2ra-2062/19 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii

2ra-2062/19 — Repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale OUP, procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra–2062/19

Prima instanță: Judecătoria Comrat (sediul central), (jud. V. Hudoba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, Ș. Starciuc, L. Caraianu)

Î N C H E I E R E

06 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Pulucciu

Alexei împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura

Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale procuraturii,

împotriva deciziei din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost

respins apelul declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, admis

apelul declarat de către Pulucciu Alexei și modificată hotărârea 30 ianuarie 2019 a

Judecătoriei Comrat (sediul central) prin majorarea sumelor încasate cu titlu de

prejudiciu material de la 10 000 lei la 50 000 lei și cu titlu de prejudiciu moral de

la 10 000 lei la 25 000 lei,

con st ată:

La 29 martie 2017, Pulucciu Alexei s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

procuraturii.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat faptul că la

23 septembrie 2011 Procuratura mun. Comrat a pornit urmărirea penală pe faptul

comiterii infracțiunii, prevăzută de art. 252 alin. (2) lit. b) al Codului penal.

La 28 ianuarie 2014, reclamantul a fost recunoscut drept bănuit de comiterea

infracțiunii, prevăzută de art. 252 alin. (2) lit. b) al Codului penal.

La 21 februarie 2014, Procuratura mun. Comrat a pornit urmărirea penală pe

faptul comiterii infracțiunii, prevăzută de art. 335 alin. (2) lit. b) al Codului penal.

La 17 iunie 2014, reclamantul a fost pus sub învinuire în cauza penală de

1

comitere a infracțiunilor, prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b) și art. 335 alin. (11)

ale Codului penal și acestuia i-a fost înaintată învinuirea de comiterea infracțiunilor

indicate. În același timp, în privința acestuia a fost aleasă măsura preventivă sub

formă de obligare de a nu părăsi țara.

La 24 iunie 2014, reclamantului i-a fost expediată copia de pe rechizitoriu cu

privire la comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b) și art. 335

alin. (11) ale Codului penal, iar dosarul penal a fost expediat pentru examinarea în

fond în instanța de judecată.

Prin sentința Judecătoriei Comrat din 16 iunie 2015, Pulucciu Alexei a fost

achitat de comiterea infracțiunilor imputate în legătură cu lipsa în fapta acestuia a

elementelor infracțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 31 mai 2016 a fost respinsă cererea de

apel, depusă de procuror, cu menținerea sentinței.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 ianuarie 2017 a fost respinsă

cererea de recurs depusă de procuror, ca neîntemeiată.

În legătură cu tragerea ilegală la răspunderea penală în scopul asigurării

apărării de învinuirea înaintată de comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 252

alin. (2) lit. b) și art. 335 alin. (11) ale Codului penal, Pulucciu Alexei a suportat

cheltuieli pentru serviciile juridice ale avocatului, atât la etapa urmăririi penale, cât

și în cadrul procesului de judecată, mărimea totală a constituit 50 000 lei.

Respectiv cheltuielile judiciare, achitate de către acesta în întregime, urmează

a fi încasate cu titlu de prejudiciul material, în conformitate cu prevederile art. 7 lit.

e) Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În rezultatul efectuării ilegale a urmăririi penale în privința acestuia pe

învinuirea de comiterea infracțiunilor indicate, aplicării ilegale a măsurilor

preventive sub forma declarației de a nu părăsi țara și tragerii ilegale la răspundere

penală, acestuia i s-au cauzat suferințe psihice considerabile și astfel i s-a cauzat

prejudiciul moral considerabil.

Astfel, statul, care este în virtutea legii subiectul răspunderii, care repară

prejudiciul moral, cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

procuraturii, instanței de judecată, care a încălcat drepturile lui nepatrimoniale

(onoarea, demnitatea, inviolabilitatea personală), și prin aceasta cauzându-i

suferințe psihice considerabile, este obligat să compenseze prejudiciul moral

cauzat în forma stabilită de legislație (prin compensare în echivalent bănesc).

La aprecierea importanței prejudiciului moral cauzat și la stabilirea mărimii

prejudiciului moral Pulucciu Alexei a considerat necesar să se țină cont de

următorii factori, care stipulează nivelul și caracterul prejudiciului moral cauzat:

gravitatea infracțiunilor, de comiterea cărora acesta a fost învinuit, durata urmăririi

penale și a procesului de judecată, rezonanța, pe care a primit-o în societate

informația cu privire la învinuirea acestuia și consecințele acesteia, natura

2

drepturilor personale încălcate și locul acestora în sistemul valorilor omenești,

caracterul și gravitatea suferințelor psihologice.

Infracțiunile imputate, după apartenența lor calificativă, se referă la categoria

infracțiunilor mai puțin grave, ceea ce permite să fie apreciate ca considerabile din

punct de vedere al survenirii consecințelor nefavorabile pentru persoana, trasă la

răspundere pentru comiterea acestor infracțiuni.

Aceste infracțiuni, în calitate de pedeapsă, prevăd privațiunea de libertate,

circumstanța, care urmează a fi apreciată drept pericol potențial real pentru

libertate și inviolabilitatea personală.

Ceea ce ține de circumstanțele concrete a cazului examinat de tragere la

răspundere penală, nivelul gravității considerabil se mărește prin tragerea la

răspundere pentru comiterea a două infracțiuni, ceea ce mărește riscul de înăsprire

a pedepsei, atât în plan cantitativ, cât și în plan calitativ.

Reclamantul a considerat necesar de menționat în calitate de circumstanță cu

caracter negativ pentru el ca persoană trasă la răspundere penală, faptul că

condamnarea atât pe art. 252 alin. (2) lit. b), cât și pe art. 335 alin. (11) ale Codului

penal în mod obligatoriu presupune în calitate de pedeapsă complementară

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate, ceea ce a constituit pentru acesta o anumită importanță și interes,

deoarece ocupa funcția de conducător al întreprinderii.

Durata totală a urmăririi penale și a procesului de judecată a ocupat perioada

de timp de la 23 septembrie 2011 până la 17 ianuarie 2017, ceea ce a constituit mai

mult de 5 ani, perioada care urmează a fi considerată extrem de îndelungată.

Din perioada îndelungată de timp indicată, în legătură cu tragerea la

răspundere penală, în privința acestuia au fost aplicate măsurile preventive sub

forma declarației de a nu părăsi țara, care au limitat considerabil drepturile,

libertățile și interesele legale ale acestuia.

Măsurile preventive alese, au limitat considerabil nu numai libertatea de

circulație, dar și au ruinat o mulțime de planuri personale, au împiedicat la

realizarea drepturilor civile la muncă și la libera alegere a muncii.

Pe lângă aceasta, prin interdicția la libera circulație au fost ruinate planurile

sale profesionale și antreprenoriale, deoarece a fost privat de posibilitatea de a

pleca peste hotare pentru gestionarea afacerilor corespunzătoare, inclusiv și în

interesele serviciului, soluționarea altor probleme profesionale, publice și

personale.

Pe lângă măsurile preventive în privința acestuia în cadrul urmăririi penale au

fost aplicate de asemenea și măsurile constrângerii procesuale în particular,

aducerea silită.

Numai în perioada de la 27 martie 2014 până la 16 iunie 2014 în privința

acestuia procurorul de trei ori a emis ordonanța de aducere silită, în timp ce, în

perioada indicată acesta s-a aflat inclusiv și în concediul medical.

3

Reclamantul a suportat probleme și greutăți considerabile atât și în cadrul

judecării cauzei penale în instanțele de judecată. În total pe cauza penală pe

parcursul perioadei de 2 ani de judecată au fost numite și desfășurate în jur de 30

de ședințe de judecată.

Pentru participarea la judecarea cauzei, pe lângă cheltuielile materiale și de

timp pentru deplasare și participarea nemijlocită în ședințele de judecată, au fost

necesare mijloace materiale, de muncă și alte eforturi, considerabile după volum și

resurse de timp, legate de necesitatea exercitării a diverse activități pentru propria

apărare de învinuirea ilegal înaintată.

Acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii, care s-au

exprimat prin învinuirea publică a reclamantului de comiterea infracțiunilor cu

caracter economic și corupt, cu gradul suficient al probabilității au trezit la un șir

de persoane apropiate față de acesta o atitudine negativă, coborându-i nivelul

aprecierii sale sociale drept membru al societății; nivelul autoaprecierii interioare

ale propriilor sale calități, locului său în familie, colectiv, societate; nivelul opiniei

sociale formate despre calitățile sale personale și profesionale.

În rezultatul acțiunilor ilicite din partea organelor indicate (reprezentanții

cărora la comiterea acțiunilor ilicite indicate, concomitent au răspândit informația

cu privire la chipurile infracțiunea comisă de către acesta prin întreprinderi și

instituții diverse (prin intermediul interpelărilor și solicitărilor de diverse

informații), funcționarilor autorităților publice, colaboratorilor de poliție și altor

persoane, a fost coborât statutul său social prin pierderea bunului nume și a

reputației.

Acțiunile ilicite care au rămas nepedepsite s-au reflectat asupra bunului său

nume, respectului și a reputației, calităților morale, psihice, spirituale și altele,

după care îl apreciază persoanele din jurul său, și după care se apreciază el însuși.

A fost coborâtă aprecierea socială a calităților sale personale (moral-psihice)

ca cetățean și ca membru al societății, ceea ce a atras după sine coborârea aprecierii

sale interioare a calităților sale proprii, locului său în familie, colectiv, societate.

A suferit reputația, prin care se subînțelege opinia socială formată despre

calitățile sale personale și profesionale.

Reclamantul a mai considerat necesar de menționat și de ținut cont la

stabilirea mărimii prejudiciului moral și de aspectul psihofiziologic al statutului

său ca ales local în momentul comiterii acțiunilor ilicite mai sus indicate.

Prejudiciul moral cauzat poartă un caracter nepatrimonial, care a atins lumea

sa interioară și a tulburat componența sa psihologică. Tulburarea stării sale

sufletești obișnuite s-a format în urma conștientizării faptului imposibilității de a

înfrunta cu mijloacele de drept accesibile o astfel de samavolnicie din partea

organelor de drept.

La stabilirea cuantumului compensației, în opinia reclamantului, urmează a fi

apreciată starea emoțională a persoanei, căreia i-a fost cauzat prejudiciul.

4

Mărimea compensației prejudiciului moral depinde în mod direct de gradul de

vinovăție al făptuitorului.

Existenta conștientizării, și respectiv, a intenției în acțiuni la încălcarea

beneficiilor sale nemateriale a dus la mai multe emoții negative și la retrăiri psihice

mai puternice, a contribuit la pierderea caracterului moral, la întreruperea

legăturilor sociale și de afacere, faptul pentru care a fost nevoit să depună eforturi

suplimentare pentru normalizarea vieții ulterioare.

Suferințele cauzate acestuia în urma influenței psihologice din afară, au adus

la privarea posibilității de a-și realiza obișnuințele și dorințele sale, la înrăutățirea

atît stării personale moral-psihologice, cît și a persoanelor apropiate și rudelor

acestuia.

În rezultatul atentării ilicite, în mod conștient îndreptate spre discriminarea

persoanei acestuia, înjosirea și pierderea reputației, i-au fost cauzate suferințe

psihologice și estetice indelebile, gradul și gravitatea cărora nu pot fi apreciate și

exprimate printr-un echivalent bănesc sau printr-un alt echivalent material.

Prin urmare, reclamantul a suportat prejudiciul în domeniul primirii plăcerilor

obișnuite omenești, au fost lezate drepturile și interesele atât personale, cât și

omenești. În loc să continue să trăiască în modul obișnuit și să se ocupe de

activitățile obișnuite, pe parcursul unui timp îndelungat reclamantul a fost nevoit să

recupereze ceea, ce a fost pierdut în urma comportamentului vădit ilicit al

persoanelor cu funcții de răspundere în activitatea lor, care reprezintă interesele

statului, să piardă timpul, mijloace și forțe pentru apărare și restabilirea drepturilor

și intereselor sale.

În viziunea reclamantului compensația bănească în mărime de 200 000 lei va

fi un preț proporțional cu acele suferințe, lezări și neajunsuri, pe care acesta a fost

nevoit de mai multe ori să le suporte în rezultatul comiterii acțiunilor ilicite în

privința sa.

În același timp, reclamantul a indicat că primirea sumei admisibile a

compensației reprezintă posibilitatea de a trăi emoții pozitive, corelate cu

suferințele psihice cauzate acestuia prin acțiunile ilicite ale reprezentanților

statului.

Prin hotărârea din 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei Comrat (sediul central)

acțiunea depusă de Pulucciu Alexei a fost admisă parțial.

A fost încasat din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Pulucciu Alexei 10

000 lei în calitate de compensație pentru prejudiciul material și 10 000 lei în

calitate de compensație pentru dauna morală cauzată în rezultatul aplicării măsurii

preventive sub forma declarației de a nu părăsi țara și tragerii ilegale la răspundere

penală. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 26 aprilie 2019 a Curții de Apel Comrat a fost restituit

apelul decartat de către Ministerul Justiției împotriva hotărârii din 30 ianuarie 2019

5

a Judecătoriei Comrat (sediul central) ca fiind depus cu în afara termenului legal,

iar apelantul nu solicită repunerea în termen.

Prin decizia din 05 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat, a fost respins apelul

declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, admis apelul declarat

de către Pulucciu Alexei și modificată hotărârea 30 ianuarie 2019 a Judecătoriei

Comrat (sediul central) prin majorarea sumelor încasate cu titlu de prejudiciu

material de la 10 000 lei la 50 000 lei și cu titlu de prejudiciu moral de la 10 000 lei

la 25 000 lei.

La 31 iulie 2019, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 05 iunie 2019 a

Curții de Apel Comrat și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei

contestate a interpretat în mod eronat legea.

La 10 octombrie 2019 (prin oficiul poștal), Procuratura Generală a Republicii

Moldova a depus o referință la recursul declarat de către Ministerul Justiției,

ajustându-se poziției recurentului și solicitând admiterea recursului în sensul

formulat.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Ministerul Justiției, neîntemeiat și care urmează a fi considerat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

6

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ministerul Justiției, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Ministerul Justiției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

7

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

8