2ra-615/21 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin tragerea ilegala la răspundere penala a sotului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral cauzat prin tragerea ilegala la răspundere penala a sotului
- Temei legal
- interpretarea eronată a legii materiale
2ra-615/21 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin tragerea ilegala la răspundere penala a sotului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-615/21
Prima instanță - (Judecătoria Cimișlia, sediul central) jud.: I. Volcovschi
Instanța de apel – (Curtea de Apel Comrat) jud.: G. Colev, Ș. Starciuc, A. Curdov
D E C I Z I E
14 aprilie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Ala Cobăneanu
Galina Stratulat
Mariana Pitic
Dumitru Mardari
examinând recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura
Generală,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cuciaș Tatiana
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului
material și moral cauzat prin tragerea ilegala la răspunderea penală și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 29 decembrie 2020,
c o n s t a t ă :
La 19 septembrie 2019, Cuciaș Tatiana a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura
Generală, prin care a solicitat încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 40
000 lei pe care o consideră drept una rezonabilă în coraport cu suferințele morale
cauzate, suma de 4 800 lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 2 000 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că, Cuciaș Andrei a fost pus sub învinuire
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 10 iunie 2016, Cuciaș Andrei
învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) din Codul penal, a
fost achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Prin decizia din 21 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost
menținută sentința Judecătoriei Cimișlia din 10 iunie 2016, care ulterior a devenit
irevocabilă.
La 11 decembrie 2016 Cuciaș Andrei a decedat, iar moștenitor legal a
devenit Cuciaș Tatiana, soția defunctului.
1
Reclamanta consideră că, la caz sunt aplicabile prevederile art. 3 din Legea
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor
de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
Cuciaș Tatiana a indicat că, pentru apărare în prima instanță, Cuciaș
Andrei a achitat onorariul avocatului în sumă de 4500 lei, iar pentru deplasările la
ședințele Curții de Apel Chișinău, au fost suportate cheltuieli în sumă de 320 de
lei.
Astfel, reclamanta a invocat că prin tragerea ilegală la răspundere penală a
lui Cuciaș Andrei, acesteia i-au fost cauzate suferințe morale, prin aceea că, a
retrăit enorm când soțul ei era citat la organul de urmărire penală și judecată, când
vedea cum se consumă Cuciaș Andrei în legătură cu învinuirea ilegală, reieșind
din faptul că familia are o bună reputație în localitate, nici unul dintre soți nu a
fost în conflict cu legea.
Totodată a menționat că anume acest caz a accelerat decesul soțului său.
Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul central din 26 iunie 2020
cererea de chemare în judecată înaintată de către Cuciaș Tatiana împotriva
Ministerului Justiției privind repararea prejudiciului cauzat prin tragerea ilegala la
răspunderea penală, și compensarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca
neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 16 iulie 2020, avocatul
Berezovschi Vladislav, acționând în interesele Tatianei Cuciaș, a declarat apel
solicitând casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin
care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Cuciaș
Tatiana.
Prin decizia Curții de Apel Comrat din 29 decembrie 2020, s-a admis
apelul declarat de avocatul Berezovschi Vladislav în interesele Tatianei Cuciaș.
S-a casat integral hotărârea judecătoriei Cimișlia, sediul central din 26 iunie
2020, și s-a pronunțat o decizie nouă prin care:
S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului
Justiției al Republicii Moldova, cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul Cuciaș
Tatianei suma de 30000 (treizeci mii lei), cu titlu de prejudiciu material suma de
4800 (patru mii opt sute lei).
S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului
Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Tatianei Cuciaș compensarea
cheltuielilor judiciare legate de asistență juridică în sumă de 2000 (două mii lei).
În rest pretențiile reclamantei privind satisfacția echitabilă, s-au respins.
La 24 februarie 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Comrat din 29 decembrie 2020 solicitând, admiterea
recursului, casarea deciziei Curții de Apel Comrat din 29 decembrie 2020 și
menținerea hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul central din 26 iunie 2020.
În motivare, a indicat că decizia instanței de apel este neîntemiată.
Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe
eronat a interpretat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului
material și moral.
Cuciaș Tatiana nu a prezentat careva probe concludente prin care să ateste
faptul că bănuiala sa ar fi avut careva efecte negative asupra reputației sale.
2
Conform legislației procesual penale, organul de urmărire penală este în
drept să efectueze acțiuni de urmărire penală necesare pentru stabilirea adevărului
și apărarea intereselor altor persoane inclusiv interesele statului, iar din
materialele cauzei rezultă că acțiunile întreprinse de organul de urmărire penală
nu au fost declarate ilegale și ca urmare, nu sunt întrunite condițiile impuse
imperativ de lege, atragerea ilegală la răspundere penală și pretențiile reclamantei
urmează a fi respinse.
Recurentul consideră neîntemeiată decizia instanței de judecată privind
încasarea prejudiciului material cu titlu de asistență juridică, întrucât în speță sunt
inaplicabile prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25.02.1998.
Ca temei de drept al recursului, recurentul a invocat prevederile art.432
alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă.
La 18 martie 2021, Procuratura Generală a declarat recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Comrat din 29 decembrie 2020 solicitând, admiterea
recursului, casarea deciziei Curții de Apel Comrat din 29 decembrie 2020 și
menținerea hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul central din 26 iunie 2020.
În motivare a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel.
Instanța de apel eronat a interpretat prevederile art.3 din legea nr.1545-XII
din 25 februarie 1998.
În cadrul cauzei penale Cuciaș Tatiana nu avut nici o calitate procesuală, nu
a participat la nici o acțiune procesuală care limitează drepturile persoanelor
fizice, în privința sa nu a fost emisă nici o sentință de achitare.
Statut de bănuit, învinuit a avut Cuciaș Andrei și în privința sa a fost emisă
sentința de achitare, respectiv, anume el avea dreptul să înaintaze o astfel de
acțiune în instanța de judecată.
Astfel, repararea prejudiicului are drept scop oferirea unei satisfacții
victimei și chiar dacă suferința s-a cauzat prin încălcarea unui drept patrimonial,
poate fi acordară doar victimei.
Recurentul a menționat că, Cuciaș Tatiana nu a prezentat careva probe care
ar confirma prejudiciul moral care i-ar fi fost cauzat prin acțiune ilegale ale
organului de urmărire penală și prin ce anume s-a manifestat.
Ca temei de drept al recursului, recurentul a invocat prevederile art.432
alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă.
Cu referire la termenul de depunere a recursurilor, Colegiul menționează că
dispozitivul deciziei Curții de Apel Comrat a fost pronunțat la 29 decembrie
2020.
Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
La 03 februarie 2021 instanța de apel a expediat în adresa părților copia
deciziei motivate.
Ministerului Justiției a depus recurs la 24 februarie 2021.
Procuratura Generală la 18 martie 2021, invocând că a recepționat copia
deciziei Curții de Apel Comrat la 04 februarie 2021, anexând în acest sens, copia
scrisorii de însoțire a Curții de Apel cu aplicarea sigiliul de intrare a Procuraturii
Generale datat cu 04 februarie 2021 (f.d. 216).
3
Respectiv, cererile de recurs sunt depuse în termenul prevăzut de art.434
din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,
admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
La 12 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților
copia recursului, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o
lună de la data primirii scrisorii, corespondența fiind recepționată, potrivit
avizelor de recepție (f.d.206-211).
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 aprilie 2021, recursurile
declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală au fost declarate
admisibile.
Potrivit art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este
considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează că,
judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea
hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.
Conform art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează
fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide
asupra oportunității invitării participanților sau a reprezentanților acestora pentru
a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.
În temeiul art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța,
după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau
parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă
hotărâre.
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de
fapt, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție consideră recursurile întemeiate și care urmează a fi admise
din următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată, Cuciaș Tatiana a solicitat repararea
prejudiciului moral și material, ca urmare a tragerii ilegale la răspundere penală a
soțului său, Cuciaș Andrei, în temeiul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor
de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
Colegiul reține că, Cuciaș Andrei, soțul Tatianei Cuciaș, a fost învinuit de
către organul de urmărire penală de comiterea infracțiunii prevăzute de art.361
alin.(1) din Codul penal.
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 10 iunie 2016, Cuciaș Andrei,
învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) din Codul penal, a
fost achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, soluție care a
fost menținută de Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 21 septembrie 2016,
devenită irevocabilă prin neatacare.
4
Potrivit certificatului de deces nr. DC-IV 1490038, Cuciaș Andrei a
decedat la 11 decembrie 2016 (f.d.4).
Conform certificatului de calitate de moștenitor, Cuciaș Tatiana este
moștenitor după decesul soțului Cuciaș Andrei (f.d.5).
În temeiul art. 1432 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019)
moștenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel ce a
lăsat moștenirea) către succesorii săi.
Art. 1444 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019) stabilește
că, patrimoniul succesoral include atât drepturile patrimoniale (activul
succesoral), cît și obligațiile patrimoniale (pasivul succesoral), pe care cel ce a
lăsat moștenirea le avea la momentul decesului.
Astfel, în temeiul art. 1500 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01
martie 2019), Cuciaș Tatiana este moștenitor după decesul soțului său Cuciaș
Andrei, și drept urmare, aceasta poate pretinde asupra unui drept patrimonial care
a aparținut acestuia până la deces.
În sensul art.453 alin. (1) din Codul civil patrimoniul reprezintă totalitatea
drepturilor și obligațiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani), privite ca o
sumă de valori active și pasive legate între ele, aparținând unor persoane fizice și
juridice determinate.
Deci, Cuciaș Tatiana este în drept de a pretinde repararea prejudiciului
material cauzat în urma acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală,
procuraturii și instanțelor judecătorești a soțului său, compuse din cheltuieli de
asistență juridică care au fost suportate în cadrul dosarului penal, acesta fiind un
drept patrimonial al ei.
În condițiile art. 15 alin. (1) din Codul civil, apărarea drepturilor civile
încălcate se face pe cale judiciară, iar conform art. 53 alin. (2) din Constituție,
statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile
săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele
judecătorești.
Art. 3 lit. b) din Legea nr. 1545-XIII din 25.02.1998 privind modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești reglementează că, în
conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și
moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma condamnării ilegale, confiscării
ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității.
Conform art.7 lit. g) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, în
cazurile menționate la art.3 persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i
se restituie cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire
penală, organul procuraturii sau în instanța judecătorească.
Astfel, din contextul normelor citate rezultă că reclamanta poate pretinde la
repararea de către stat a prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilicite ale
organelor de urmărire penală, procuraturii și ale instanțelor judecătorești, dacă se
constată o încălcare.
În speță, Cuciaș Tatiana în cererea sa de chemare în judecată a solicitat și
încasarea prejudiciului material în mărime de 4800 lei, care constă din cheltuielile
pe care le-a suportat în legătură cu derularea cauzei penale în privința soțului său,
5
dintre care suma de 4 500 lei pentru acordarea asistenței juridice și suma de 320
de lei cheltuieli de transport pentru deplasările la organele de drept.
Pentru a confirma cheltuielile suportate Cuciaș Tatiana a prezentat bonul de
plată seria și nr. ES239719 din 30 decembrie 2018 pentru suma de 3 000 lei și
bonul de plată Seria și nr.945586 din 19 septembrie 2016 pentru suma de 1 500
de lei și bonul de plată de procurarea combustibilului în sumă de 320 de lei.
Deci, probele respective dovedesc faptul că avocatul Vladislav Berezovschi
a acordat asistență juridică lui Cuciaș Andrei, în cauza penală intentată în temeiul
art. 361 alin.(1) din Codul penal.
În acest sens, Colegiul constată că, argumentele reclamantei precum că
intentarea procesului penal în privința soțului său Cuciaș Andrei și ulterior
achitarea acestuia, sunt acțiuni care cad sub incidența art. 3 alin. (1) lit. b) și art.
7 lit. g) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.
Respectiv, îi oferă acesteia, în calitatea sa de moștenitor legal al soțului său,
dreptul de a pretinde compensarea prejudiciului material cauzat ca urmare a
reabilitării soțului, fiind pronunțată sentință de achitare, drept urmare instanța de
apel corect i-a acordat despăgubirea materială.
Cât privește cerința cu privire la încasarea cheltuielilor suportate pentru
acordarea asistenței juridice în prezenta cauză, confirmată prin bonul de plată
Seria EZ nr. 945964 din 16 septembrie 2019, eliberat de către CA „Vladislav
Berezovschi”, în sumă de 2 000 lei, instanța de recurs, de asemenea, o consideră
întemeiată, fiind o sumă reală, necesară și rezonabilă.
În astfel de circumstanțe nu pot fi reținute alegațiile formulate în recursuri
cu privire la ilegalitatea deciziei instanței de apel în partea despăgubirii materiale,
deoarece sunt justificate și se combat prin constatările relatate.
Cu referire la pretenția Tatianei Cuciaș privind repararea prejudiciului
moral, Colegiul reține.
Prejudiciul moral este definit ca o atingere adusă personalității umane și
care se manifestă prin suferința fizică sau morală, pe care le resimte persoana.
În stabilirea existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul și
importanța valorilor nepatrimoniale, cărora a cauzat prejudiciul, situația
personală a persoanei.
Deci, caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularitățile
individuale ale persoanei, suferințele morale, psihice și alte emoții negative.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de
determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării
criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, importanța
valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc.
La caz, reclamanta a specificat că un prejudiciu moral i s-a cauzat ei
personal, prin faptul că soțul său Cuciaș Andrei a fost tras ilegal la răspundere
penală, retrăind pentru situația acestuia și fiind afectată reputația familiei în
localitate.
Potrivit art. 1422 alin.(1) Cod civil până la modernizare în cazul în care
persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei
personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de
6
judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin
plata de despăgubiri.
Deci, prejudiciul moral se stabilește prin apreciere, în raport cu
consecințele negative suferite de victima pe plan fizic, psihic, valorile lezate,
măsura în care au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele
vătămării, măsura în care i-a fost afectata situația familiala.
Aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii prejudiciului moral, pe
o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Or, la caz, reclamanta nu demonstrat că anume ei i-a fost provocat un
prejudiciu moral, fiindu-i afectată în mod grav reputația, demnitatea și onoarea în
urma condamnării ilegale a soțului său.
Prejudiciul moral se stabilește în funcție de circumstanțele concrete ale
fiecărui caz.
Colegiul reține că, reclamanta nu a prezentat probe prin care să confirme
că, atingerea vreunuia dintre atributele esențiale ale persoanei ei care să fi
generat, în mod esențial, producerea unei suferințe morale a cărei intensitate să
facă necesară acordarea unor daune morale, în urma tragerii la răspundere penală
a soțului său.
Astfel, concluzia instanței de apel precum că, dreptul de a cere despăgubiri
morale îl are inclusiv și Cuciaș Tatiana, este eronată.
Or, cauzarea unui prejudiciu moral este necesar a se raporta la totalitatea
factorilor care au cauzat prejudiciul, însă la caz, argumentul reclamantei precum
că a retrăit emoțional când soțul său era citat la organul de urmărire penală, nu
este demonstrat.
În condițiile în care reclamanta nu a probat că a suferit careva emoții,
consecințe negative, stări trăite personal, ca urmare a tragerii ilegale la răspundere
penală a soțului său, nu poate fi justificată acordarea prejudiciului moral.
Reclamanta susține că există o legătură de cauzalitate între tragerea la
ilegală la răspundere penală a soțului ei și emoțiile care le-a trăit în legătură cu
acest fapt.
Însă, reieșind din constatările relatate, instanța de recurs reține netemeinicia
acțiunii în privința acestui capăt de cerere, deoarece în speță nu a fost demonstrat
un astfel de prejudiciu suportat de Cuciaș Tatiana, în temeiul art. 6 din Legea nr.
1545-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
judecătorești.
Din motivele expuse, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite
recursurile, cu casarea deciziei instanței de apel în partea admiterii pretenției cu
privire la repararea prejudiciului moral și emiterea în această parte a unei hotărâri
noi prin care cerința Tatianei Cuciaș privind repararea prejudiciului moral, se
respinge ca neîntemeiată.
În rest, decizia din 29 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, se va
menține.
7
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție
d e c i d e :
Se admit recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova
și Procuratura Generală a Republicii Moldova.
Se casează decizia din 29 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat,
adoptată în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cuciaș
Tatiana împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient
accesoriu Procuratura Generală privind repararea prejudiciului cauzat prin
tragerea ilegala la răspunderea penală și încasarea cheltuielilor de judecată, în
partea reparării prejudiciului moral și în această parte se emite o hotărâre nouă,
prin care:
Cererea Tatianei Cuciaș privind încasarea prejudiciului moral, se respinge
ca neîntemeiată.
În rest, decizia din 29 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, se menține.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii
Ala Cobăneanu
Galina Stratulat
Mariana Pitic
Dumitru Mardari
8