2ra-71/21 — reparaea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune

2ra-71/21 — reparaea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-71/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

DECIZIE

22 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Veaceslav Dolghih, reprezentat de avocatul

Dumitru Cazacu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Știrbu

împotriva lui Veaceslav Dolghih cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin infracțiune,

împotriva deciziei din 07 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către Andrei Știrbu, a fost casată hotărârea din 24 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a fost pronunțată o hotărâre nouă, prin care

acțiunea a fost admisă parțial,

constată:

La data de 10 iulie 2017 Andrei Știrbu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Veaceslav Dolghih cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin infracțiune.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 03 februarie 2006, de către

Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău a fost pornită urmărirea penală conform

elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 195 alin. (2) din Codul penal.

A indicat că în cadrul urmăririi penale s-a stabilit că în anul 1989 Veaceslav

Dolghih, fiind moștenitorul imobilului din XXXXX, a încheiat o tranzacție de vânzare-

cumpărare a imobilului menționat cu Andrei Știrbu, iar în urma tranzacției vizate,

Veaceslav Dolghih a primit suma de 10 000 de ruble URSS, însă, la acel moment, din

diverse motive invocate, nu au fost perfectate actele de înstrăinare a imobilului.

Ulterior, la 18 octombrie 2005, Veaceslav Dolghih a încheiat un contract de vânzare-

1

cumpărare a imobilului XXXXX cu Eudochia Mamciueva la prețul de 290 000 de lei,

echivalentul a 24 000 de dolari SUA.

Reclamantul a notat că la 03 aprilie 2006 Procuratura Buiucani, mun. Chișinău a

emis ordonanța de încetare a urmăririi penale, invocând lipsa faptului infracțiunii. La

26 februarie 2013, în baza plângerii lui, a fost emisă încheierea judecătorului de

instrucție prin care a fost declarată nulă ordonanța emisă și a fost reluat procesul penal.

A menționat că prin ordonanța Procuraturii Buiucani mun. Chișinău emisă la

31 decembrie 2013, a fost încetată urmărirea penală în privința lui Dolghih Veaceslav

conform elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 195 alin. (2) din

Codul penal, cu liberarea acestuia de răspundere penală, pe motiv că a intervenit

termenul de prescripție.

În opinia lui Andrei Știrbu, a fost constatată cert vinovăția lui Veaceslav Dolghih

în comiterea escrocheriei, însă, în conformitate cu prevederile art. 275 alin. (4) Cod de

procedură penală, urmărirea penală a fost încetată din cauza intervenirii termenului de

prescripție.

Reclamantul a susținut că în urma comiterii infracțiunii de către pârât, i-a fost

cauzat prejudiciu. În prezent este imposibil de stabilit valoarea a 10 000 de ruble URSS,

însă, luând în considerare că drept urmare a tranzacției încheiate între părți, urma să

devină proprietar al casei de locuit, consideră necesar de încasat contravaloarea acesteia

la prețul stabilit de către Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău care este de 389 339 de

lei.

Andrei Știrbu a afirmat că a suportat și prejudiciu moral, manifestat prin

suferințele psihice, or, suma de 10 000 de ruble însușită de către pârât a fost adunată pe

parcursul a zeci de ani prin muncă. La fel, drept urmare a tranzacției încheiate, s-a

instalat cu traiul în această casă și a locuit mai mulți ani, a investit în reparația acesteia,

a efectuat îmbunătățiri, după care a fost nevoit să părăsească această locuință, care o

considera ca fiind casa sa. Aceste evenimente i-au creat suferințe psihice și fizice prin

stres, cât și agravarea esențială a stării sănătății. Concomitent, a fost nevoit să se

prezinte de nenumărate ori în fața organelor de urmărire penală pentru a-și apăra

drepturile.

A solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 389 339

de lei cu titlu de prejudiciu material și sumei de 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral cauzat prin infracțiune.

Prin hotărârea din 24 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost

respinsă integral acțiunea depusă de Andrei Știrbu.

La 20 iunie 2018 Andrei Știrbu a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii 24 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă

integral.

Prin decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Andrei Știrbu și a fost menținută hotărârea din 24 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

2

Prin decizia din 29 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul

declarat de Andrei Știrbu și a fost casată integral decizia din 05 decembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Prin decizia din 07 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către Andrei Știrbu, a fost casată hotărârea din 24 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani și a fost pronunțată o hotărâre nouă, prin care acțiunea a fost

admisă parțial și s-a încasat de la Veaceslav Dolghih în beneficiul lui Andrei Știrbu

suma de 24 000 de dolari SUA cu titlu de prejudiciu material, convertiți în valută

națională la data executării hotărârii. Totodată, s-a încasat de la Veaceslav Dolghih în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 9147,6 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La data de 25 septembrie 2020 Veaceslav Dolghih, reprezentat de avocatul

Dumitru Cazacu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea parțială a deciziei din 07 iulie 2020 a Curții de Apel

Chișinău în partea încasării sumei de 24 000 de dolari SUA cu titlu de prejudiciu

material și restituirea cauzei în această parte la rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a examinat cauza în lipsa

recurentului și a reprezentantului său, nefiind citați legal.

Reprezentantul recurentului a indicat că instanța de apel nu a luat în considerație

faptul că urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi

efectuată și va fi încetată în cazul în care a intervenit termenul de prescripție. Conform

art. 285 alin. (1) din Codul de procedură penală, încetarea urmăririi penale este actul de

liberare a persoanei de răspunderea penală și de finisare a acțiunilor procedurale, în

cazul în care pe temei de nereabilitare legea împiedică continuarea acesteia. Încetarea

urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275

pct.4)–9) din Codul de procedură penală.

Consideră că Andrei Știrbu a omis termenul de adresare în instanța de judecată,

depunând acțiunea la 10 iulie 2017, deoarece curgerea termenului de prescripție a apărut

din momentul în care acesta a aflat despre încălcarea dreptului său și anume, din anul

1989.

A mai indicat că dreptul intimatului de a cere repararea prejudiciului material nu

se bazează pe probe suficiente care ar demonstra cu certitudine faptul transmiterii sumei

de bani enunțată în speță. Deși acest argument este important pentru soluționarea

corectă a cauzei, a fost lăsat fără examinare și apreciere de către instanță, nefiind

constatată veridicitatea și existența încheierii tranzacției de vânzare-cumpărare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 07 iulie 2020.

3

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa recurentului

Veaceslav Dolghih la 29 iulie 2020 (f.d. 167), însă lipsesc date cu privire la

recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la data de 25 septembrie 2020, este în termen.

La 09 noiembrie 2020, copia recursului declarat de Veaceslav Dolghih,

reprezentat de avocatul Dumitru Cazacu, a fost expediată în adresa intimatului Andrei

Știrbu, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 179).

La 18 noiembrie 2020, Andrei Știrbu a depus referință, prin care a solicitat

considerarea recursului ca inadmisibil, menționând că decizia instanței de apel este

legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 16 decembrie 2020 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei

instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că prin ordonanța de

încetare a urmăririi penale și clasare a cauzei penale din 31 decembrie 2013, s-a dispus

încetarea urmăririi penale în privința lui Veaceslav Dolghih cu liberarea acestuia de

răspundere penală, din motiv că a intervenit termenul de prescripție (f.d. 8).

Potrivit ordonanței, în cadrul urmăririi penale s-a stabilit că în anul 1989,

Veaceslav Dolghih dobândind prin moștenire imobilul din XXXXX, a încheiat o

tranzacție de vânzare-cumpărare a imobilului menționat cu Andrei Știrbu. În urma

acestei tranzacții, Veaceslav Dolghih a primit de la Știrbu Andrei suma de 10 000 de

ruble URSS, însă, la acel moment, din diverse motive invocate, nu au fost perfectate

actele de înstrăinare a imobilului. Ulterior, la 18 octombrie 2005, Veaceslav Dolghih a

încheiat un contract de vânzare-cumpărare a imobilului din XXXXX cu Eudochia

Mamciueva contra sumei de 290 000 de lei, echivalentul a 24 000 de dolari SUA.

4

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Andrei Știrbu a solicitat

încasarea din contul lui Veaceslav Dolghih a sumei de 389 339 de lei cu titlu de

prejudiciu material și sumei de 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

infracțiune.

Prima instanță, fiind învestită cu examinarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii depuse de Andrei Știrbu și a respins-o integral.

În susținerea concluziei sale, instanța de fond a reținut că art. 1398 alin. (1) din

Codul civil prevede că cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este

obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul

moral cauzat prin acțiune sau omisiune. În conformitate cu art. 25 alin. (2) din Codul

de procedură penală, nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârșirea unei infracțiuni,

precum și supus unei pedepse penale, decât în baza hotărârii definitive a instanței de

judecată, adoptată în condițiile prezentului cod. Astfel, obligația de a repara un

prejudiciu presupune existența vinovăției persoanei, care la caz nu a fost confirmată,

iar, la materialele cauzei nu se identifică o sentință în privința lui Veaceslav Dolghih

prin care să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 195 alin.

(2) din Codul penal.

Instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către Andrei

Știrbu, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia și a casat integral hotărârea primei

instanțe, pronunțând o hotărâre nouă prin care acțiunea a fost admisă parțial și s-a

încasat de la Veaceslav Dolghih în beneficiul lui Andrei Știrbu suma de 24 000 de dolari

SUA cu titlu de prejudiciu material, convertiți în valută națională la data executării

hotărârii. Totodată, s-a încasat de la Veaceslav Dolghih în beneficiul statului taxa de

stat în sumă de 9147,6 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că încetarea urmăririi penale

pornită în privința lui Veaceslav Dolghih, s-a realizat ca urmare a intervenirii termenului

de prescripție. Din textul ordonanței de încetare se distinge expres că „prin prisma

probelor acumulate, s-a constatat cert vinovăția lui Veaceslav Dolghih în comiterea

escrocheriei, însă în conformitate cu prevederile art. 275 pct.(4) Cod de procedură

penală, urmărirea penală necesită a fi încetată în cazul când a intervenit termenul

general de prescripție”.

Astfel, instanța de apel a menționat că în conformitate cu art. 467 alin. (1) din

Codul de procedură penală, hotărârile judecătorești definitive și ordonanțele

procurorului privind încetarea urmăririi penale sânt obligatorii pentru toate persoanele

fizice și juridice din țară și au putere executorie pe întregul teritoriu al Republicii

Moldova. Prin urmare, deși la caz nu există o hotărâre judecătorească definitivă care să

stabilească vinovăția lui Veaceslav Dolghih, există însă o ordonanță de încetare a

urmăririi penale din motivul intervenirii termenului de prescripție, iar acest aspect nu

exclude răspunderea delictuală a acestuia, din contra stabilește existența temeiului de a

pretinde repararea prejudiciului cauzat.

În circumstanțele expuse, instanța de apel a concluzionat că este întemeiată

pretenția reclamantului cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin

5

infracțiune, fiind dispusă încasarea de la Veaceslav Dolghih în beneficiul lui Andrei

Știrbu a sumei de 24 000 de dolari SUA cu titlu de prejudiciu material, convertiți în

valută națională a RM la data executării hotărârii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce

guvernează raportul litigios, consideră că, cauza necesită a fi restituită spre rejudecare

în instanța de apel.

În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, la

deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și

admisibilitatea acțiunii.

Instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.

Conform art. 373 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele

care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază

probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții

la proces. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Materialele cauzei atestă că prin cererea de chemare în judecată depusă la 10 iulie

2017, Andrei Știrbu a solicitat încasarea din contul lui Veaceslav Dolghih a sumei de

389 339 de lei cu titlu de prejudiciu material și sumei de 20 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin infracțiune.

În motivarea solicitărilor sale, Andrei Știrbu a indicat că în urma comiterii

infracțiunii de către Veaceslav Dolghih, i-a fost cauzat prejudiciu prin înstrăinarea

imobilului unei persoane terțe, însă, deoarece în prezent este imposibil de stabilit

valoarea a 10 000 de ruble URSS, sumă cu care a cumpărat bunul imobil, consideră

necesar de încasat contravaloarea acestuia la prețul stabilit de către Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău care este de 389 339 de lei.

Pe parcursul examinării cauzei, Andrei Știrbu nu și-a modificat pretențiile din

acțiune.

Instanța de apel, examinând apelul declarat de către Andrei Știrbu, a casat

integral hotărârea primei instanțe și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost admisă parțial și s-a încasat de la Veaceslav Dolghih în beneficiul lui Andrei Știrbu

6

suma de 24 000 de dolari SUA cu titlu de prejudiciu material, convertiți în valută

națională la data executării hotărârii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că, la emiterea deciziei contestate, instanța de apel a depășit limitele

pretențiilor înaintate de reclamant, or, Andrei Știrbu a solicitat încasarea din contul lui

Veaceslav Dolghih a sumei de 389 339 de lei cu titlu de prejudiciu material, ce

constituie valoarea bunului imobil estimată de organul cadastral.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău, încasând suma de 24 000 de dolari SUA cu titlu

de prejudiciu material, sumă cu care Eudochia Mamciueva a procurat bunul imobil în

baza contractului de vânzare-cumpărare din 18 octombrie 2005, a încălcat normele de

drept material, or, Andrei Știrbu nu a avut o asemenea solicitare. Mai mult ca atât,

instanța de apel nici nu a explicat de ce a decis încasarea anume a sumei de 24 000 de

dolari SUA.

În acest sens, se reține că, actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod

sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al

Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru

ameliorarea funcționării justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniștrilor

al Consiliului Europei).

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție apreciază circumstanțele constatate drept o eroare judiciară,

care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la examinarea cauzei în ordine de

recurs.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că în prezentul recurs, Veaceslav Dolghih a invocat că Andrei

Știrbu a omis termenul de adresare în instanța de judecată.

Conform art. 271 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), acțiunea

privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de

prescripție extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripția,

depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi

opusă de îndreptățit numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.

Astfel, la rejudecare, instanța de apel urmează să se expună inclusiv asupra

invocării omiterii termenului de prescripție la înaintarea acțiunii.

Distinct de cele relatate, instanța de recurs menționează că din prevederile art.

445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, rezultă că trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel doar o singură dată, a fost concepută de legiuitor ca o

dispoziție edictată în favoarea părților, urmărindu-se soluționarea într-un termen

rezonabil a cauzelor, însă, în speță, aplicarea acestei dispoziții este în defavoarea

recurentului.

În circumstanțele expuse, se decide casarea integrală a deciziei instanței de apel

și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel pentru a se asigura părților o

judecare efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanție a legalității și temeiniciei actului

7

judecătoresc care va fi adoptat.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a trimite cauza spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul garantat

al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Veaceslav Dolghih, reprezentat de avocatul

Dumitru Cazacu.

Se casează integral decizia din 07 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Știrbu împotriva lui

Veaceslav Dolghih cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

infracțiune, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

8