2ra-905/20 — cu privire la recunoașterea valabilității tranzacției de anulare a contractului de vânzare-cumpărarea terenului de pământ, recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-905/20 — cu privire la recunoașterea valabilității tranzacției de anulare a contractului de vânzare-cumpărarea terenului de pământ, recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-905/20

Prima instanță: Judecătoria Hîncești sediul central (jud. V. Suruceanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila)

DECIZIE

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Diana Moroșanu, reprezentată de avocatul

Adrian Crețu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Dianei Moroșanu,

reprezentată de avocatul Nina Rusu împotriva lui Nicolae Vremea cu privire la

recunoașterea valabilității tranzacției de anularea contractului de vânzare-cumpărare

a terenului de pământ, recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea

cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Diana Moroșanu, reprezentată de avocatul Nina

Rusu și menținută hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Hîncești sediul central,

prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 19 februarie 2019, Diana Moroșanu, reprezentată de avocatul Nina Rusu a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Vremea, intervenient

accesoriu Primăria or. Hîncești cu privire la recunoașterea valabilității tranzacției de

anulare a contractului de vânzare-cumpărare a terenului de pământ, recunoașterea

dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la 30 septembrie 2002, fiind

reprezentată de Mihail Moroșanu a încheiat cu Nicolae Vremea contractul de

vânzare-cumpărare a lotului de teren cu nr. cadastral XXXXX din mun. XXXXX

str. XXXXX.

A comunicat că peste 2 luni de zile, pârâtul s-a arătat dezinteresat de terenul

de pământ procurat și a propus o tranzacție de anulare a actului juridic, astfel, fiind

de acord cu propunerea respectivă, a restituit lui Nicolae Vremea suma de 1 400 de

1

euro, ce reprezintă costul terenului, iar drept garanție, ultimul i-a lăsat exemplarul

contractului de vânzare-cumpărare a terenului menționat, cedându-i de facto terenul.

Ulterior, împreună cu pârâtul au mers la Primăria or. Hîncești, anunțând

factorii de decizie despre tranzacția respectivă, după care s-au înțeles să meargă la

notar pentru anularea actului juridic.

A mai notat că Nicolae Vremea a plecat la lucru peste hotarele țării, dar s-a

obligat să revină pentru anularea actului juridic menționat.

A accentuat că potrivit înțelegerii cu pârâtul, dânsa a administrat terenul, a

achitat impozitele, a perfectat certificatul de urbanism și a obținut autorizare de

construire pe numele său, a construit gardul pe terenul respectiv și a adus materialele

de construcție.

Între timp, Nicolae Vremea, aflându-se peste hotarele țării, a reiterat poziția

revenirii părților la poziția inițială.

În luna iunie 2018, în urma insistenței din partea ei privind anularea

contractului sau întocmirea unui nou contract prin care părțile să fie aduse la poziția

inițială, Nicolae Vremea i-a comunicat că va întocmi în acest sens o procură pe

numele unei rude, dar se va gândi referitor la prețul bunului imobil.

A evidențiat că la cererea prealabilă înaintată pârâtului privind executarea

obligațiunilor, nu a primit niciun răspuns.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 213, 303, 307, 332 Cod civil,

în vigoare la acel moment, art. 239-241, 243 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, recunoșterea valabilității tranzacției de anulare

a contractului de vânzare-cumpărare a terenului de pământ cu nr. cadastral XXXXX

din mun. XXXXX str. XXXXX, încheiat și legalizat notarial la 30 septembrie 2002,

cu aducerea părților în poziția inițială, recunoașterea dreptului ei de proprietate

asupra terenului de pământ cu suprafața de 0,06 ha, nr. cadastral XXXXX din mun.

XXXXX str. XXXXX și încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 iulie 2019 a Judecătoriei Hîncești sediul central, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea Dianei Moroșanu împotriva lui Nicolae

Vremea, intervenient accesoriu Primăria or. Hîncești cu privire la anularea

contractului de vânzare-cumpărare, aducerea părților în poziția inițială,

recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Diana Moroșanu, reprezentată de avocatul Nina Rusu și menținută

hotărârea primei instanțe.

La 11 mai 2020, Diana Moroșanu, reprezentată de avocatul Adrian Crețu a

declarat recurs împotriva deciziei din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu

emiterea unei decizii de trimitere a cauzei spre rejudecare în instanța de apel într-un

alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o emisă cu încălcarea normei material procesuale.

A remarcat că prima instanță, în partea descriptivă a hotărârii din start a pornit

cu modificarea obiectului acțiunii indicând că la 19 februarie 2019 dânsa a depus

2

cerere de chemare în judecată cu privire la anularea contractului de vânzare-

cumpărare, aducerea părților în poziția inițială, recunoașterea dreptului de

proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată și recunoașterea valabilității

contractului de vânzare-cumpărare a lotului de teren înregistrat cu nr. cadastral

XXXXX încheiat la 30 septembrie 2002 cu aducerea părților în poziția inițială,

recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului.

Prin cererea de apel a solicitat casarea hotărârii din 22 iulie 2019 a Judecătoriei

Hîncești sediul central, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță în alt

complet de judecată, însă Curtea de Apel Chișinău a modificat solicitarea ei și a

judecat cerința de admitere a apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu

adoptarea unei decizii de admitere a acțiunii.

A subliniat că a solicitat examinarea cererii de apel în lipsă și nu s-a prezentat

în ședința de judecată, iar o careva cerere de modificare a obiectului acțiunii (în

prima instanță) sau completare a cerințelor în apel nu a fost depusă.

Totodată, a învederat că la pct. 21 din partea motivantă a deciziei, instanța de

apel a indicat clar fără careva interpretări că reclamanta/apelanta a solicitat anularea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 4139 din 30 septembrie 2002.

A considerat că instanța de apel (ca și prima instanță), judecând în continuare

cauza în fond a încălcat prevederile imperative a legii procesuale și anume, art. 60

alin. (4) CPC, potrivit cărora instanța judecătorească nu este în drept să modifice din

oficiu temeiul sau obiectul acțiunii.

Norma invocată supra în susținerea prezentului recurs coroborează cu

art. 27 CPC, iar prin schimbarea obiectului acțiunii instanța de judecată nu a făcut

altceva decât să judece un proces civil fără reclamant din motiv că dânsa nu a

solicitat nulitatea actului juridic în forma prevăzută de art. 216 Cod civil (în redacția

de până la 1 martie 2019), ci confirmarea tranzacției de anulare a actului juridic,

litigiu ce urma să fie guvernat de prevederile art. 213 Cod civil (în redacția de până

la 1 martie 2019), articol ce a fost lăsat fără o careva apreciere de instanțele de

judecată ierarhic inferioare, or probele ce au fost prezentate de către ea urmau să fie

administrate prin circumstanțele existenței unei tranzacții de anulare a contractului

de vânzare-cumpărare, dar nu de nulitatea direct a contractului făcând ca părțile să

fie puse deja într-o poziție de inegalitate juridică, deoarece Codul de procedură civilă

obligă partea reclamantă ca fiind prima chemată la probarea pretențiilor și doar

reclamantul este în drept să determine limitele acțiunii înaintate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 19 martie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 111), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 11 mai 2020 în termenul legal.

3

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel cu remiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Actele cauzei denotă că Diana Moroșanu înaintând acțiunea în judecată

împotriva lui Nicolae Vremea, intervenient accesoriu Primăria or. Hîncești, a

solicitat recunoșterea valabilității tranzacției de anulare a contractului de vânzare-

cumpărare a terenului de pământ cu nr. cadastral XXXXX din mun. XXXXX str.

XXXXX, încheiat și legalizat notarial la 30 septembrie 2002, cu aducerea părților în

poziția inițială, recunoașterea dreptului ei de proprietate asupra terenului de pământ

cu suprafața de 0,06 ha, nr. cadastral XXXXX din mun. XXXXX str. XXXXX și

încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a respins ca fiind

neîntemeiată acțiunea Dianei Moroșanu împotriva lui Nicolae Vremea, intervenient

accesoriu Primăria or. Hîncești cu privire la anularea contractului de vânzare-

cumpărare, aducerea părților în poziția inițială, recunoașterea dreptului de

proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată.

Judecând apelul declarat de către Diana Moroșanu, reprezentată de avocatul

Nina Rusu, instanța de apel a respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe.

În susținerea poziției sale atât prima instanță, cât și instanța de apel au conchis

că deși Diana Moroșanu a invocat nerespectarea formei autentice a contractului de

vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2002, actele cauzei indică cu certitudine că

actul juridic litigios a fost autentificat notarial de către notarul Victor Biceac, iar în

virtutea art. 118 alin. (1) CPC, reclamanta Diana Moroșanu nu și-a probat pretențiile

cu privire la solicitarea nulității actului juridic.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de concluzie este una pripită, fapt

ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care

presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC, instanța de apel verifică, în limitele

cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea

legii în primă instanță.

4

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din

specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că contrar acestor

prevederi, instanța de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra

motivelor invocate în apel, circumstanțelor cauzei și cadrului legal, fără a da o

apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul

probator și normele de drept ce reglementează acest aspect.

Astfel, la caz, este de principiu că Diana Moroșanu, prin cererea de chemare

în judecată, menținută pe tot parcursul examinării cauzei în fond, a solicitat

recunoașterea valabilității tranzacției de anulare a contractului de vânzare-

cumpărare a terenului de pământ cu nr. cadastral XXXXX din mun. XXXXX str.

XXXXX, încheiat și legalizat notarial la 30 septembrie 2002, cu aducerea părților în

poziția inițială, recunoașterea dreptului ei de proprietate asupra terenului de pământ

cu suprafața de 0,06 ha, nr. cadastral XXXXX din mun. XXXXX str. XXXXX și

încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată, în acest sens invocând

prevederile art. 213, 303, 307, 332 Cod civil, în vigoare la acel moment.

Ca consecință, având în susținere prevederile art. 240 alin. (3) CPC, instanța

judecătorească urma să adopte hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.

Cu toate acestea, judecând cauza, atât prima instanță, cât și instanța de apel,

într-un mod confuz au supus examinării acțiunea Dianei Moroșanu, prin prisma

condițiilor de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare a terenului încheiat la

30 septembrie 2002 între Diana Moroșanu și Nicolae Vremea, în forma prevăzută de

art. 216 alin. (1) și (2), 220 alin. (1), 213 Cod civil, în vigoare la acel moment,

reținând în mod eronat că Diana Moroșanu ar fi invocat nerespectarea formei

autentice a contractului de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 2002, iar actele

cauzei indică că actul juridic litigios a fost autentificat notarial de către notarul

Victor Biceac.

Mai mult, Diana Moroșanu, prin cererea de apel depusă împotriva hotărârii

primei instanțe, a subliniat că prima instanță neglijând obiectul acțiunii care constă în

recunoașterea valabilității tranzacției de anulare a contractului de vânzare-cumpărare

a terenului încheiat la 30 septembrie 2002 între Diana Moroșanu și Nicolae Vremea,

s-a pronunțat asupra legalității contractului de vânzare-cumpărare a terenului în

litigiu, însă instanța de apel, a lăsat fără apreciere acest argument, concluzionând

asupra temeiniciei hotărârii primei instanțe cu privire la respingerea cererii de

chemare în judecată a Dianei Moroșanu cu privire la anularea contractului de vânzare-

cumpărare.

Ca urmare, reieșind din specificul acțiunii deduse judecării la caz și în scopul

stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor formulate, era indispensabil,

alături de cele constatate, de a verifica cerințele formulate prin prisma pretențiilor

formulate în prezentul litigiu în raport cu normele de drept invocate în acțiune de

către Diana Moroșanu.

Pe când, instanța de apel fără a intra în esență și fără a supune aprecierii

cuvenite pretențiilor prezentului litigiu în raport cu prevederile legale sub imperiul

5

căror urmează a fi judecată prezenta cauză, s-a limitat doar la concluziile reținute de

către prim instanță.

Distinct de cele menționate mai sus, se constată că instanțele de judecată

ierarhic inferioare nu au calificat corect din punct de vedere juridic acțiunea cu care

au fost investite, ce a dus la emiterea unei soluții greșite.

Față de cele ce preced, având în vedere că eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Diana Moroșanu, reprezentată de avocatul

Adrian Crețu.

Se casează integral decizia din 25 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Dianei Moroșanu, reprezentată de

avocatul Nina Rusu împotriva lui Nicolae Vremea cu privire la recunoașterea

valabilității tranzacției de anularea contractului de vânzare-cumpărare a terenului de

pământ, recunoașterea dreptului de proprietate și încasarea cheltuielilor de judecată,

cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

6