu Elena nici o dată nu a participat

la activități ce ar avea ceva în comun cu noțiunea de ”amazoană”, care conform

DEX-ului, este o femeie care practică cu predilecție călăria. Denunțul pe care l-am

făcut, la Comisariatul de Poliție Centru, referitor la Elena Frumosu cu scopul

urmăririi penale a acesteia, nu poate precumpăni asupra prezumției nevinovăției,

care este un principiu fundamental în jurisprudența fiecărui stat civilizat și deci

învinuirile referitor la sustragerea informației sunt nefondate. Afirm precum că nici

odată nu am văzut, nu am citit careva documente și nici nu am auzit despre careva

manifestări, care ar da de bănuit că Frumosu Elena este o persoană dementă.

Regret maniera frivolă și afirmațiile ofensatoare pe care le-am făcut, în articolul

menționat la adresa Elenei Frumosu și a familiei acesteia și le dezmint”; obligarea

pârâtului Varta Ion și PP „Jurnal de Chișinău” SRL, la prezentarea scuzelor pentru

injuriile adresate, în aceiași sursă mass-media și la aceiași pagină, cu următorul

conținut în calitate de persoană cu statut de demnitate publică și director al unei

instituții de stat, recunosc precum că, articolul exprimă dorința unei răfuieli

personale din partea mea și nu are nimic în comun cu o replică dată în rezultatul

unei investigații jurnalistice. Din acest considerent vin cu scuzele de rigoare”;

obligarea pârâtului Varta Ion și PP „Jurnal de Chișinău” SRL la repararea

prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei; obligarea pârâților Varta Ion și PP

„Jurnal de Chișinău” SRL la compensarea cheltuielilor de judecată (2 800 lei –taxa

de stat în instanța de fond și instanța de apel).

Prin hotărârea din 13 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana

acțiunea depusă de către Elena Frumosu a fost respinsă integral, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 3 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Elena Frumosu și a fost casată integral hotărârea din 13 iunie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana cu restituirea cauzei spre rejudecare în

instanța de fond, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

a fost scoasă de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de Elena Frumosu

împotriva PP „Jurnal de Chișinău” SRL cu privire la obligarea dezmințirii

informației false și defăimătoare în aceeași sursă mass-media și la aceeași pagină,

obligarea prezentării scuzelor pentru injuriile adresate și încasarea cheltuielilor de

judecată.

7

Prin hotărârea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost respinsă acțiunea depusă de Elena Frumosu împotriva lui Ion Varta cu

privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, recunoașterea ca

fiind defăimătoare a relatărilor expuse, obligarea dezmințirii informației false și

defăimătoare, obligarea prezentării scuzelor pentru injuriile adresate, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 24 decembrie 2019 Elena

Frumosu, reprezentată de avocatul Nicolae Frumosu, a declarat apel împotriva

hotărârii din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 29 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel depusă de Frumosu Elena. S-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 12 decembrie 2019, emisă în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Frumosu Elena împotriva lui Varta Ion și PP

„Jurnal de Chișinău” cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale, recunoașterea ca fiind defăimătoare a relatărilor expuse, obligarea

dezmințirii relatărilor false și defăimătoare, obligarea prezentării scuzelor pentru

injuriile adresate în aceiași sursă mass-media și la aceiași pagină, repararea

prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

S-a respins cererea de recurs depusă de Frumosu Elena. S-a menținut încheierea

Judecătoriei Chișinău, sediul centru din 12 decembrie 2019, emisă în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Frumosu Elena împotriva lui Varta Ion

și PP „Jurnal de Chișinău” cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației

profesionale, recunoașterea ca fiind defăimătoare a relatărilor expuse, obligarea

dezmințirii relatărilor false și defăimătoare, obligarea prezentării scuzelor pentru

injuriile adresate în aceiași sursă mass-media și la aceiași pagină, repararea

prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, Colegiul a reținut că obiectul material al prezentei

acțiuni î-l constituie obligarea pârâților Varta Ion și PP „Jurnal de Chișinău” SRL

la dezmințirea relatărilor false și defăimătoare cu privire la fapte și a judecăților de

valoare fără substrat factologic suficient, în aceiași sursă mass-media și la aceiași

pagină, cu următorul conținut „Având în vedere informația denigratoare, publicată

cu titlul de replică în ziarul „Jurnal de Chișinău” la 22 aprilie 2016, de către mine

Varta Ion, director general al Serviciului de Stat de Arhivă, precum că Frumosu

Elena director general adjunct al Serviciului de Stat de Arhivă ar fi ajuns accidental

în funcție, că ea este slugă docilă a lui Filat, că este amazoana lui Filat, că mi-a

sustras din computatorul de la domiciliu informație cu caracter personal, că este

dementă și alte injurii care lezează demnitatea și onoarea persoanei, doresc să fac

dezmințire acestor informații”. În mod categoric Frumosu Elena a acces în funcție,

respectând cu strictețe prevederile legale. În calitate de persoană liberă și cetățean

cu drepturi depline al R. Moldova, Frumosu Elena, nu este și nici n-a fost sluga

altei persoane. Frumosu Elena nici o dată nu a participat la activități ce ar avea

ceva în comun cu noțiunea de ”amazoană”, care conform DEX-ului, este o femeie

care practică cu predilecție călăria. Denunțul pe care l-am făcut, la Comisariatul de

Poliție Centru, referitor la Elena Frumosu cu scopul urmăririi penale a acesteia, nu

poate precumpăni asupra prezumției nevinovăției, care este un principiu

fundamental în jurisprudența fiecărui stat civilizat și deci învinuirile referitor la

sustragerea informației sunt nefondate. Afirm precum că nici odată nu am văzut,

8

nu am citit careva documente și nici nu am auzit despre careva manifestări, care ar

da de bănuit că Frumosu Elena este o persoană dementă. Regret maniera frivolă și

afirmațiile ofensatoare pe care le-am făcut, în articolul menționat la adresa Elenei

Frumosu și a familiei acesteia și le dezmint”; obligarea pârâtului Varta Ion și PP

„Jurnal de Chișinău” SRL, la prezentarea scuzelor pentru injuriile adresate, în

aceiași sursă mass-media și la aceiași pagină, cu următorul conținut ”în calitate de

persoană cu statut de demnitate publică și director al unei instituții de stat,

recunosc precum că, articolul exprimă dorința unei răfuieli personale din partea

mea și nu are nimic în comun cu o replică dată în rezultatul unei investigații

jurnalistice. Din acest considerent vin cu scuzele de rigoare”; obligarea pârâtului

Varta Ion și PP „Jurnal de Chișinău” SRL la repararea prejudiciului moral în sumă

de 50 000 lei; obligarea pârâților Varta Ion și PP „Jurnal de Chișinău” SRL la

compensarea cheltuielilor de judecată (2 800 lei –taxa de stat în instanța de fond și

instanța de apel).

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că la data de 15 aprilie

2016 în ziarul „Jurnal de Chișinău” a fost publicat articolul întitulat „Jocul de-a

secretul de stat”, în care au fost expuse publicului anumite informații despre

Serviciul de Stat de Arhivă în perioada în care Varta Ion a deținut și continua să

dețină funcția de Director general al Serviciului de Stat de Arhivă a Republicii

Moldova.

Instanța de apel a relevat și faptul că materialele cauzei denotă faptul că

reclamanta Frumosu Elena la acel moment deținea funcția de Director General

adjunct al Serviciului de Stat de Arhivă a Republicii Moldova, fiind angajată în

funcția menționată din 15 iunie 2015.

Totodată, corespondentul ziarului, PP „Jurnal de Chișinău” SRL a solicitat

opinia mai multor angajați ai Serviciului de Stat de Arhivă și Arhivei Naționale,

inclusiv și a Elenei Frumosu, care s-a expus succint la subiect.

Ulterior, la data de 22 aprilie 2016, cu titlu de replică, a fost publicat în ziarul

“Jurnal de Chișinău”, la pagina 6, articolul întitulat „În așteptarea rasslabonului din

partea slugilor ex-premierului Vladimir Filat”, autorul articolului fiind identificat

Varta Ion, care deține funcția de Director general al Serviciului de Stat de Arhivă.

Prin prisma art. art. 3 și 15 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr.

64 din 23 aprilie 2010, Colegiul a menționat că prima instanță just a relevat că

articolul vizat în prezentul litigiu, a fost publicat la 22 aprilie 2016 și potrivit

actelor anexate la cererea de chemare în judecată, reclamanta, respectând

prevederile legale, a expediat cererea prealabilă în adresa pârâtului Varta Ion la 06

mai 2016, indicând expresiile folosite de pârât, care în opinia sa îi lezează onoarea

și demnitatea, solicitând dezmințirea relatărilor, prezentarea scuzelor pentru

injuriile adresate și recuperarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

Totodată pârâtul Varta Ion a recepționat cererea prealabilă la 11 mai 2016,

însă nefiind dat răspuns în termenul de 5 zile prevăzut de lege, reclamanta la rândul

său, adresându-se în instanța de judecată la data de 13.06.2016.

Astfel, prima instanță a stabilit respectarea procedurii prealabile de către

reclamant și a termenelor procedurale

Instanța de apel reține și faptul că prin încheierea din 12 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost scoasă de pe rol cererea de chemare în

judecată depusă de Elena Frumosu împotriva PP „Jurnal de Chișinău” SRL cu

privire la obligarea dezmințirii informației false și defăimătoare în aceeași sursă

9

mass-media și la aceeași pagină, obligarea prezentării scuzelor pentru injuriile

adresate și încasarea cheltuielilor de judecată.

Temei de scoatere de pe rol a cererii de chemare în judecată împotriva PP

„Jurnal de Chișinău” SRL a servit faptul că reclamanta nu a respectat procedura

prealabilă, or la materialele cauzei lipsește cererea prealabilă adresată PP „Jurnal

de Chișinău” SRL.

Corespunzător, în circumstanțele în care norma de drept enunțată prevede

expres că persoana care se consideră defăimată urmează să depună o cerere

prealabilă, autorului informației și/sau persoanei juridice care a răspândit-o

rectificarea sau dezmințirea informației defăimătoare, acordarea dreptului la replică

sau exprimarea scuzelor și compensarea prejudiciului cauzat, Colegiul civil reține

ca justă concluzia primei instanțe care a scos de pe rol cererea de chemare în

judecată împotriva PP „Jurnal de Chișinău” SRL.

Totodată instanța de apel a constatat că deși la pronunțarea publică a

dispozitivului deciziei din 29 septembrie 2020 a fost respinsă cererea de recurs și a

fost menținută încheierea din 12 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, fapt care se probează prin înregistrarea audio a ședinței de judecată, la

redactarea dispozitivului deciziei a fost admisă o eroare mecanică, ce necesită de a

fi înlăturată, care nu afectează în nici un fel drepturile participanților la proces și nu

modifică soluția adoptată, care urmează a fi corectată prin emiterea unei încheieri.

Cu privire la fondul acțiunii, prin prisma art. 2 al Legii cu privire la libertatea

de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, instanța de apel a conchis că persoanele

„publice” trebuie să accepte ingerințe în viața lor privată în mai mare măsură decât

persoanele obișnuite, iar limitele criticii acceptabile sunt mai largi în privința unei

persoane publice decât în cazul unei persoane private.

În speță, funcția de Director general adjunct al Serviciului de Stat de Arhivă a

Republicii Moldova plasează inevitabil persoana sub accepțiunea de publică.

Corespunzător, gradul de tolerare a criticii este mai mare ca în cazul persoanelor

private și a vieții private a acesteia.

Instanța de apel a reținut că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea cu

privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, persoana lezată prin

răspândirea unor relatări cu privire la fapte poate fi restabilită în drepturi dacă

informația cumulează următoarele condiții: a) este falsă; b) este defăimătoare; c)

permite identificarea persoanei vizate de informație. Persoana care se consideră

lezată în modul stabilit la alin.(2) poate solicita rectificarea sau dezmințirea

informației, precum și repararea prejudiciului moral și material cauzat. Persoana

lezată prin răspândirea unor judecăți de valoare poate fi restabilită în drepturi dacă

judecățile de valoare cumulează următoarele condiții: a) nu se bazează pe un

substrat factologic suficient; b) au un caracter defăimător; c) permit identificarea

persoanei vizate de informație. Persoana care se consideră lezată în modul stabilit

la alin.(4) poate solicita rectificarea sau dezmințirea informației, sau publicarea

unei replici, precum și repararea prejudiciului moral și material cauzat. Se

consideră injurie exprimarea care cumulează următoarele condiții: a) exprimarea

intenționată verbală, scrisă sau nonverbală nu corespunde normelor de conduită

general acceptate într-o societate democratică; b) permite identificarea persoanei

vizate. Persoana care se consideră lezată în modul stabilit la alin. (6) poate solicita

exprimarea scuzelor și repararea prejudiciului moral și material cauzat.

Sub acest aspect instanța de apel a învederat că din Legea cu privire la

libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, diferențiază 3 tipuri de lezare a

10

onoarei, demnității sau reputației profesionale, și anume: răspândirea relatărilor

false cu privire la fapte; răspândirea judecăților de valoare fără substrat factologic

suficient; injuria.

În conformitate cu prevederile art.2 din Legea cu privire la libertatea de

exprimare, prin defăimare se înțelege - răspândirea a informației false care lezează

onoarea, demnitatea și/sau reputația profesională a persoanei; fapt – eveniment,

proces sau fenomen care a avut sau are loc în condiții concrete de loc și timp și a

cărui veridicitate poate fi dovedită; judecată de valoare – opinie, comentariu, teorie

sau idee care reflectă atitudinea față de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil

de dovedit; judecată de valoare fără substrat factologic suficient – judecată de

valoare care se bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc,

dar a căror expunere este denaturată până la falsitate.

Cerința de a dovedi veridicitatea judecăților de valoare este imposibil de a fi

îndeplinită, deoarece adevărul afirmațiilor ce constituie judecăți de valoare nu

poate fi dovedit, iar invocarea probei veridicității în acest caz ar constitui o

încălcare a libertății de exprimare, parte fundamentală a dreptului asigurat de art.

10 din Convenția Europeană (pct. 61 din Hotărârea CEDO din 21.12.2004 - cazul

Busuioc c. Moldovei, cazul Jerusalem c. Austriei nr.26958/95, pct.42).

Totodată, chiar și atunci când o declarație constituie o judecată de valoare,

proporționalitatea unei imixtiuni poate depinde de faptul dacă există o bază faptică

suficientă pentru declarația respectivă, deoarece chiar și o judecată de valoare, cu o

bază faptică care s-o sprijine, poate fi excesivă (Hotărârea CEDO din 01.07.1997

pronunțată în cazul Obershlik c. Austriei).

Aderent art. 24 din Legea enunțată prevede că, reclamantul trebuie să

dovedească că, pârâtul a răspândit informația, la fel și faptul că informația îl

vizează pe reclamant și este defăimătoare, că informația constituie o relatare cu

privire la fapte și este în esență falsă; sau judecata de valoare nu se bazează pe un

substrat factologic suficient; cât ți existența și cuantumul prejudiciului cauzat. Iar

pârâtul trebuie să dovedească că, informația nu este defăimătoare și/sau nu îl

vizează pe reclamant; informația constituie o judecată de valoare care se bazează

pe un substrat factologic suficient; la momentul răspândirii informației, deși a luat

toate măsurile de diligență, nu putea ști că prin acțiunile sale contribuie la

răspândirea relatărilor false cu privire la fapte sau a judecăților de valoare fără

substrat factologic suficient; informația răspândită este de interes public.

Prin prisma art. 25 alin.(3) din Legea cu privire la libertatea de exprimare,

Colegiul a conchide că în litigiul dedus judecății reclamanta pretinde o lezare a

onoarei, demnității și reputației profesionale, prin răspândirea unor judecăți de

valoare, or o declarație, o opinie, comentariu, teorie sau idee care reflectă

atitudinea față de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit, constituie o

judecată de valoare.

Colegiul a reținut că în conformitate cu normele de drept enunțate, pârâtul

trebuie să dovedească următoarele: informația nu este defăimătoare și/sau nu îl

vizează pe reclamant; informația constituie o judecată de valoare care se bazează

pe un substrat factologic suficient; la momentul răspândirii informației, deși a luat

toate măsurile de diligență, nu putea ști că prin acțiunile sale contribuie la

răspândirea relatărilor false cu privire la fapte sau a judecăților de valoare fără

substrat factologic suficient; informația răspândită este de interes public.

Sub acest aspect, instanța a menționat că reclamanta a identificat corect

emițătorul opiniei, aceștia fiind Varta Ion și PP „Jurnal de Chișinău” SRL.

11

Cât privește necesitatea reclamantei de a proba că judecata de valoare nu se

bazează pe un substrat factologic suficient, prima instanță just a considerat ca fiind

insuficientă din următoarele considerente.

Colegiul a reținut că prin afirmațiile expuse în articolul său, pârâtul Varta Ion

și-a expus opinia față de o temă discutată în mediul public, față de o problemă

actuală la acea etapă, ce reprezenta un interes public.

Totodată, instanța de apel a reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe

care a conchis că nu-i poate fi incriminat pârâtului faptul invocat de către

reclamantă că, prin articolul dat ultimul ar fi folosit în adresa sa injurii, deoarece

după cum rezultă cuvintele artiștii din taraful frumoasei Luica Zobar; lăutarii lui

Frumosu Elena; conducătorul de taraf etc., sunt niște expresii ce nu întrunesc

condițiile stipulate de art. 7 alin. 6) din Legea privind libertatea de exprimare

pentru a constitui injurii și nu se referă direct la persoană.

Mai mult, expresiile, ,,grupuscul de paiaței”, ,,artiștii din taraful frumoasei

Luica Zobar”, etc. - nu pot fi apreciate, că sunt folosite în adresa reclamantei

Frumosu Elena, nefiind aduse probe în acest sens.

Astfel, Colegiul a considerat justă și concluzia primei instanțe care a conchis

că termenul de taraf reprezintă o formație muzicală, iar Luica Zobar este un

personaj de film și utilizarea acestui nume în articol nu are caracter defăimător,

fiind o opinie exprimată, cu utilizarea diverselor analogisme care în contextul

general constituie judecăți de valoare și nu au caracter insinuator.

De altfel, termenul de conducător de taraf nu are tangență cu naționalitatea

reclamantei, în condițiile în care, conform Legii, caracterul defăimător al unei

publicații nu se prezumă.

Succesiv, cu referire la afirmațiile invocate în apel precum că Varta Ion, în

articolul publicat, învinuiește direct reclamanta de săvârșirea unei infracțiuni

folosind expresiile: ,,Dânsa mi-a ciordit aproape toată arhiva personală și a

membrilor familiei mele din calculatorul de la domiciliu (100 GB de informație” și

,,Membrii acestui grup au clonat Facebook-ul oficial al Arhivei Naționale”,

instanța reține următoarele.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că conform DEX-ului ,, a ciordi”

semnifică –a fura cu abilitate; a șterge; a pune să se scurgă. În speță, Colegiul civil

reține că pârâtul nu o cataloghează pe reclamanta Frumosu Elena, ca infractoare și

nici că ultima a creat o pagină de Facebook, noțiunile în cauză fiind atribuite în

text faptelor și nu persoanei Frumosu Elena.

Mai mult ca atât, pârâtul Varta Ion a depus o plângere penală pe aspectul

invocat, pe numele reclamantei Frumosu Elena fiind pornită urmărirea penală pe

faptul comiterii infracțiunii prevăzute la art. 177 Cod penal - Încălcarea

inviolabilității vieții personale.

Totodată, la materialele cauzei nu a fost anexat vreun act care să confirme

finalitate cauzei penale pornite, corespunzător nu pot fi reținute ca întemeiate

alegațiile invocate că pârâtul Varta Ion a făcut plângeri penale false.

Referitor la expresiile: ,,Frumosu Elena a ajuns accidental în funcția de

director general adjunct, pe linie de partid” și ,, mi-a fost transmisă indicație

expresă și ultimativă a lui V. Filat s-o angajez prin intermediul unui ordin ilegal, pe

subalterna dânsului, instanța de apel reține că reclamanta/apelanta Frumosu Elena a

confirmat că a fost membru al PLDM, inclusiv deputat din partea acestei

formațiuni politice. Corespunzător, afirmațiile pârâtului/intimatului Varta Ion nu

au fost lipsite de o bază rezonabilă, iar secvențele citate în opinia instanței trebuie

12

calificate drept judecată de valoare, care se bazează pe un substrat factologic

suficient.

Mai mult ca atât, în conformitate cu prevederile art. 16 Cod civil (în redacția

de până la 01 martie 2019), nu pot fi dezmințite alte informații, care deși nu

corespund realității, nu denigrează onoarea, demnitatea și reputația profesională a

persoanei fizice și juridice.

Totodată cu referire la expresia - ,,Ultima ispravă a amazoanei ex-premierului

V. Filat constituie apogeul unei conduite absolut demențiale”, în opinia instanței în

text noțiunea de ,,demențială” este atribuită faptei și nu persoanei.

Instanța de apel a reținut și faptul că art. 4 din Legea cu privire la libertatea de

exprimare, prevede aspectele specifice ale libertății de exprimare a mass-media.

Sarcina mass-media este de a informa publicul despre informațiile de interes

public. Informația răspândită de mass-media poate conține exagerări și chiar

provocări, însă trebuie să fie suficient de exactă pentru a nu dezinforma, deziderate

de la care, în speță, pârâții/ recurenți nu au deviat.

De asemenea, în sensul art. 7 alin. (8) din Legea cu privire la libertatea de

exprimare, nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru stilul umoristic și satiric

dacă prin folosirea acestuia nu se induce în eroare publicul în privința faptelor.

Respectiv, Colegiul a ajuns la concluzia că în speță informația a fost scrisă

într-un stil umoristic, pamfletar fiind compatibil cu exercițiul libertății de

exprimare.

Corespunzător, în circumstanțele în care expresiile folosite de pârâți nu pot fi

recunoscute ca fiind defăimătoare, Colegiul a considerat ca neîntemeiate pretențiile

invocate cu privire la obligarea pârâtului de a dezminți relatările menționate cu

privire la fapte și judecăți de valoare în textul expus de reclamantă, obligarea

prezentării scuzelor pentru injuriile adresate în aceiași sursă mass-media și la

aceiași pagină.

La 9 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, și la 10 decembrie

2020, prin intermediului Secretariatului Grefei Curții Supreme de Justiție, Elena

Frumosu, reprezentată de avocatul Nicolae Frumosu, a declarat recurs, prin care a

solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii în sensul declarat.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel și prima instanță la

examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 29 septembrie 2020

și a expediat-o participanților la proces la 26 octombrie 2020 (f.d. 218, Vol. II), la

actele cauzei lipsind date de recepționare a deciziei instanței de apel.

Astfel, recursul declarat la 9 decembrie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

13

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 27 ianuarie

2021 instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 24, Vol. III).

La 22 februarie 2020, Ion Varta, reprezentat de avocatul Iulian Rusanovschi, a

depus referință, prin care a solicitat declararea ca inadmisibil a recursului înaintat.

Examinând temeiurile recursului declarat de Elena Frumosu, reprezentată de

avocatul Nicolae Frumosu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elena Frumosu, reprezentată

de avocatul Nicolae Frumosu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

14

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Elena Frumosu, reprezentată de avocatul Nicolae

Frumosu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Elena Frumosu, reprezentată de

avocatul Nicolae Frumosu, împotriva deciziei din 29 septembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

15