2ra-630/21 — anularea contractului, aducerea părtilor pe pozitie initială

Dosarul nr. 2ra-630/21

Prima instanță - (Judecătoria Hâncești, sediul central) jud: V. Suruceanu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: N. Budăi, I. Muruianu, A. Malîi

ÎNCHEIERE

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Adrian Crețu în

numele și interesele Dianei Moroșanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Diana

Moroșanu împotriva lui Nicolae Vremea cu privire la anularea contractului de

vânzare-cumpărare, aducerea părților la poziția inițială, recunoașterea dreptului de

proprietate și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 februarie 2019, Diana Moroșanu, fiind reprezentată de avocatul Nina

Rusu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Vremea,

intervenient accesoriu Primăria or. Hâncești, prin care a solicitat recunoașterea

valabilității tranzacției de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a terenului

de pământ cu nr. cadastral xxxxx din mun. Hâncești, str. xxxxx, încheiat și legalizat

notarial la 30 septembrie 2002, cu aducerea părților la poziția inițială, recunoașterea

dreptului ei de proprietate asupra terenului de pământ menționat și compensarea a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 30 septembrie 2002, fiind reprezentată de

Mihail Moroșanu a încheiat cu Nicolae Vremea contractul de vânzare-cumpărare a

lotului de teren cu nr. cadastral xxxxx din mun. Hâncești, str. xxxxx.

Peste 2 luni, pârâtul s-a arătat dezinteresat de terenul de pământ procurat și a

propus o tranzacție de anulare a actului juridic, astfel, fiind de acord cu propunerea

respectivă, a restituit lui Nicolae Vremea suma de 1 400 de euro, ce reprezintă costul

terenului, iar drept garanție, ultimul i-a lăsat exemplarul contractului de vânzare-

cumpărare a terenului menționat, cedându-i de facto terenul.

Ulterior, împreună cu pârâtul au mers la Primăria or. Hâncești, anunțând

factorii de decizie despre tranzacția respectivă, după care s-au înțeles să meargă la

notar pentru anularea actului juridic.

1

A menționat că Nicolae Vremea a plecat la lucru peste hotarele țării, dar s-a

obligat să revină pentru anularea actului juridic menționat.

Potrivit înțelegerii cu pârâtul, dânsa a administrat terenul, a achitat impozitele,

a perfectat certificatul de urbanism și a obținut autorizare de construire pe numele

său, a construit gardul pe terenul respectiv și a adus materialele de construcție.

Între timp, Nicolae Vremea, aflându-se peste hotarele țării, a reiterat poziția

revenirii părților la poziția inițială.

În luna iunie 2018, în urma insistenței din partea ei de a anula contractul sau

întocmirea unui nou contract prin care părțile să fie aduse la poziția inițială, Nicolae

Vremea i-a comunicat că va întocmi în acest sens o procură pe numele unei rude,

dar se va gândi referitor la prețul bunului imobil.

La cererea prealabilă înaintată pârâtului privind executarea obligațiunilor, nu a

primit niciun răspuns.

Prin hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Hâncești, sediul central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată acțiunea Dianei Moroșanu împotriva lui Nicolae

Vremea, intervenient accesoriu Primăria mun. Hâncești cu privire la anularea

contractului de vânzare-cumpărare, aducerea părților la poziția inițială,

recunoașterea dreptului de proprietate și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Diana Moroșanu și menținută hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei

Hâncești, sediul central.

Prin decizia din 22 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de avocatul Adrian Crețu în numele Dianei Moroșanu, s-a casat integral

decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Dianei Moroșanu.

S-a casat hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Hâncești, sediul central și

s-a emis o hotărâre nouă, prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Diana Moroșanu

împotriva lui Nicolae Vremea, intervenient accesoriu Primăria mun. Hâncești cu

privire la recunoașterea valabilității tranzacției de anulare a contractului de vânzare-

cumpărare a terenului de pământ cu nr. cadastral 5301202355 din mun. Hâncești,

str. Victoria, 15, încheiat și legalizat notarial la 30 septembrie 2002, cu aducerea

părților la poziția inițială, recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului de

pământ cu suprafața de 0, 06 ha, nr. cadastral 5301202355 din mun. Hâncești, str.

Victoria, 15 și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a reținut că, reclamanta, în

susținerea executării actului juridic de anulare a tranzacției a invocat că a restituit

prețul terenului în sumă de 1400 euro către cumpărătorul Vremea Nicolae, iar în

schimb cumpărătorul Vremea Nicolae i-a transmis exemplarul contractului de

vânzare-cumpărare și a transmis, în fapt, terenul.

Iar, faptul restituirii prețului bunului imobil l-a probat prin declarațiile

martorilor, Martinov Anatolie, Lisnic Petru, Cociorvă Maria și Moroșanu Mihail.

Însă nu a prezentat un înscris autentificat notarial care să indice la faptul că a

restituit către Vremea Nicolae prețul contractului de vânzare-cumpărare din 30

2

septembrie 2002, prin ce ar fi executat actul juridic de anulare a acestuia, or în sensul

art. 208 alin. (5) Cod civil, orice modificare adusă unui act juridic trebuie să îmbrace

forma acelui act.

Astfel, restituirea prestațiilor și anume, restituirea prețului în sumă de 1400 euro

de către vânzătorul Diana Moroșanu și respectiv, restituirea terenului de pământ cu

nr. cadastral xxxxx din mun. Hâncești, str. xxxxx, de către cumpărătorul Vremea

Nicolae, nu poate fi constatată prin declarațiilor martorilor.

La caz, voința părților privind anularea contractului de vânzare-cumpărare din

30 septembrie 2002 și în principal, restituirea prestațiilor efectuate de către părți,

trebuie probate prin probe pertinente și utile, care să îmbrace aceiași formă care a

avut actul juridic a cărui anulare o invocă reclamanta/apelanta Diana Moroșanu.

Din motivele menționate, Colegiul instanței de apel a concluzionat că acțiunea

este neîntemeiată.

La 11 ianuarie 2021, Iurii avocatul Adrian Crețu în numele și interesele Dianei

Moroșanu a declarat recurs împotriva deciziei 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și a hotărârii, cu emiterea

unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia recurată, calificând-o

ca fiind neîntemeiată și emisă cu încălcarea esențială si aplicarea eronată a normelor

dc drept material.

Consideră că ambele instanțe ierarhic inferioare au apreciat critic și părtinitor

declarațiile martorilor Martinov Anatolie, Lisnic Petru, Cociorvă Maria.

Iar instanța de apel a aplicat eronat coroborarea dintre prevederile art. 213 alin.

(2) și 218 din Codul civil (redacția până la 1 martie 2019).

Aplicarea eronată de către instanța de apel a prevederilor art. 213 din Codul

civil se învederează prin aceia că nu a apreciat strict conform prevederilor art. 130

din Codul procedură civilă, toate probele în ansamblu, or Diana Moroșanu a executat

total actul juridic de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, tranzacție pentru

care se cere forma contractului de vânzare cumpărare adică autentică, iar partea

opusă Vremea Nicolae se eschivează de la autentificarea tranzacției, acțiuni și

inacțiuni ce au fost prevăzute de legiuitor în relațiile civile dintre o parte de bună

credință și una de rea credință, dând dreptul părții de bună credință de a cere instanței

de judecată declararea valabilității actului juridic, dacă acesta nu conține elemente

care contravin legii, elemente ce nu se regăsesc la caz.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că decizia integrală a instanței de apel a fost expediată

recurentei și reprezentantului ei, prin intermediul poștei, la 18 decembrie 2020, însă

dovada legală de recepționarea lipsește.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursul depus la 11 ianuarie

2021, este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

3

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului cererea de recurs,

informându-l despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

Însă până la data examinării admisibilității cererii de recurs, Nicolae Vremea

nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

4

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Adrian Crețu în numele și interesele Dianei Moroșanu nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Adrian Crețu în numele și

interesele Dianei Moroșanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5