2ra-387/20 — încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești

2ra-387/20 — încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-387/20

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud. V. Hudoba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. Șt. Starciuc, L. Caraianu, G. Colev)

ÎNCHEIERE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Procuratura Generală a

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexei Pulucciu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale procuraturii,

împotriva deciziei din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă:

La 29 martie 2017, Alexei Pulucciu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova solicitând încasarea de la bugetul de stat

a sumei de 50000 de lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 200000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral, compensarea cheltuielilor de judecată de către pârât.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 23 septembrie 2011

Procuratura mun. Comrat a pornit urmărirea penală pe faptul comiterii infracțiunii

prevăzută de art. 252 alin. (2) lit. b) Cod penal. La 28 ianuarie 2014 a fost recunoscut

în calitate de bănuit. La 21 februarie 2014, Procuratura mun. Comrat a pornit

urmărirea penală pe faptul comiterii infracțiunii, prevăzută de art. 335 alin. (2) lit.

b) al Codului penal. La 17 iunie 2014 a fost pus sub învinuire pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b) și art. 335 alin. (11 ) Cod penal,

fiindu-i înaintată învinuirea în acest sens. Totodată, a fost aplicată măsura preventivă

sub formă de obligare de a nu părăsi țara. La 24 iunie 2014 i-a fost expediată copia

rechizitoriului, iar dosarul penal a fost expediat pentru examinare în fond în instanța

de judecată. Prin sentința din 16 iunie 2015 a Judecătoriei Comrat, menținută prin

decizia din 31 mai 2016 a Curții de Apel Comrat, Alexei Pulucciu a fost achitat de

comiterea infracțiunilor imputate în legătură cu lipsa în fapta acestuia a elementelor

infracțiunii. Prin decizia din 17 ianuarie 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost

respinsă cererea de recurs depusă de procuror, ca neîntemeiată.

Reclamantul a afirmat că în legătură cu tragerea ilegală la răspunderea penală,

în scopul asigurării apărării, a suportat cheltuieli pentru serviciile juridice ale

1

avocatului, atât la etapa urmăririi penale, cât și în cadrul procesului de judecată,

mărimea totală de 50000 de lei. Respectiv cheltuielile judiciare urmează a fi încasate

cu titlu de prejudiciul material, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. e) din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Totodată, a menționat că în rezultatul desfășurării ilegale a urmăririi penale,

aplicării ilegale a măsurilor preventive sub forma declarație de a nu părăsi țara și

tragerii ilegale la răspundere penală, i-au fost cauzate suferințe psihice considerabile,

fiindu-i cauzat prejudiciu moral. Astfel, statul care în virtutea legii repară prejudiciul

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii,

instanței de judecată și având în vedere că i-au fost încălcate drepturile lui

nepatrimoniale (onoarea, demnitatea, inviolabilitatea personală), i-a fost cauzate

suferințe psihice considerabile, este obligat să-i compenseze prejudiciul moral

cauzat în forma stabilită de legislație, prin compensare în echivalent bănesc. La

aprecierea importanței prejudiciului moral cauzat și la stabilirea mărimii

prejudiciului moral, a considerat necesar de a accentua următorii factori: gravitatea

infracțiunilor de comiterea cărora acesta a fost învinuit, durata urmăririi penale și a

procesului de judecată, rezonanța, pe care a primit-o în societate informația cu

privire la învinuirea acestuia și consecințele acesteia, natura drepturilor personale

încălcate și locul acestora în sistemul valorilor omenești, caracterul și gravitatea

suferințelor psihologice. Infracțiunile imputate, după apartenența lor calificativă, se

referă la categoria infracțiunilor mai puțin grave, ceea ce permite să fie apreciate ca

considerabile din punct de vedere al survenirii consecințelor nefavorabile pentru

persoana, trasă la răspundere pentru comiterea acestor infracțiuni. Aceste infracțiuni

ca pedeapsă prevăd privațiunea de libertate, circumstanță, care urmează a fi apreciată

drept pericol potențial real pentru libertate și inviolabilitatea personală.

Ceea ce ține de circumstanțele concrete a cazului examinat de tragere la

răspundere penală, nivelul gravității considerabil se mărește prin tragerea la

răspundere pentru comiterea a două infracțiuni, ceea ce mărește riscul de înăsprire a

pedepsei, atât în plan cantitativ, cât și în plan calitativ. Astfel, a indicat că în calitate

de circumstanță cu caracter negativ pentru el ca persoană trasă la răspundere penală,

condamnarea atât pe art. 252 alin. (2) lit. b), cât și pe art. 335 alin. (11) Cod penal,

în mod obligatoriu presupune cu titlu de pedeapsă complementară privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, ceea ce a

constituit pentru acesta o anumită importanță și interes, deoarece ocupa funcția de

conducător al întreprinderii. Durata totală a urmăririi penale și a procesului de

judecată a început la 23 septembrie 2011 și s-a finalizat la 17 ianuarie 2017, ceea ce

a constituit mai mult de 5 ani, perioada care urmează a fi considerată extrem de

îndelungată. Din perioada îndelungată amintită, în legătură cu tragerea la răspundere

penală, i-au fost aplicate măsurile preventive sub forma declarația de a nu părăsi

țara, care au limitat considerabil drepturile, libertățile și interesele legale ale

acestuia. Măsurile preventive alese au limitat considerabil nu numai libertatea de

circulație, dar și au ruinat o mulțime de planuri personale, au împiedicat la realizarea

drepturilor civile la muncă și la libera alegere a muncii. Pe lângă aceasta, prin

interdicția la libera circulație au fost ruinate planurile sale profesionale și

antreprenoriale, deoarece a fost privat de posibilitatea de a pleca peste hotare pentru

gestionarea afacerilor corespunzătoare, inclusiv și în interesele serviciului,

2

soluționarea altor probleme profesionale, publice și personale. De rând cu măsurile

preventive, în cadrul urmăririi penale i-au fost aplicate și măsuri de constrângere

procesuale în particular, aducerea silită. Numai în perioada 27 martie 2014-16 iunie

2014, procurorul de trei ori a emis ordonanța de aducere silită, în timp ce s-a aflat

inclusiv și în concediu medical.

De asemenea, a avut probleme și greutăți considerabile atât și în cadrul

judecării cauzei penale în instanțele de judecată. În total în cauza penală pe parcursul

perioadei de 2 ani de judecată au fost numite și desfășurate aproximativ 30 de ședințe

de judecată. Pentru participarea la judecarea cauzei, pe lângă cheltuielile materiale

și de timp pentru deplasare și participarea nemijlocită în ședințele de judecată, au

fost necesare mijloace materiale, de muncă și alte eforturi, considerabile după volum

și resurse de timp, legate de necesitatea exercitării a diverse activități pentru propria

apărare de învinuirea ilegal înaintată. Acțiunile ilicite ale organului de urmărire

penală și ale procuraturii, care s-au exprimat prin învinuirea publică a sa de

comiterea infracțiunilor cu caracter economic și corupt, cu gradul suficient al

probabilității au trezit la un șir de persoane apropiate față de acesta o atitudine

negativă, coborându-i nivelul aprecierii sale sociale drept membru al societății;

nivelul autoaprecierii interioare ale propriilor sale calități, locului său în familie,

colectiv, societate; nivelul opiniei sociale formate despre calitățile sale personale și

profesionale. În rezultatul acțiunilor ilicite din partea organelor indicate, a fost

coborât statutul său social prin pierderea bunului nume și a reputației. Acțiunile

ilicite care au rămas nepedepsite s-au reflectat asupra bunului său nume, respectului

și a reputației, calităților morale, psihice, spirituale și altele, după care îl apreciază

persoanele din jurul său și după care se apreciază el însuși. De asemenea, a fost

coborâtă aprecierea socială a calităților sale personale (moral-psihice) ca cetățean și

ca membru al societății, ceea ce a atras după sine coborârea aprecierii sale interioare

a calităților sale proprii, locului său în familie, colectiv, societate. I-a fost lezată

reputația, prin care se subînțelege opinia socială formată despre calitățile sale

personale și profesionale. La stabilirea mărimii prejudiciului moral, urmează a fi luat

în calcul și aspectul psihofiziologic al statutului său ca ales local în momentul

comiterii acțiunilor ilicite mai sus indicate. Prejudiciul moral cauzat poartă un

caracter nepatrimonial, care a atins lumea sa interioară și a tulburat componența sa

psihologică. Tulburarea stării sale sufletești obișnuite s-a format în urma

conștientizării faptului imposibilității de a înfrunta cu mijloacele de drept accesibile

o astfel de samavolnicie din partea organelor de drept. La stabilirea cuantumului

compensației, urmează a fi apreciată starea emoțională. Mărimea compensației

prejudiciului moral depinde în mod direct de gradul de vinovăție al făptuitorului.

Existenta conștientizării, și respectiv, a intenției în acțiuni la încălcarea beneficiilor

sale nemateriale a dus la mai multe emoții negative și la retrăiri psihice mai

puternice, a contribuit la pierderea caracterului moral, la întreruperea legăturilor

sociale și de afacere, faptul pentru care a fost nevoit să depună eforturi suplimentare

pentru normalizarea vieții ulterioare. Suferințele cauzate în urma influenței

psihologice din afară, au adus la privarea posibilității de a-și realiza obișnuințele și

dorințele sale, la înrăutățirea atât stării personale moral-psihologice, cât și a

persoanelor apropiate și rudelor acestuia. Ca urmare a atentării ilicite, în mod

conștient îndreptate spre discriminarea persoanei acestuia, înjosirea și pierderea

reputației, i-au fost cauzate suferințe psihologice și estetice, gradul și gravitatea

3

cărora nu pot fi apreciate și exprimate printr-un echivalent bănesc sau printr-un alt

echivalent material. Prin urmare, a suportat prejudiciul în domeniul primirii

plăcerilor obișnuite omenești, au fost lezate drepturile și interesele atât personale,

cât și omenești. Compensația bănească în mărime de 200000 de lei, în viziunea

reclamantului, va fi un preț proporțional cu acele suferințe, lezări și neajunsuri, pe

care acesta a fost nevoit de mai multe ori să le suporte în rezultatul comiterii

acțiunilor ilicite.

Prin hotărârea din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alexei Pulucciu și s-a încasat

de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în beneficiul lui Alexei Pulucciu suma de 10000 de lei cu titlu de prejudiciu material,

suma de 10000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin aplicarea măsurii de

reprimare, interdicția de nepărăsire a țării și tragerea ilegală la răspundere penală; în

rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova; s-a admis apelul declarat de

Alexei Pulucciu, reprezentat de avocatul Nicolai Jecov; s-a modificat hotărârea din

30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul Central în partea mărimii

prejudiciului material și moral încasat, modificând cuantumul prejudiciului material

încasat de la 10000 de lei la 50000 de lei și moral de la 10000 de lei la 25000 de lei;

în rest hotărârea a fost menținută fără modificări.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost

considerat inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova

împotriva deciziei din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat.

La 02 ianuarie 2020, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.44), Procuratura

Generală a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 05 iunie 2019

a Curții de Apel Comrat solicitând casarea deciziei instanței de apel, a hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere a pretențiilor.

În motivarea recursului s-a invocat că în cadrul examinării cauzei civile s-a

constatat că în perioada desfăurării procesului penal 23 noiembrie 2011-17 oianuarie

2017, reclamantul și-a păstrat funcția de director al SRL „Granița Boiu”, a fost ales

în funcția de președinte al Consiliul sat. Congaz, a fost premiat cu premii și titluri de

onoare. Astfel, tragerea la răspundere penală nu a influențat nici moral, nici material,

drepturile sale nici în cadrul urmăririi penale și nici în cadrul dezbaterilor judiciare.

Aplicarea măsurii de reprimare, obligația de nepărăsire a țării a fost doar pentru 30

de zile. Provoacă îndoieli suma prejudiciului material, deoarece nu a fost prezentat

contractul de prestare a serviciilor juridice, iar bonul de plată a fost emis în cauza

penală. Prejudiciul moral la fel nu a fost confirmat.

Copia recursului a fost expediată intimaților conform scrisorii de însoțire datate

cu 28 ianuarie 2020 (Vol.II, f.d.46) și a fost recepționată de către intimați la 31

ianuarie 2020, conform avizelor de recepție (Vol.II, f.d.51-53).

La 06 februarie 2020, a fost înregistrată referința la cererea de recurs, din

numele lui Alexei Pulucciu, reprezentat de avocatul Nicolai Jecov, exprimându-și

poziția în favoarea respingerii recursului ca fiind neîntemeiat și declarat cu omiterea

termenului, menținerea deciziei instanței de apel fără modificări (Vol.II, f.d.48-49).

Examinând temeiurile recursului declarat de Procuratura Generală a Republicii

Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

4

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art.434.

Art. 434 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă statuează că recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost adoptată la 05

iunie 2019 și a fost expediată participanților la proces prin intermediul poștei la 08

iulie 2019 și a fost recepționată de către Procuratura Generală a Republicii Moldova

la 15 iulie 2019, conform avizului de recepție (Vol.I, f.d.223).

Respectiv, decade argumentul recurentului inserat în textul reursului precum că

decizia din 05 iunie 2019 a instanței de apel a parvenit la procuratură la 26 decembrie

2019 (Vol.II, f.d.41)

Pornind de la textul normei de drept procedural citate supra, din care se deduce

expres că termenul de declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării

deciziei integrale, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus cerere de

recurs la 02 ianuarie 2020, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.44).

Deși, din textul recursului se distinge că recurentul a luat cunoștință de decizia

contestată la 26 decembrie 2019, Completul reiterează că decizia instanței de apel

din 05 iunie 2019 a fost expediată prin intermediul poștei și a fost recepționată de

către Procuratura Generală a Republicii Moldova la 15 iulie 2019, conform avizului

de recepție (Vol.I, f.d.223). Respectiv, termenul de contestare de 2 luni prevăzut de

art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, a început să curgă la 16 iulie 2019.

Subsidiar, Completul notează că decizia instanței de apel din 05 iunie 2019 a

fost publicată la data de 05 iulie 2019 pe portalul instanței de judecată, care, la fel,

putea servi o sursă de informare despre decizia instanței de apel.

Completul precizează că termenul de declarare a recursului în Secțiunea a 2-a

este de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale, care este un termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

În această ordine de idei, Completul relevă că la caz depunerea cererii de recurs

s-a realizat cu omiterea termenului legal, în situația în care urma a se interesa de

soarta dosarului. Or, părțile trebuie să ia măsuri în intervale rezonabile de timp

pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc.

Mai mult, în cererea sa de recurs recurentul nu a explicat ce l-a împiedicat să ia

cunoștință despre decizie mai devreme sau cel puțin nu a menționat dacă a încercat

să afle despre progresul procedurilor judiciare.

Astfel, în situația relatată, având în vedere diligența părților de a urmări

desfășurarea procesului, precum și obligația participanților la proces, în contextul

prevederilor art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă, de a se folosi

cu bună-credință de drepturile lor procedurale, Completul conchide că recurentul a

eludat obligația sa de a-și valorifica drepturile procedurale în termenul stabilit de

legiuitor.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

a relevat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

5

drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007).

În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind

extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul

res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce

privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului limită (a se vedea

Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 3 aprilie 2008).

Or, în cauza Bodiu vs Republica Moldova, cererea nr. 7516/10, hotărârea din

18 iunie 2019, §§ 23-24, Curtea a considerat că prin admiterea recursului după

scurgerea unei perioade considerabile de timp și în absența vreunei explicații

plauzibile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care

s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și astfel a constituit res judicata.

Astfel, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor

juridice și a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul Articolului

6 § 1 din Convenție, astfel a avut loc violarea Articolului 6 § 1 din Convenție (a se

vedea Brumărescu vs Romania [GC], nr. 28342/95, §§ 61 și 62).

Adițional, Completul notează că în jurisprudența CtEDO, în cauzele față de

Republica Moldova, s-a mai punctat că legislația moldovenească prevede un termen

limită de adresare cu recurs până a deveni o decizie definitivă. Astfel, Curtea a

constatat o violare atunci când autoritățile au admis un recurs depus după expirarea

termenului de prescripție (Melnic c. Moldovei, §§ 41- 43; Istrate c. Moldovei, nr.

53773/00, §§ 53 - 55, 13 iunie 2006). În consecință, Curtea a constatat o violare a

art. 6 § 1 CEDO în ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii

Moldova, or, recursul a fost declarat cu omiterea termenului prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 433 lit. b), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii

Moldova, împotriva deciziei din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6