2r-189/21 — repararea prejudiciului

2r-189/21 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2r-189/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: L. Pruteanu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, O. Cojocaru, I. Dutca)

D E C I Z I E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Dmitri Calmîcov, reprezentat de avocatul

Vasile Tarsîna,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Național

Științifico-Practic Medicină de Urgență mun. Chișinău împotriva lui Alexandru

Coning și Dmitri Calmîcov cu privire la repararea daunei materiale,

împotriva încheierii din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 29 octombrie 2007, Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul Național

Științifico - Practică Medicină de Urgență mun. Chișinău a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Alexandru Coning și Dmitri Calmîcov cu privire la

repararea daunei materiale.

În motivarea acțiunii a indicat că la 1 aprilie 2007, aproximativ la ora 20:25,

cet. Alexandru Coning, aflându-se la volanul autovehiculului de model „Audi V8”,

nr. de înmatriculare XXXXX, proprietarul căruia era cet. Dmitri Calmîcov, se

deplasa pe str. Mihai Viteazu din direcția str. Petricani spre bd. Ștefan cel Mare,

mun. Chișinău. În timpul deplasării pe strada nominalizată, ajungând în regiunea

stației cu produse petroliere „Lukoil”, n-a ținut seama de împrejurările care i-ar

asigura securitatea la trafic, a încălcat regulile de circulație rutieră și a comis

tamponarea automobilului de model VW-T5, nr. de înmatriculare XXXXX,

proprietarul căruia este Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul Național

Științifico - Practică Medicină de Urgență mun. Chișinău și era condus de șoferul

Gheorghe Țurcanu, salariat al instituției, care se deplasa regulamentar.

A relatat că după comiterea accidentului rutier Alexandru Coning a părăsit locul

accidentului încâlcind prevederile pct. 12 (1) RCR, astfel prin încălcările sus

menționate, Alexandru Coning a comis contravenția administrativă prevăzută de art.

124 alin. (2) CCA, fapt ce se confirmă prin decizia Judecătoriei Buiucani din 13

iunie 2007 cu privire la aplicarea sancțiunii administrative, astfel prin acțiunile sale,

Alexandru Coning a cauzat instituției din imprudență daună materială în proporții

deosebit de mari, probate prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 003407,

seria MD din 21 mai 2007 în sumă de 130 119,00 lei.

1

De asemenea, Instituția a suportat cheltuieli pentru efectuarea expertizei

judiciare merceologice în sumă 642,00 de lei, probate prin factura fiscală nr. 144325

din 25 aprilie 2007.

A solicitat admiterea acțiunii și pronunțarea unei hotărâri de încasare, în mod

solidar, de la Alexandru Coning și Dmitri Calmîcov a sumei de 175 144,5 de lei,.

Prin hotărârea din 23 mai 2008 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis integral acțiunea înaintată de Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul

Național Științifico - Practică Medicină de Urgență mun. Chișinău; s-a încasat de la

Alexandru Coning și Dumitru Calmîcov, în mod solidar, în beneficiul Instituției

Medico-Sanitară Publică Centrul Național Științifico - Practică Medicină de Urgență

mun. Chișinău prejudiciul material în mărime de 174 496 de lei și cheltuielile

judiciare suportate în mărime de 648,50 de lei, iar în total suma de 175 144,50 de

lei. Totodată, s-a încasat de la Alexandru Coning și Dumitru Calmîcov, în mod

solidar, taxa de stat în beneficiului statului în mărime de 5 234,88 de lei.

La 13 octombrie 2020, Dmitri Calmîcov, reprezentat de avocatul Vasile

Tarsîna, a depus cererea de apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând

repunerea cererii de apel în termen și examinarea acesteia cu casarea hotărârii și

remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond.

În motivarea cererii de repunere a apelului în termen a indicat că cauza civilă a

fost examinată în lipsa lui Dmitri Calmîcov, care în perioada anilor 2007 - 2013 nu

s-a aflat pe teritoriul țării, iar despre hotărârea din 23 mai 2008 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani a aflat în luna septembrie a anului 2020, la momentul

verificării cardului de salariu, unde a apărut o sumă debitoare în mărime de 210

329,76 de lei.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca

neîntemeiată cererea avocatului Vasile Tarsîna, în interesele lui Dmitri Calmîcov,

privind repunerea în termen cererii de apel împotriva hotărârii din 23 mai 2008 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. S-a restituit cererea de apel a avocatului

Vasile Tarsîna, în interesele lui Dmitri Calmîcov, împotriva hotărârii din 23 mai

2008 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, adoptate în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată a Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul Național

Științifico - Practică Medicină de Urgență mun. Chișinău împotriva lui Alexandru

Coning și Dmitri Calmîcov cu privire la repararea daunei materiale.

La 2 februarie 2021, Dmitri Calmîcov, reprezentat de avocatul Vasile Tarsîna,

a declarat recurs împotriva încheierii din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat casarea acesteia cu repunerea apelului în termen și

trimiterea cauzei instanței de apel pentru judecarea apelului.

În motivarea recursului a indicat că încheierea este neîntemeiată, deoarece

instanța de apel nu reținut spre examinare toate argumentele expuse, în cazul în care

apelantul/ recurent în perioada anilor 2007 – 2013 nu s-a aflat în țară, și nu a cunoscut

despre existența litigiului.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 24 noiembrie

2020, fiind expediată participanților la proces prin scrisoarea de însoțire din 22

decembrie 2020 (f.d. 83), or, la actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare.

Astfel, recursul declarat la 2 februarie 2021, este în termen.

2

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427, lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Instanța de recurs a constatat că prin hotărârea din 23 mai 2008 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani s-a admis integral acțiunea înaintată de Instituția Medico-

Sanitară Publică Centrul Național Științifico - Practică Medicină de Urgență mun.

Chișinău; s-a încasat de la Alexandru Coning și Dumitru Calmîcov, în mod solidar,

în beneficiul Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul Național Științifico -

Practică Medicină de Urgență mun. Chișinău prejudiciul material în mărime de 174

496 de lei și cheltuielile judiciare suportate în mărime de 648,50 de lei, iar în total

suma de 175 144,50 de lei. Totodată, s-a încasat de la Alexandru Coning și Dumitru

Calmîcov, în mod solidar, taxa de stat în beneficiului statului în mărime de 5 234,88

de lei.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe la 13 octombrie 2020, Dmitri

Calmîcov, reprezentat de avocatul Vasile Tarsîna, a depus cererea de apel împotriva

hotărârii instanței de fond, solicitând repunerea cererii de apel în termen și

examinarea acesteia cu casarea hotărârii și remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de fond.

Instanța de apel prin încheierea din 24 noiembrie 2020 a respins ca neîntemeiată

cererea avocatului Vasile Tarsîna, în interesele lui Dmitri Calmîcov, privind

repunerea în termen cererii de apel împotriva hotărârii din 23 mai 2008 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. A restituit cererea de apel a avocatului Vasile

Tarsîna, în interesele lui Dmitri Calmîcov, împotriva hotărârii din 23 mai 2008 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, adoptate în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată a Instituției Medico-Sanitară Publică Centrul Național

Științifico - Practică Medicină de Urgență mun. Chișinău împotriva lui Alexandru

Coning și Dmitri Calmîcov cu privire la repararea daunei materiale.

Colegiul învederează că în temeiul art. 369, alin. (1), lit. b) din Codul de

procedură civilă, instanța de apel restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelul a

fost depus în afara termenului legal, iar apelanta nu solicită repunerea în termen sau

instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Recurentul a criticat încheierea instanței de apel, indicând că instanța de apel a

ajuns la o concluzie incorectă precum că nu sunt temeiuri de repunere în termen a

apelului, deoarece recurentul nu a cunoscut despre existența litigiului, mai mult în

perioada anilor 2007-2013 s-a aflat peste hotarele țării.

În conformitate cu prevederile art. 362, alin. (1) din Codul de procedură civilă

(în vigoare la perioada de referință), termenul de declarare a apelului este de 20 de

zile de la data comunicării hotărârii motivate, dacă legea organică nu dispune altfel,

chiar dacă apelul a fost depus anterior. Termenul de apel curge și în cazul

comunicării concomitente a hotărârii și a somației de executare.

3

Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că repunerea în termen de apel se face

de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Recurentul odată cu depunerea cererii de apel din 13 octombrie 2020 a solicitat

repunerea în termenul de declarare a apelului, indicând că nu au cunoscut despre

existența hotărârii judecătorești, astfel a fost lipsit de posibilitatea de a o contesta în

termenul stabilit.

Art. 110 Cod de procedură civilă, statuează expres că termenul de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Așadar, respectarea de către părți a termenilor legali constituie o obligare

pozitivă a părților și are menirea asigurării bunei funcționări a justiției, iar repunerea

în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de Lege și doar în cazul

în care partea înaintează o cerință de repunere în termen, justificată obiectiv și

probată prin probe pertinente și admisibile în temeiul art. 116, 118, 121, 122 și 362

Cod de procedură civilă, prin care va dovedi că omiterea termenului a fost cauzată

de motive întemeiate.

În sensul art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea

acestora și în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural

defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de

procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea

legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte

măsuri prevăzute de lege.

În speță, cu referire la cererea de repunere în termen, apelantul a invocat că

hotărârea primei instanțe nu i-a fost comunicată în modul stabilit de legislație și nici

nu a cunoscut despre existența litigiului.

Analizând materialele cauzei, prin prisma argumentelor expuse de apelant,

instanța de apel întemeiat a considerat că cererea privind repunerea în termenul de

atac al hotărârii judecătorești, este neîntemeiată, în cazul în care din materialele

dosarului rezultă că împotriva hotărârii primei instanțe din 23 mai 2008, apelantul a

depus apelul cu omiterea vădită a termenului de depunere a apelului, adică la data

de 13 octombrie 2020 (peste 12 ani), fără a invoca careva temeiuri de fapt și de drept

susceptibile de a fi apreciate de către instanța de apel ca temeiuri pentru repunerea

în termen a apelului.

Colegiul remarcă faptul că, participanții la proces care dețin un interes material

și/sau procesual în examinarea cauzei civile, trebuie să manifeste un comportament

activ în susținerea poziției prin înaintarea de cereri, prezentarea de probe în

susținerea poziției în cadrul procesului civil.

4

Mai mult, urmare a faptului că pârâtul nu recepționa corespondența, se reține

că prima instanță a dispus citarea acestuia prin telegramă, dovada acesteia

recepționată de către mama acestuia fiind anexată la actele cauzei (f.d. 39), și

personal de acesta (f.d. 41). Totodată urmare a neprezenței acestuia la examinarea

cauzei, Dmitri Calmîcov a fost citat și prin citație publică (f.d. 44), ceea ce denotă

cu recurentul a cunoscut despre existența litigiului.

Astfel, Colegiul apreciază critic argumentul recurentului precum că cererea de

apel urmează a fi repusă în termen din motiv că instanța nu l-a înștiințat despre

examinarea cauzei.

De altfel, Colegiul consideră neîntemeiat și argumentul recurentului prin care

indică precum că în perioada anilor 2007-2013 nu s-a aflat pe teritoriul țării, ori, în

susținerea acestui argument nu a fost prezentat instanței nici un înscris.

Raportând cadrul legal enunțat la circumstanțele speței, instanța de apel corect

a considerat că în speță nu sunt întrunite temeiurile legale întru admiterea cererii

apelantului de repunere în termen, deoarece materialele cauzei atestă că apelantul/

recurent a fost legal citată.

În circumstanțele expuse, Colegiul consideră că argumentele recurentului

privind motivele omiterii termenului de contestare a hotărârii, sunt neîntemeiate și

lipsite de suport probatoriu, urmând a fi respinse.

Pe cale de consecință, instanța de judecată consideră că recurentul a demonstrat

o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională. Or ultimul

trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja drepturile de acces la

instanță. Contrar celor menționate, apelantul nu a dat dovadă de promptitudine în

vederea exercitării căii de atac în termen.

Aici se impune a scoate în evidență că CtEDO, în jurisprudența sa promovează,

cu consecvență cu titlu de principiu obligația părților de a se interesa de soarta

procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea

acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus

Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile.

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului.

În acest context, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 § 1 al Convenției decât în cazul în care acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul vizat.

Conform practicii CtEDO restricția impusă accesului la o instanță

judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă

aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, spre exemplu, Tinnelly &

Sons Ltd and Others și McElduff and Others v. the United Kingdom, Reports 1998-

IV, p. 1660, § 72; Malahov c. Moldovei, hotărârea din 07 iunie 2007).

Subsidiar, Colegiul precizează că recurentul era obligat să cunoască și să

înțeleagă consecințele inacțiunilor sale, având în vedere și faptul că cadrul legal la

acest compartiment este clar, simplu și lipsit de obscuritate.

5

Din considerentele menționate și având în vedere că Curtea de Apel Chișinău,

corect a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și a restituit

cererea de apel, iar argumentele invocate în recurs poartă un caracter declarativ,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că recursul este neîntemeiat și necesită a fi respins, cu menținerea

încheierii recurate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Dmitri Calmîcov, reprezentat de avocatul

Vasile Tarsîna.

Se menține încheierea din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Național Științifico-

Practic Medicină de Urgență mun. Chișinău împotriva lui Alexandru Coning și

Dmitri Calmîcov cu privire la repararea daunei materiale.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6