3ra-448/21 — anularea în tot a actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-448/21 — anularea în tot a actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-448/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: E.Palanciuc, V.Negru, A.Minciuna)

ÎNCHEIERE

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Sergiu Zmeu și

reprezentantul său, avocatul Alexandru Bargan,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea în anulare și în obligare

depusă de Sergiu Zmeu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu

privire la anularea în tot a actului administrativ individual defavorabil și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva hotărârii din 1 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care acțiunea în contencios administrativ depusă de Sergiu Zmeu a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 9 decembrie 2020 Sergiu Zmeu a depus prin prisma art. 191

alin. (3) Cod administrativ în Curtea de Apel Chișinău acțiune în ordinea

contenciosului administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu

privire la anularea în tot a actului administrativ individual defavorabil și

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că a depus la Consiliul

Superior al Magistraturii o cerere, anexând actele necesare conform legii, prin

care a solicitat accederea în funcția de judecător, iar prin Hotărârea nr. 56/3 din

5 februarie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, materialele în privința

sa au fost expediate Colegiului pentru selecția și cariera judecătorilor în vederea

realizării procedurilor de selectare pentru accederea în funcția de judecător, cu

punctajul final în nr. de 77 (șapte zeci și șapte) puncte.

Ulterior, reclamantul Sergiu Zmeu a depus cerere de participare la

concursul anunțat prin Hotărârea nr. 436/32 din 13 decembrie 2019 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căreia a fost anunțat concurs

pentru suplinirea a 4 posturi vacante de judecător la Judecătoria Chișinău.

Ca urmare a participării sale la concursul menționat organizat de

Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 171/15 din 1 iulie 2020,

1

ultimul a fost propus Președintelui Republicii Moldova pentru numirea în

funcția de judecător pe un termen de 5 ani, la Judecătoria Chișinău.

În vederea emiterii decretului de numire în funcție de judecător a

reclamantului, Consiliul Superior al Magistraturii a remis în acest sens

materialele în adresa Președintelui RM, iar urmare a verificării candidatului de

către Președintele RM, ultimul a fost respins.

Drept rezultat, în baza art. 19 alin. (4) al Legii cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996, reclamantul a adresat o

cerere de trimitere repetată a materialelor sale privind numirea în funcția de

judecător către Președintele RM, iar potrivit hotărârii nr. 342/29 din 17

noiembrie 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la examinarea

cererii repetate a candidatului Sergiu Zmeu, referitor la numirea în funcția de

judecător la Judecătoria Chișinău, pe un termen de 5 ani, cererea ultimului a fost

respinsă.

În opinia sa, hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

adoptată la ședința nr. 29 din 17 noiembrie 2020, în privința respingerii

solicitării sale de numire în funcția de judecător la Judecătoria Chișinău pe un

termen de 5 ani, este una ilegală și nemotivată, deoarece Consiliul Superior al

Magistraturii în prezența condițiilor prescrise de normele de drept nu deține un

drept discreționar cu privire la numirea judecătorului în funcție pe un termen de

5 ani, dar este obligat să emită actul administrativ individual solicitat. Discreția

sau obligativitatea emiterii actului administrativ individual nu este condiționată

de faptul emiterii acestuia de către autoritățile publice cu conducere

unipersonală sau colegială.

Reclamantul a notat că, discreția nu oferă autorităților publice o mână

liberă în sine. Mai degrabă, autoritatea trebuie să-și exercite întotdeauna

discreția, așa cum solicită legiuitorul.

Conform reclamantului, Consiliul Superior al Magistraturii în lipsa

impedimentelor legale, cum ar fi incompatibilitatea sau caracterul ireproșabil,

era și este în continuare obligat să emită actul administrativ individual solicitat

de către reclamant. Mai mult, respectarea cerințelor de profesionalism,

integritate și meritocrație rezultă din cei peste 10 ani de activitate în procuratură

a candidatului, iar în total peste 14 ani vechime în muncă în sistemul

jurisprudenței și nu în ultimul rând de cele 89,6 puncte acumulate în cadrul

concursului organizat de Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 2 din Legea privind selecția, evaluarea performanțelor și

cariera judecătorilor nr. 154 din 5 iulie 2012, selecția candidaților pentru funcția

de judecător, promovarea în funcția de judecător la o instanță judecătorească

superioară, numirea în funcția de președinte sau de vicepreședinte de instanță

judecătorească, precum și transferul judecătorului la o instanță de același nivel

sau la o instanță inferioară se efectuează de către colegiul pentru selecția și

cariera judecătorilor (în continuare - colegiul pentru selecție), în baza unor

criterii clare, transparente, obiective și bazate pe merit.

În cadrul proceselor de selecție a candidaților pentru funcția de judecător,

de promovare în funcția de judecător la o instanță judecătorească superioară, de

2

numire în funcția de președinte sau de vicepreședinte de instanță judecătorească

și de transfer al judecătorului la o instanță judecătorească de același nivel sau la

o instanță inferioară se va ține cont de următoarele criterii de bază: nivelul de

cunoștințe și aptitudinile profesionale; capacitatea de aplicare în practică a

cunoștințelor; vechimea în funcția de judecător sau în alte funcții de specialitate

juridică; indicatorii calitativi și cantitativi ai activității desfășurate în funcția de

judecător sau, după caz, în alte funcții de specialitate juridică; respectarea

standardelor etice; activitatea didactică și științifică.

Astfel, hotărârea Colegiului pentru selecția și cariera judecătorilor este un

act administrativ individual incontestabil în sensul art. 30 și 140 din Codul

administrativ și obligatoriu conform art. 139 alin. (4) din Codul administrativ

pentru orice persoană, inclusiv pentru orice autoritate publică.

Caracterul de act administrativ individual obligatoriu al Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la numirea judecătorului, este

conform cu principiul independenței judecătorului, dar și a puterii judecătorești.

Reclamantul a menționat și faptul că, în ședința Consiliului Superior al

Magistraturii nu au fost constatate nerespectarea a careva cerințe obligatorii

instituite de lege ce ar arăta că candidatul la funcția de judecător, este

incompatibil cu funcția de judecător.

Respectiv, în condițiile în care, la concursul organizat de Consiliul

Superior al Magistraturii candidatul Sergiu Zmeu a obținut al doilea cel mai

mare punctaj (89,63 după 91,72 (cel mai mare punctaj)), acesta întrunea deplin

toate condițiile impuse de lege pentru ocuparea funcției, însă, același Consiliu

Superior al Magistraturii a refuzat propunerea repetată către Președintele

Republicii Moldova a numirii sale în funcție nemotivat, neîntemeiat și ilegal.

Sergiu Zmeu a mai indicat că a fost tratat în mod discriminator, fără ca

Consiliul Superior al Magistraturii să justifice obiectiv, aceasta abordare inegală

în raport cu alți colegi care la acest moment sunt deja numiți în funcția de

judecător, și care anterior se aflau în aceleași condiții de fapt și de drept. Or,

măsura oficială întreprinsă nu este prevăzută din perspectiva temeiului juridic

de către lege, fapt contrar art. 21 alin. (3) și 29 Codul administrativ.

Totodată, nu a fost clar scopul legitim urmărit de către Consiliul Superior

al Magistraturii prin adoptarea hotărârii de respingere a cererii privind numirea

în funcția de judecător pe un termen de 5 ani a candidatului Sergiu Zmeu, deși

ultimul a întrunit toate condițiile prevăzute de lege pentru a ocupa o asemenea

funcție. Este sau nu potrivită măsura cu scopul legitim, nu poate fi apreciată din

lipsă de elemente de fapt ce urmau au fi acumulate conform art. 22 și 87 din

Codul administrativ, dar și din lipsa scopului legitim, care nu numai că nu este

exprimat, dar nici motivat, fapt contrar art. 31 și art. 118 Codul administrativ.

Reclamantul a invocat și faptul că, respingerea cererii de numire în

funcția de judecător la Judecătoria Chișinău, pe un termen de 5 ani, este

contrară art. 30 din Codul administrativ, care prevede că, autoritățile publice nu

pot întreprinde măsuri cu efect retroactiv, cu excepția cazurilor prevăzute de

lege. Autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri care să afecteze situațiile

3

juridice definitive sau drepturile dobîndite, decît în situații în care, în condițiile

stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru interesul public.

În acest context a menționat, că anterior, în baza hotărârii Consiliului

Superior al Magistraturii din 1 iulie 2020 reclamantul Sergiu Zmeu a fost

apreciat de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în cadrul

concursului organizat cu 89,6 puncte pentru suplinirea postului vacant de

judecător la Judecătoria Chișinău, fiind propus Președintelui RM pentru numire

în funcție. Astfel, pârâtul a emis un act administrativ favorabil, însă după

refuzul Președintelui RM de a emite un decret prezidențial, a fost emis un alt

act, nefavorabil, deși, situația „de jure” și „de facto” în privința candidatului

Sergiu Zmeu nu s-a schimbat.

Aici a specificat că refuzul Președintelui RM a fost bazat pe careva

informații apărute în spațiul public și pe faptul că în privința candidatului a fost

emisă o decizie prin care a fost decăzut din drepturile părintești.

În acest sens, reclamantul a evidențiat că, deși decizia Curții de Apel

Chișinău, prin care dânsul a fost decăzut din drepturile părintești a fost emisă la

22 august 2019 și publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău pe 20 septembrie

2019, concursul pentru ocuparea funcției de judecător în cadrul Judecătoriei

Chișinău a fost finalizat peste mai mult de 9 (nouă) luni de Ia publicarea

acesteia pe site-ul instanțelor naționale de judecată.

În opinia reclamantului, după refuzul neîntemeiat al Președintelui RM de

numire în funcție, dânsul a rămas în aceeași situație de fapt și de drept, deoarece

concursul și punctajul acumulat a rămas valabil, decizia definitivă și executorie

a Curții de Apel Chișinău era emisă înainte de inițierea și participarea la concurs

(22 august 2019), pe când pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în același

concurs de împrejurări a emis un alt act administrativ, însă de această dată unul

nefavorabil.

Or, fiind câștigător al concursului pentru ocuparea funcției de judecător în

cadrul Judecătoriei Chișinău cu al doilea cel mai mare punctaj acumulat (89,6)

și având o reputație ireproșabilă, atât Președintele RM, dar în mod special

Consiliul Superior al Magistraturii a reținut incorect circumstanța „decăderea

din drepturile părintești”, drept motiv la emiterea actului administrativ

nefavorabil pentru reclamant.

Acest motiv a fost dedus, deoarece în hotărârea din 17 noiembrie 2020 nu

a fost indicat nici un motiv concret, pentru care pârâtul a emis acest act

administrativ nefavorabil. Mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii nu a

expus, probat și motivat acele situații și condiții legale, care ar fi justificat

decizia care a fost adoptată, prin raportare la interesul public stabilit de lege.

Deci, încălcările descrise, incertitudinea și netransparența hotărârii emise

de Consiliul Superior al Magistraturii, au făcut dovada caracterului incert al

actului administrativ individual defavorabil. Mai mult, actul administrativ

individual de respingere a solicitării reclamantului nu este unul motivat, contrar

art. 31 din Codul administrativ, care prevede că, actele administrative

individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.

4

Din aceste considerente și ținând cont de faptul că în hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii, nu este clar pentru care motive, aspecte de

fapt și de drept a fost adoptat un astfel de act administrativ defavorabil, Sergiu

Zmeu a depus prezenta acțiune, solicitând anularea hotărârii nr. 342/29 din 17

noiembrie 2020 a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la cererea

repetată a candidatului Sergiu Zmeu, referitor la numirea în funcția de judecător

la Judecătoria Chișinău pe un termen de 5 ani și obligarea Consiliului Superior

al Magistraturii de a emite o hotărâre cu privire la înaintarea propunerii

Președintelui Republicii Moldova de numire în funcția de judecător la

Judecătoria Chișinău pe un termen de 5 ani.

În drept, acțiunea a fost motivată în baza art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1),

art. 21 alin. (1) - (3), art. 23 alin. (1) - (2), art. 29 alin. (1) - (3), art. 116 alin. (1)

- (2), Cod administrativ, art. 116 alin. (1), art. 132 alin. (1) - (2), din Constituția

Republicii Moldova, art. 1, art. 11 alin. (1), art. 17 lit. b) din Lege cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20.07.1995, art. 4 alin. (1) lit. a) din Lege cu

privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr. 947 din 19.07.1996.

Prin hotărârea din 1 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea în

contencios administrativ depusă de Sergiu Zmeu a fost respinsă.

Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a constatat că la adoptarea

hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 342/29 din 17 noiembrie 2020,

autoritatea publică și-a exercitat dreptul discreționar de vot, reieșind din

circumstanțele de fapt constatate în privința candidatului la funcția de judecător.

Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a acționat în limitele

împuternicirilor acordate de lege, cu respectarea procedurii prevăzute în acest

sens, hotărârea adoptată fiind luată de un organ colegial, ca urmare a analizei

faptelor relevante pentru luarea deciziei enunțate, precum și a realizării

procedurii de vot.

Instanța de fond a reținut că dacă în vederea înaintării primare a

candidaturii președintelui R. Moldova, pentru numirea în funcția de judecător

era necesar votul majorității membrilor Consiliului Superior al Magistraturii,

conform art. 24 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 947-XIII din 19 iulie 1996, atunci pentru înaintarea repetată a

aceleiași candidaturi a fost necesar votul a două treimi din membrii Consiliului.

În speță, cu certitudine s-a constatat faptul că, examinând cererea

reclamantului, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu 7 (șapte) voturi

pro și 4 (patru) voturi împotrivă, ale membrilor cu drept de vot, a constatat în

mod colegial că cererea candidatului Sergiu Zmeu privind propunerea repetată

Președintelui Republicii Moldova de numire în funcția de judecător la

Judecătoria Chișinău, nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi admisă.

Având în vedere că candidatura reclamantului nu a întrunit numărul de

voturi prevăzut de legislație, a fost emisă hotărârea corespunzătoare de

respingere a cererii, conform prevederilor Legii cu privire la Consiliul Superior

al Magistraturii nr. 947-XIII din 19 iulie 1996, iar motive de anulare a acesteia

nu au fost constatate de către prima instanță.

5

Referitor la argumentele reclamantului cu privire la faptul că, temeiul

invocat în avizul de refuz al Președintelui R. Moldova, privind decăderea

reclamantului din drepturile părintești, nu reprezintă un motiv legal de refuz în

accederea în funcția de judecător, nu a putut fi reținut de instanța de judecată.

Or, motivele admiterii sau refuzului, în fiecare situație în parte, ține de

dreptul discreționar al autorității publice, în limitele acordate de lege, dreptul în

care, instanța de judecată nu poate interveni.

Respectiv, reieșind din specificul funcției de judecător, calitățile și

conduita persoanei ce solicită numirea în această funcție, fac obiect de apreciere

riguroasă, de către organul de autoadministrare judecătorească, care dispune de

competență exclusivă în acest sens.

Analizând actele cauzei, argumentele invocate de participanții la proces,

instanța de fond a conchis că, autoritatea publică – Consiliul Superior al

Magistraturii, a adoptat hotărârea nr. 342/29 din 17 noiembrie 2020, cu

respectarea normelor legale ce reglementează situația cererilor repetate a

candidaților referitor la numirea în funcția de judecător, iar temeiuri de anulare a

acesteia nu au fost constatate, motiv pentru care acțiunea depusă de Sergiu

Zmeu către Consiliul Superior al Magistraturii a fost respinsă.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea hotărârii enunțate, la data de 3

februarie 2021, Sergiu Zmeu și reprezentantul său, avocatul Alexandru Bargan,

a contestat-o cu recurs, care ulterior la data de 1 martie 2021 a fost completat cu

motivare, solicitând în urma depunerii recursului motivat, admiterea acestuia,

casarea hotărârii recurate ce constituie obiectul prezentului recurs cu

pronunțarea unei decizii noi, de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în acțiunea anexată la dosar, suplimentar invocându-se că aspectele reținute de

către prima instanță au fost interpretate greșit, în lipsa oricăror temeiuri legale,

iar pe cale de consecință hotărârea nominalizată este una eronată, nefondată,

lipsită de suport normativ și faptic, rezultată din aprecierea subiectivă și

incompletă a legislației în vigoare, urmând a fi casată integral cu admiterea

cererii de chemare în judecată.

Cât privește faptul că organul colegial/autoritatea publică deține dreptul

discreționar de a adopta acte administrative și nu poate fi obligat la o anumită

conduită de către instanța de contencios administrativ, deoarece aceasta nu este

competentă, s-a menționat că autoritatea publică, Consiliul Superior al

Magistraturii cu rea-credință și-a exercitat dreptul discreționar în soluționarea

procedurii administrative și emiterea actului administrativ contestat, reieșind din

următoarele.

După cum rezultă din avizul Președintelui RM, dar și cîteva fraze evazive

inserate în Hotărîrea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 17

noiembrie 2020, motiv de respingere a cererii candidatului Sergiu Zmeu a

constituit faptul că ultimul ,,a fost decăzut din drepturile părintești ”, pentru că

alte motive nici măcar indirecte, în genere nu au fost stabilite, constatate și

reținute.

6

La această etapă, recurentul a menționat că prin hotărârea din 21

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău a fost respinsă, ca neîntemeiată,

acțiunea înaintată de Natalia Lăcustă împotriva lui Sergiu Zmeu, intervenienți

accesorii Direcția pentru protecția Drepturilor Copilului sect. Rîșcani și sectorul

Centru, precum și Direcția Asistență Socială și Protecție Familie Ungheni, cu

privire la decăderea din exercitarea drepturilor părintești.

Ulterior, prin decizia din 22 august 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

admisă cererea de apel declarată de avocatul Denis Terioșchin, în interesele

apelantei Natalia Lăcusta, fiind decăzut Sergiu Zmeu din drepturile părintești

față de copilul minor.

Cu întâietate a fost precizat că „decăderea din drepturile părintești” nu

este prevăzut ca și temei sau indice, absolut nicăieri, în nici o lege, normă sau

act normativ subordonat legii, pentru a aprecia că un candidat la funcția de

judecător nu are o reputație ireproșabilă.

La caz, Consiliul Superior al Magistraturii, prin membrii săi au emis un

act administrativ ilegal, nemotivat, în condițiile în care anterior, în aceleași

condiții, a emis un act administrativ individual favorabil în privința candidatului

(Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii din 1 iulie 2020).

Or, după cum rezultă din ordinea cronologică a evenimentelor, decizia

Curții de Apel Chișinău privind decăderea din drepturile părintești a fost emisă

public cel puțin cu 9 (nouă) luni înainte de emiterea actului administrativ

favorabil din 1 iulie 2020, adică la acea dată, când deja exista decizia din 22

august 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care Sergiu Zmeu a fost decăzut din

drepturile părintești față de copilul minor, Consiliul Superior al Magistraturii a

emis un act administrativ favorabil, nefiind un impediment în acest sens.

Cu toate acestea, ulterior, la data de 17 noiembrie 2020, din punct de

vedere factologic, situația rămânând aceiași, însă Consiliul Superior al

Magistraturii deja a adoptat o altă conduită, complet inversă, invocând că Zmeu

Sergiu nu mai are o reputație ireproșabilă.

Astfel, actul administrativ – hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 342/29 din 17 noiembrie 2020 a fost emisă cu încălcarea art.

137 alin. (3) și (4) al Codului administrativ, iar instanța de judecată deținea

autoritatea de a controla astfel de acte, emise cu încălcarea legii.

Tot la acest subiect, Curtea de Apel Chișinău greșit a invocat că nu ar

putea interveni și nu ar avea competență în a limita sau obliga la o anumită

conduită autoritatea pulică, or, articolul 225 alin. (2) Cod administrativ, prevede

limitele controlului judecătoresc, inclusiv pe segmentul discreționar al

autorităților publice.

Prin urmare, instanța de judecată urma să verifice dacă exercitarea de

către autoritatea publică a dreptului discreționar se limitează la faptul dacă

autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul discreționar; b) a luat în considerare

toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar; d)

și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.

7

Tot la acest capitol, conform art. 118 al Codului administrativ, orice act

administrativ trebuie să fie motivat, neexistând careva excepție în cadrul

autorităților publice ce dețin drept discreționar.

Or, în baza dreptului discreționar, autoritatea publică are o marjă de

apreciere și trebuie să încorporeze propriile considerente de oportunitate în

decizia sa. Emiterea unui act administrativ individual discreționar este descrisă

în plan de tehnică legislativă prin verbul „poate ” sau „este autorizat”, care este

utilizat de legiuitor în expunerea textului normativ ce autorizează măsura

oficială întreprinsă de autoritatea publică. O dispoziție discreționară poate fi

găsită, de exemplu, la art. 143 alin. (1), 144 alin. (1), 145 alin. (1) și 146 alin.

(1) din Codul administrativ, unde este utilizat verbul „poate”.

Totodată, discreția nu oferă autorităților publice o mână liberă în sine.

Mai degrabă, autoritatea trebuie să-și exercite întotdeauna discreția, așa cum

solicită legiuitorul.

Prin umare, actul administrativ emis de Consiliul Superior al

Magistraturii – Hotărîrea din 17 noiembrie 2020 de respingere a cererii

candidatului Sergiu Zmeu, este unul nemotivat juridic, fapt omis de către

instanța de fond, lăsat fiind, fără apreciere.

În ceea ce privește argumentul că, organul de autoadministrare

judecătorească dispune de competență exclusivă la aprecierea calităților și

conduitei unui candidat la funcția de judecător, a fost precizat că subdiviziunea

competentă a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru studierea temeiurilor

de respingere de către Președintele RM a candidaturii propuse de către Consiliul

Superior al Magistraturii, este exclusiv Inspecția Judiciară și nu Consiliul însuși,

fapt prevăzut imperativ în normele legale citate în acțiune și în recurs.

Cu referire la faptul că ,,decăderea reclamantului din drepturile

părintești”, nu reprezintă un motiv legal de refuz în accederea în funcția de

judecător au fost reținute prevederile art. 6 alin. (4) din Legea cu privire la

statutul judecătorului care stabilește în mod clar că, se consideră că nu are

reputație ireproșabilă, în sensul alin. (1), și nu poate candida la funcția de

judecător persoana care: a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost

absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de grațiere; b) a

fost concediată din organele de drept din motive compromițătoare sau a fost

eliberată, din aceleași motive, din funcțiile specificate la alin. (2); c) are un

comportament incompatibil cu normele Codului de etică al judecătorilor sau

desfășoară activitate incompatibilă cu normele acestui cod. d) a fost sancționată

disciplinar pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 325

din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrității instituționale; e) are

interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, ce derivă

dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.

Deci, norma citată nu admite alte cazuri, temeiuri și nu lasă loc de

interpretare, așa cum a făcut Consiliul Superior al Magistraturii, atât la emiterea

actului administrativ cît și în prezentul proces prin referința depusă.

În ceea ce privește temeiul expus de Președintele RM în avizul său de

refuz, potrivit art. 194 Cod administrativ, instanța de judecată urma a se expune

8

și în privința corectitudinii acestei aprecieri, condiție ce nu se atestă la caz. Or,

este inadmisibilă argumentarea instanței de judecată că pur și simplu ,,nu reține

și nu apreciază o stare de fapt și de drept”, fără nici un motiv.

Efectuând o retrospectivă a tuturor circumstanțelor și argumentelor

invocate în prezenta cerere de recurs, au fost precizate următoarele concluzii.

Instanța de contencios administrativ eronat a apreciat normele legale,

potrivit cărora, organul colegial/autoritatea publică deține dreptul discreționar

de a adopta acte administrative și nu poate fi obligat la o anumită conduită de

către instanță, din motiv că aceasta nu ar fi competentă, or, art. art. 1, 3, 39, 206

alin. (1) lit. b), 224 alin. (1) lit. b) și art. 225 Cod administrativ stabilesc în mod

expres și imperativ că instanța de judecată este autoritatea de control

competentă să examineze actele adminstrative, inclusiv și segmentul dreptului

discreționar al autorităților publice.

Instanța de judecată eronat a reținut și apreciat că organul de

autoadministrare judecătorească dispune de competență exclusivă la aprecierea

calităților și conduitei unui candidat la funcția de judecător, or, Legea privind

CSM prevede că Inspecția Judiciară este organul abilitat cu competență

exclusivă, iar la caz s-a stabilit că în privința candidatului Sergiu Zmeu nu

există motive de a considera că ultimul nu dispune de o reputație ireproșabilă.

Prima instanță eronat și nefondat a apreciat că nu poate fi reținut faptul că

temeiul invocat în avizul de refuz al Președintelui R. Moldova, privind

decăderea reclamantului din drepturile părintești, nu reprezintă un motiv legal

de refuz în accederea în funcția de judecător, or, art. 194 și 219 Cod

administrativ, stabilesc că instanța de judecată de fond a fost obligată a aprecia a

neîntemeiat și nefondat avizul Președintelui RM, precum și faptul că motivul

inclus în acest aviz, nu poate constitui motiv de refuz în accederea în funcția de

judecător.

Ca urmare, prima instanță s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată

de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs. Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul depus la 3 februarie 2021

(vol.II,f.d.37) este în termen, or, hotărârea instanței de fond a fost adoptată la

data de 1 februarie 2021 (vol.II,f.d.23). Totodată, instanța de recurs reține că și

partea motivată a recursului depusă la data de 1 martie 2021 împotriva hotărârii

din 1 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

9

Prin referința depusă la 13 aprilie 2021, Consiliul Superior al

Magistraturii a solicitat declararea recursului depus de Sergiu Zmeu ca fiind

inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului depus de Sergiu Zmeu și reprezentantul

său, avocatul Alexandru Bargan, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este

inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după

caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă

ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

10

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea

a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Sergiu Zmeu și reprezentantul său,

avocatul Alexandru Bargan.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul depus de Sergiu Zmeu și reprezentantul său, avocatul Alexandru

Bargan, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

11