2ra-22/23 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral

2ra-22/23 — constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-22/23

2-21173258-01-2ra-05012023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V.Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, Iu. Cotruță, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Roman Tîltu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 23 noiembrie 2021, Roman Tîltu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, solicitând constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale privind

învinuirea în baza art.327 alin.(1) Cod penal, care durează un timp excesiv de mare,

6 ani și 6 luni și încasarea prejudiciului moral în sumă de 66000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin ordonanța procurorului

sect. Buiucani mun. Chișinău din 27 mai 2015 a fost pus sub învinuire în comiterea

infracțiunii prevăzute la art.327 alin. (1) Cod penal. În data de 01 iunie 2015, dosarul

penal a fost pus pe rol la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău și prin sentința din 20

ianuarie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, procesul penal în baza art.

327 alin.(1) Cod penal a fost încetat, pe motiv că fapta constituie o contravenție,

fiind recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art.313 Cod

contravențional, cu încetarea procesului contravențional, pe motivul expirării

termenului prescripției tragerii la răspundere contravențională. Prin decizia din 23

martie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul său ca nefondat, fiind

admis apelul procurorului și a fost casată parțial sentința în latura penală cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.327 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse sub formă de amendă în mărime de 350 de unități convenționale, ceea ce

constituie echivalentul al 7000 de lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

organele de ocrotire a normelor de drept pe un termen de doi ani. La 20 septembrie

2016, prin decizia Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul ordinar, a fost

1

casată total decizia recurată, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

În baza deciziei din 19 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins ca

nefondat apelul său, fiind admis apelul procurorului și a fost casată sentința instanței

de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.327 alin.(1)

Cod penal, cu aplicarea unei amenzi în mărime de 400 de unități convenționale, ceea

ce constituie 8000 de lei cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de

ocrotire a normelor de drept pe un termen de doi ani. Însă prin decizia din 26

septembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, au fost admise recursurile ordinare

declarate de avocatul Ion Arhiliuc, în numele inculpatului, a fost casată total decizia

din 19 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în cauza penală în privința sa, cu

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecat.

Ulterior, prin decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost

admise din alte motive, inclusiv din oficiu, apelurile declarate, a fost casată total

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.327

alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 350 de

unități convenționale, ceea ce constituie 7000 de lei, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele de ocrotire a normelor de drept pe un termen de doi ani.

În temeiul art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, pentru încălcarea dreptului

la apărare prin înaintarea învinuirii fără avocat, cuantumul pedepsei a fost redus,

amendă la 300 de unități convenționale, ceea ce constituie 6000 de lei, iar în ceea ce

vizează privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de ocrotire a normelor de

drept, până la un an.

Prin decizia din 29 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție au fost respinse ca

inadmisibile recursurile ordinare declarate de avocatul Ion Arhiliuc în numele

inculpatului și de către procurorul Oleg Popov, fiind menținută decizia instanței de

apel.

În data de 08 aprilie 2021, prin decizia Plenului Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție, a fost admis recursul în anulare declarat de avocatul Ion

Arhiliuc, în numele condamnatului Roman Tîltu, a fost casată total decizia din 29

mai 2020 a Curții Supreme de Justiție și decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău în cauza penală, fiind dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Reclamantul a precizat că, în cadrul rejudecării cauzei în ordine de apel,

avocatul Ion Arhiliuc a depus o cerere privind accelerarea procedurii de judecare a

cauzei în apel, însă instanța de apel a respins-o ca fiind neîntemeiată, stabilind

următoarea ședință pentru data de 07 decembrie 2021, cauza fiind pe rol.

Reclamantul a susținut că, în circumstanțele descrise, termenul rezonabil de

examinare a dosarului penal în temeiul art.327 alin.(1) Cod penal, a fost deja grav

încălcat, deoarece din data adoptării ordonanței de punere sub învinuire până la

înaintarea acțiunii date au expirat 6 ani și 6 luni. Tergiversarea examinării dosarului

are loc din cauza gravelor omisiuni ale instanțelor de judecată cu cele ale părții

acuzării, or, s-a prezentat în ședințele de judecată, și-a exercitat cu diligență

drepturile sale procesuale. Conduita organului de urmărire penală/părții acuzării este

una abuzivă, îndreptată evident împotriva sa și continuată, la fel, în mod abuziv de

2

către instanțele de judecată, prin încălcarea gravă a drepturilor procesuale

fundamentale și constituționale, astfel încât, chiar și Plenul Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție în decizia din 08 aprilie 2021, prin care a decis rejudecarea

cauzei, a menționat că, în instanța de apel apărarea a solicitat încetarea procesului

penal intentat, deoarece prin Hotărârea Curții Constituționale nr.33 din 07 decembrie

2017 textul ,,intereselor publice sau” din art.327 alin.(1) Cod penal a fost declarat

neconstituțional, cât și că acuzarea nu a atribuit calitatea de parte vătămată vreunei

persoane fizice, inexplicabil a fost ignorată.

Reclamantul a declarat că, în rezultatul condamnării ilegale, a fost concediat

din organele afacerilor interne, fiind lipsit de salariu, având antecedent penal, nu se

poate angaja în câmpul muncii, fiind șomer, i-a fost denigrată imaginea sa în

societate, i-a afectat și îi afectează în continuare onoarea și demnitatea personală,

inclusiv reputația profesională. Instanțele de judecată i-au respins acțiunea cu privire

la restabilirea în funcție și încasarea salariului, fiindu-i cauzat un prejudiciu material

și moral, suferințe psihice și fizice, fiind defăimat, discreditat în fața familiei,

rudelor, vecinilor, colegilor de lucru. Acțiunile organelor de drept i-au cauzat

suferințe morale și psihice, nervi, stresuri, dureri, l-au afectat sufletește și spiritual.

La fel, i-au cauzat oboseală, dificultăți, demoralizare, descurajare, limitarea de a se

bucura de plăcerea vieții, de satisfacții spirituale și materiale, iar toate aceste

suferințe durează începând cu punerea sub învinuire.

Cu referire la jurisprudența CtEDO, a menționat că, instanțele judecătorești

naționale ar putea să acorde satisfacție morală la constatarea violării drepturilor și

libertăților fundamentale și anume violarea art.6 CEDO: 1000-7000 de euro,

echivalentul în lei moldovenești. Astfel, a estimat prejudiciul moral cauzat la suma

de 66000 de lei.

Prin hotărârea din 07 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

corectată prin încheierea din 03 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Roman Tîltu și s-a încasat

de la bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Roman

Tîltu suma de 55000 de lei, cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin neexaminarea

în termen rezonabil a cauzei penale de învinuire a lui Roman Tîltu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal; în rest, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Prin decizia din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din

07 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În consolidarea soluției, verificând legalitatea hotărârii contestate prin prisma

Legii nr. 87 în raport cu criticile aduse în cererea de apel, instanța de apel a constatat

că, soluția a fost dată de către instanța de fond cu elucidarea pe deplin a

circumstanțele cauzei, cu lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate

aspectele invocate.

În acest context, a reținut că, examinarea într-un termen rezonabil a cauzei

reprezintă o garanție procesuală, scopul căreia este de a proteja toți justițiabilii

împotriva duratei excesive a examinării unei cauze.

În același timp, instanța de apel a relevat că, aplicarea art.6 par.1 CEDO în

materie civilă este determinată de parvenirea unei acțiuni în procedura judecătorului.

3

Potrivit jurisprudenței CtEDO „Timpul rezonabil” începe să curgă după

parvenirea cauzei în fața instanței de judecată .

Aderent, ține a se nota că respectarea termenului rezonabil la judecarea cauzei

se asigură de către judecător.

La caz, instanța de apel a indicat că, reclamantul a invocat în cererea de

chemare în judecată, în calitate de circumstanță de fapt neexaminarea cauzei penale

până la momentul de față.

În toate situațiile, atunci când se exercită controlul asupra duratei procedurii, se

procedează mai întâi la determinarea punctului de plecare (dies a quo) și a punctului

final (dies ad quem) al termenului luat în calcul.

Data începerii curgerii termenului în materia procedurilor penale începe la ziua

înaintării acuzației penale, care nu obligatoriu coincide cu ziua recunoașterii în

calitate de bănuit, învinuit, sau ziua unui alt act de procedură, prin care persoanei i

se recunoaște oficial o altă calitate de acuzat.

Astfel, perioada care trebuie luată în considerare începe la ziua înaintării

acuzației penale și se încheie cu perioada în care s-a tranșat cu titlu irevocabil cauza,

cu adoptarea unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat fondul acuzației, deși

uneori cauza poate fi și pendinte, similar cazului din speță.

Aici, se va include și orice proceduri, inclusiv cele extraordinare, cai de atac

utilizate de partea acuzării, inclusiv acele în anulare sau revizuiri, etc.

În speță, instanța de apel a relevat că, perioada de referință pentru aprecierea

termenului rezonabil de judecare a cauzei este intervalul de timp: 01 iunie 2015 (data

repartizării cauzei) și până la momentul de față, or cauza penală este pendinte, caz

în care corect a fost constatată o tergiversare a judecării cauzei penale de învinuire a

lui Roman Tîltu în comiterea infracțiunii prevăzute de art.327 alin.(1) din Codul

penal (prevedere declarată neconstituțională prin hotărârea Curții Constituționale

nr.33 din 07 decembrie 2017).

Iar, în condițiile în care o tergiversare a avut loc, se constată dreptul încălcat al

reclamantului intimat, ceea ce contrar aserțiunilor apelantului condiționează

aplicabilitatea Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Subsecvent, instanța de apel a menținut că, hotărârea instanței de fond și în

partea admiterii parțiale a cerinței auxiliare de încasare a prejudiciului moral și

anume în partea sumei de 55000 de lei, în condițiile în care s-a făcut dovada

suportării acesteia.

În context au fost citate prevederile art.2036 alin.(1), art.2037 alin.(1)-(3) Cod

civil.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire și se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor

și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

4

Totodată, instanța de apel a reținut că, potrivit prevederilor art.19 alin.(1) Cod

civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului

cauzat astfel, iar odată fiind constatată încălcarea dreptului reclamantului Roman

Tîltu la examinarea cauzei în termen rezonabil acesta dispune de dreptul la repararea

prejudiciului moral.

Or, faptul derulării procedurilor respective pe o perioadă îndelungată și

incertitudinea unei soluții finale sunt în măsură să cauzeze reclamantului prejudicii

morale care să genereze cuantificarea prejudiciului moral cauzat lui Roman Tîltu și

satisfacerii lui din contul bugetului de stat.

În consecință, apreciind în ansamblu circumstanțele speței și având în vedere

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura

dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al

persoanelor, instanța de apel a considerat necesară încasarea din contul bugetului de

stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Roman Tîltu a sumei de

55000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, care în opinia instanței, contrar aserțiunilor

apelantului, constituie o satisfacție echitabilă pentru reclamant pentru compensarea

pagubei morale suportate, în rest, această pretenție în temei legal a fost respinsă.

Prin urmare, toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelant, sunt

vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima instanță,

iar instanța de apel le-a apreciat ca fiind inconsistente și fără raționament juridic

valabil circumstanțelor speței.

La 09 decembrie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat

de Daniel Pantea, în bază de procură, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel a interpretat în mod

eronat a legea și în acest sens a aplicat eronat normele de drept material, precum și

a apreciat arbitrar probele.

Totodată, a opinat că, respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor

de judecată naționale, cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces,

nu poate fi privită drept tergiversare a examinării cauzei intimatului/reclamantului.

Or, pentru a fi în prezența examinării unui litigiu de judecată în strictă conformitate

cu prevederile legale, se impune obligatoriu respectarea drepturilor și obligațiilor

fiecărui participant al procesului, dar nu numai a unui singur participant, fie

reclamant, pârât, martor sau intervenient.

Recurentul a susținut că, în cauza civilă Ușurelu A. vs M Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, instanța de apel a relevat că: „că principiul termenului

rezonabil de examinare a unei cauze aflate pe rolul instanței de jurisdicție și/sau

internaționale, prezintă o regulă specială recunoscută, caracteristică procedurilor

judiciare în ansamblul lor. Actul legislativ și anume Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011

operează cu noțiunea de termen rezonabil de judecare a cauzei în ansamblu și nu cu

termen rezonabil de examinare a fiecărei cereri în parte înaintată de participanții la

proces. Argumentele intimatului-apelant Ușurelu A. nu pot fi reținute, or, durata

începerii curgerii termenului se apreciază la ziua adresării cererii de chemare în

judecată, iar data expirării termenului se finalizează cu adoptarea unei hotăr-ri asupra

fondului pretențiilor care a devenit definitivă. ”

5

Recurentul a considerat că, instanța de apel a menținut hotărârea instanței de

fond la caz în mod nejustificat și neîntemeiat a dispus acordarea prejudiciului moral,

în condițiile în care pricina nu a fost examinată sub toate aspectele și s-a acordat o

apreciere eronată a probelor anexate la materialele cauzei. În anumite situații

acordarea de satisfacții pecuniare/bănești nu constituie o regulă generală, dar fiind o

excepție de la această regulă, or, potrivit art. 5 din Legea nr. 87, simpla constatare a

încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

moral. Reclamantul nu a confirmat prin mijloace de probă că într-adevăr a suferit

careva suferințe morale, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care

le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Pe parcursul examinării cauzei din speța principală, din cauza participanților la

proces au fost înregistrate amânări și alte solicitări, însă instanța era obligată să

amâne ședințele sau să întrerupă examinare cauzei pentru a nu îngrădi drepturile

procedurale a participanților la proces. Examinarea cauzei în termen rezonabil este

doar una din componentele dreptului la un proces echitabil și prin urmare, nu poate

preleva asupra acestuia din urmă.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 05 ianuarie 2023 (f.d.89) a

fost expediată în adresa intimatului, însă corespondența a fost restituită instanței cu

mențiunea „nereclamat” (f.d.91-92).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 27 septembrie 2022, iar cererea de

recurs a fost depusă la 09 decembrie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale către părți la data

de 27 octombrie 2022, conform scrisorii, inclusiv prin intermediul poștei electronice

(f.d.78). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

6

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

7

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova împotriva deciziei din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

8