2ra-1755/22 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-1755/22 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1755/22

(2-21084924-01-2ra-16122022)

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Central (jud. S. Aramă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G.P. Colev, A.I. Curdov, Ș.T. Starciuc)

ÎNCHEIERE

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de reprezentantul

recurentului Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Alexandru Vicol,

reprezentantul recurentului Ion Codița, avocatul Igor Izvecov și reprezentantul

recurentului Procuratura Generală a Republicii Moldova, Simion Caraja,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Codița

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de reprezentantul apelantului Ion Codița,

avocatul Igor Izvecov, a fost casată hotărârea din 28 decembrie 2021 a Judecătoriei

Cimișlia, sediul Central, cu emiterea unei noi hotărâri,

c o n s t a t ă:

La data de 04 iunie 2021, Ion Codița a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală

a RM cu privire la repararea prejudiciului material și moral, cauzat în urma tragerii

ilegale la răspundere penală.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 08 martie 2019 în privința

acestuia, I.P. Basarabeasca a pornit urmărirea penală pe dosarul nr. 2019045038 în

baza elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod

penal.

Ulterior, la 22 martie 2019, de către organul de urmărire penală, reclamantul

a fost recunoscut în calitate de bănuit, fiind audiat în această calitate.

În cele din urmă, au fost efectuate confruntări cu martori, cu participarea

reclamantului și cu participarea martorilor, după care reieșind din declarațiile

martorilor, reclamantul Ion Codița și reprezentantul acestuia, au depus un demers

privind verificarea declarațiilor la fața locului cu participarea martorilor, care a fost

respins de ofițer și în consecință de procuror.

A considerat reclamantul că în cazul admiterii acestui demers și efectuării

1

acțiunii procesuale sus-menționate, urma să fie stabilit adevărul pe cauza dată și

posibil ar fi fost emisă încheierea de încetare a cauzei la etapa urmăririi penale.

Ignorând demersul depus de către reclamant și efectuând urmărirea penală

artificială, la 08 mai 2019, procurorul Semion Caraja, a înaintat învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, a aplicat măsura

preventivă sub formă de obligație de a nu părăsi localitatea, prin ordonanță a

respins demersul privind completarea urmăririi penale și a transmis cauza în

instanța de judecată.

Examinarea cauzei penale s-a efectuat de către Judecătoria Cimișlia, sediul

Central, unde reclamantul și avocatul acestuia, au fost nevoiți să se prezinte pentru

a participa la judecarea cauzei.

Potrivit rezultatelor examinării cauzei în privința reclamantului Ion Codița,

la 13 octombrie 2020 a fost emisă sentința de achitare a acestuia.

Nefiind de acord cu sentința emisă, procurorul Semion Caraja a atacat-o, iar

la 21 decembrie 2020, Curtea de Apel Comrat a respins apelul procurorului ca

neîntemeiat și a menținut sentința de achitare emisă de Judecătoria Cimișlia, sediul

Central.

Astfel, reclamantul a solicitat încasarea în beneficiul lui de la Ministerul

Justiției al RM a compensației bănești cu titlu de reparare a prejudiciului material,

în mărime de 10 000 lei, conform contractului de acordare a asistenței juridice nr.

734 din 11 martie 2019 și bonului de plată seria QL nr. 128970 din 11 martie 2019,

contractului de acordare a asistenței juridice nr. 771 din 08 noiembrie 2019 și

bonului de plată seria QL nr. 331009 din 08 noiembrie 2019, repararea

prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată în mărime de 10 000 lei.

Prin hotărârea din 28 decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată (f.d. 122, 131-133).

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 18 ianuarie 2022 și ulterior la

09 martie 2022, reprezentantul apelantului Ion Codița, avocatul Igor Izvecov a

declarat apel împotriva hotărârii din 28 decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia,

sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii din 28

decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central cu emiterea unei noi decizii

privind admiterea integrală a acțiunii depuse.

Prin decizia din 03 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat, a fost admisă

cererea de apel depusă de reprezentantul apelantului Ion Codița, avocatul Igor

Izvecov, a fost casată hotărârea din 28 decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia,

sediul Central, cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea parțială a acțiunii:

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM

în beneficiul lui Ion Codița, suma în mărime de 20 000 lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului material, suportat în legătură cu acordarea asistenței juridice și suma

în mărime de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suportate în legătură cu

acordarea asistenței juridice în instanța de apel.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM

în beneficiul lui Ion Codița, suma în mărime de 15 000 lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului moral.

2

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat cu certitudine, că la 08 mai 2019

prin ordonanța procurorului Simion Caraja, Ion Codița a fost pus sub învinuire în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal (f.d. 9).

Prin sentința din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,

Ion Codița - a fost achitat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3)

Cod penal, în legătură cu lipsa în acțiunile lui a elementelor infracțiunii.

Prin decizia din 21 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, a fost menținută

sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 13 octombrie 2020 de achitare a

lui Ion Codița (f.d. 97), ceea ce constituie actul de reabilitare integrală a persoanei,

precum și temei pentru survenirea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat

ultimului.

Luând în considerație faptul, că suma solicitată de reclamant în mărime de

100 000 lei este una excesivă, Colegiul instanței de apel a dispus încasarea sumei

în mărime de 15 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, considerând compensația

morală ca una echitabilă, suficientă în ansamblu cu circumstanțele cauzei.

În acest sens, instanța de apel a menționat că prima instanță eronat a

interpretat Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, și a decis, că Ion Codița nu este

în drept a cere repararea prejudiciului moral și material în rezultatul acțiunilor

ilicite ale organelor de urmărire penală și procuraturii.

Astfel, Colegiul instanței de apel a ajuns la concluzia, că cerința lui Ion

Codița privind repararea prejudiciului moral este una întemeiată, și că aceasta

urmează a fi admisă parțial, prin adjudecarea reclamantului a prejudiciului moral,

cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală.

Concomitent, instanța de apel a ajuns la concluzia, că mărimea compensației

solicitate de Ion Codița, cu titlu de reparare a prejudiciului moral, în mărime de

100 000 lei, este una excesivă și de aceea nu poate fi admisă în întregime.

Cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a indicat că,

potrivit art. 96 alin. (1), (11) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare

și rezonabile.

(11) Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut

cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Astfel, Colegiul a considerat necesar de a încasa de la bugetul de stat al

Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul

reclamantului Ion Codița, suma în mărime de 10 000 lei, cu titlu de reparare a

prejudiciului material; suma în mărime de 10 000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată suportate de reclamant pentru achitarea asistenței juridice în cadrul

examinării prezentei cauze în prima instanță și suma în mărime de 6000 lei, cu titlu

de cheltuieli de judecată suportate de reclamant pentru achitarea asistenței juridice

în cadrul examinării prezentei cauze în instanța de apel.

La caz, instanța de apel a relevat că la determinarea mărimii cheltuielilor de

judecată, suportate în legătură cu acordarea asistenței juridice, pentru justa

soluționare a luat în considerație: complexitatea cauzei; noutatea și dificultatea

3

chestiunilor de drept, ridicate la dosar; contribuția avocatului în soluționarea

cauzei; timpul și munca, pierdute de avocat; deprinderi speciale, necesare pentru

acordarea ajutorului (cunoștințe speciale tehnice, cunoașterea profundă a actelor

normative concrete, cunoașterea limbilor străine, altor proceduri de comunicare cu

clienți specifici ș.a.); faptul, în care măsură lucrul avocatului cu dosarul limitează

capacitatea lui de a se ocupa cu alte afaceri; rezultatul obținut; limitări temporare,

aplicate de client și prin circumstanțele cauzei; caracterul și durata raporturilor între

avocat și client; experiența, reputația și capacitățile avocatului; temeinicia și

tipurile de mijloace de apărare.

Luînd în considerație volumul de servicii, acordate de avocat, Colegiul a

ajuns la concluzia, că este just de a compensa cheltuielile, suportate de reclamant

în legătură cu acordare acestuia a asistenței juridice, care sunt rezonabile, reale și

necesare față de volumul de servicii, acordate de avocat.

Din aceste considerente, Colegiul a concluzionat că, instanța de apel corect

a ajuns la concluzia de a admite cererea de apel depusă de reprezentantul

apelantului Ion Codița, avocatul Igor Izvecov, a casa hotărârea din 28 decembrie

2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, cu emiterea unei noi hotărâri privind

admiterea parțială a acțiunii.

La 18 noiembrie 2022, reprezentantul recurentului Ministerul Justiției al

RM, Alexandru Vicol, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 03 octombrie 2022 a Curții de

Apel Comrat și menținerea hotărârii din 28 decembrie 2021 a Judecătoriei

Cimișlia, sediul Central.

La 30 noiembrie 2022, reprezentantul recurentului Ion Codița, avocatul Igor

Izvecov, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, modificarea deciziei din 03 octombrie 2022 a Curții de Apel

Comrat cu dispunerea încasării sumei în mărime de 1623 lei și 60 de bani, cu titlu

de cheltuieli de judecată și încasarea sumei în mărime de 100 000 lei, cu titlu de

reparare a prejudiciului moral.

La 05 ianuarie 2023, reprezentantul recurentului Procuratura Generală a

RM, procurorul Simion Caraja, a depus cerere de recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din

03 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat și menținerea hotărârii din 28

decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central.

În motivarea recursurilor depuse, reprezentantul recurentului Ministerul

Justiției al RM, Alexandru Vicol, reprezentantul recurentului Ion Codița, avocatul

Igor Izvecov și reprezentantul recurentului Procuratura Generală a RM, Simion

Caraja, au indicat că instanța de apel la examinarea cauzei a încălcat esențial și a

aplicat eronat normele de drept procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea

unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care

au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare,

cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar

fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către

instanța de apel a normelor legale aplicabile speței.

4

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 16 decembrie

2022 și la 09 ianuarie 2023 (f.d. 11, 26 vol. II), instanța de recurs a comunicat

intimaților recursurile depuse, informând despre necesitatea depunerii referinței.

Referință la cererile de recurs depuse, în temeiul art. 439 alin. (2) Cod de

procedură civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 03 octombrie 2022, iar cererile de

recurs au fost depuse la 18 noiembrie 2022, la 30 noiembrie 2022 și ulterior la 05

ianuarie 2023.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul oficiului poștal a copiei

deciziei integrale participanților la proces la 15 noiembrie 2022, conform scrisorii

de însoțire (f.d. 215, vol. I), iar potrivit avizelor de recepție, contrasemnate, anexate

la materialele dosarului (f.d. 216, 217, 218, vol. II), recurenții: Ministerul Justiției

al RM, Ion Codița și Procuratura Generală a RM – au recepționat copia deciziei la

18 noiembrie 2022.

Astfel, în atare circumstanțe, cererile de recurs sunt declarate în termen.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de reprezentantul recurentului

Ministerul Justiției al RM, Alexandru Vicol, reprezentantul recurentului Ion

Codița, avocatul Igor Izvecov și reprezentantul recurentului Procuratura Generală

a RM, Simion Caraja, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, cererile de recurs declarate de reprezentantul

recurentului Ministerul Justiției al RM, Alexandru Vicol, reprezentantul

recurentului Ion Codița, avocatul Igor Izvecov și reprezentantul recurentului

Procuratura Generală a RM, Simion Caraja, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

5

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

părților recurente cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibile cererile de recurs declarate de reprezentantul

recurentului Ministerul Justiției al RM, Alexandru Vicol, reprezentantul

recurentului Ion Codița, avocatul Igor Izvecov și reprezentantul recurentului

Procuratura Generală a RM, Simion Caraja.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de reprezentantul

recurentului Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Alexandru Vicol,

6

reprezentantul recurentului Ion Codița, avocatul Igor Izvecov și reprezentantul

recurentului Procuratura Generală a Republicii Moldova, Simion Caraja, împotriva

deciziei din 03 octombrie 2022 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

7