2ra-299/21 — prelungirea termenului de acceptare a succesiunii

Dosarul nr. 2ra-299/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Frunze)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, I. Dutca, O. Cojocaru)

ÎNCHEIERE

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Andrei

Bogdan, reprezentat de avocatul Lilian Osoian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Bogdan

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la prelungirea termenului de acceptare a

succesiunii,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Andrei Bogdan și a fost menținută hotărârea din

19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 30 august 2019, Andrei Bogdan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la prelungirea termenului de acceptare a

succesiunii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că s-a născut la data de XXXXX, în

familia părinților Bogdan Semeon și Șerbul Domnica, care locuiau în satul Cirianca,

raionul Strășeni, iar, înainte de începerea celui de al doilea război mondial, familia s-a

mutat cu traiul în orașul Telenești, cumpărând o casă, confortabilă pentru acele vremuri.

A indicat că după finalizarea războiului, tatăl lui Bogdan Semeon a fost

condamnat penal. La 17 octombrie 1945, tatăl acestuia a fost condamnat la 15 ani de

deportări, cu confiscarea patrimoniului, care era format din spațiul locativ, 8 găini și 2

costume.

A afirmat că la 30 octombrie 1964, tatăl lui a fost reabilitat de către Judecătoria

Supremă a RSSM. Prima cerere de restituire sau compensare a patrimoniului privat a

fost scrisă chiar de tatăl său încă la 28 decembrie 1964, însă, în timpul vieții sale nu s-a

putut bucura de dreptul la o reală reabilitare și restituire a patrimoniului. La data de

1

27 noiembrie 1975, tatăl a decedat.

Reclamantul a menționat că la 20 februarie 2007, Procuratura Generală a

Republicii Moldova le-a comunicat despre reabilitare persoanei nevinovate, însă, în

certificatul de reabilitare nu este scris nimic despre bunurile confiscate și dreptul la

recuperarea lor.

A notat că la 07 mai 2007, la insistența nepotului său, Serviciul de informație și

securitate a Republicii Moldova le-a eliberat certificatul de reabilitare cu o anexă, ce

confirmă că a avut loc confiscarea spațiului locativ. Ulterior, adresându-se la arhiva

Republicii Moldova, a depistat și acte ce confirmă confiscarea bunurilor casnice și

personale.

A comunicat că a prezentat copia răspunsului, primit de la arhivă, cu copia cererii

de recuperare a bunurilor, scrisă de tatăl său în anul 1964, manifestând speranța, că

poate copiii vor revendica costul bunurilor confiscate de la părinți și a înaintat o cerere

de revendicare a compensației. Însă, în afară de alte acte este obligat să prezinte

certificatul de moștenitor, pe care nu îl poate primi din motivul depășirii termenului de

acceptare a moștenirii.

Andrei Bogdan a solicitat prelungirea cu 6 luni a termenului de acceptare a

succesiunii după decesul tatălui Bogdan Semeon.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Andrei Bogdan a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 26 decembrie 2019 Andrei Bogdan a declarat apel împotriva hotărârii din

19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Andrei Bogdan și a fost menținută hotărârea din 19 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în situația în care cel chemat

la moștenire nu și-a exercitat în termenul prevăzut de lege dreptul de a alege între

acceptarea sau renunțarea la moștenire, el va putea fi repus în termen de către instanța

de judecată, numai dacă se constată că neexercitarea în termen a dreptului de opțiune se

datorează unor motive temeinice.

Instanța de apel a conchis că Andrei Bogdan nu și-a exercitat obligația probațiunii

în judecată și nu a prezentat probe care ar confirma omiterea termenului de acceptare a

succesiunii după decesul tatălui Bogdan Semeon din motive întemeiate, dimpotrivă, din

înseși declarațiile acestuia rezultă cert că a cunoscut despre decesul tatălui său, însă, a

invocat că nu a avut posibilitate să depună declarație de acceptare a succesiunii din

motive de sănătate.

Instanța de apel a constatat că decesul lui Bogdan Semeon a survenit la

29 noiembrie 1975, însă problemele de sănătate ale lui Bogdan Andrei ar fi intervenit

doar în anul 2007, adică după o perioadă de 32 de ani, termen suficient pentru adresarea

la notar în vederea acceptării succesiunii. Mai mult ca atât, potrivit cererii de chemare

în judecată, Bogdan Andrei a justificat necesitatea prelungirii termenului de acceptare

2

a succesiunii în vederea obținerii certificatului de moștenitor legal, pentru a beneficia

de averea defunctului Bogdan Semeon ca urmare a reabilitării acestuia, astfel încât nu

sunt întrunite condițiile care ar justificat prelungirea termenului de acceptare a

succesiunii.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că argumentele

invocate de Bogdan Andrei nu corespund prevederilor legale pentru a constitui motiv

de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii, iar soluția pronunțată de prima

instanță este întemeiată.

La data de 01 decembrie 2020 Andrei Bogdan, reprezentat de avocatul Lilian

Osoian, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii

din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a invocat că Andrei Bogdan

este în imposibilitate de a obține certificatul de moștenitor legal, act necesar pentru a fi

prezentat unei comisii speciale din cadrul Consiliului raional Telenești, pentru a decide

în privința restituirii bunurilor confiscate de fostul regim totalitar comunist de la tatăl

lui Semeon Bogdan.

Consideră că opunerea autorităților de a restitui bunurile persoanelor represate

(moștenitorilor) constituie un obstacol, prin care se refuză persoanelor care au avut de

suportat de a fi repuse în drepturi.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 13 octombrie

2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa lui Andrei Bogdan

la data de 23 noiembrie 2020 conform scrisorii de însoțire nr. 9872 (f.d. 99), lipsind

date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la 01 decembrie 2020, este în termen.

La 25 ianuarie 2021, copia recursului a fost expediat în adresa intimatului

Serviciul Fiscal de Stat, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 112).

Referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

3

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Bogdan, reprezentat de

avocatul Lilian Osoian, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

4

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Andrei

Bogdan, reprezentat de avocatul Lilian Osoian, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Andrei Bogdan, reprezentat de avocatul Lilian Osoian,

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Andrei Bogdan, reprezentat de avocatul Lilian Osoian, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5