2ra-2059/17 — recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului, stabilirea cotelor - părți ideale asupra terenului, materialelor de construcție și acțiunea reconvențională cu privire la partarea mijloacelor bănești.

2ra-2059/17 — recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului, stabilirea cotelor - părți ideale asupra terenului, materialelor de construcție și acțiunea reconvențională cu privire la partarea mijloacelor bănești. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra – 2059/17

prima instanță: Judecătoria Hîncești

Judecătorul: I. Dadu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de Romanescu Ion, prin

intermediul avocatului Ana Nani,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Romanescu

Natalia împotriva Romanescu Ion, cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate asupra terenului, stabilirea cotelor – părți ideale asupra terenului,

materialelor de construcție,

și cererea de chemarea în judecată reconvențională intentată de Romanescu

Ion împotriva Romanescu Natalia, cu privire la partajarea mijloacelor bănești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Romanescu Ion și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Hîncești din 20 decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 10 noiembrie 2015, Romanescu Natalia a depus o cerere de chemare în

judecată împotriva Romanescu Ion, cu privire la recunoașterea dreptului de

proprietate în devălmășie.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 16 mai 2008, s-a căsătorit cu

Romanescu Ion, iar înregistrarea a avut loc la Primăria sat. XXXXX, raionul

Hîncești. Ulterior, peste 5 zile, la 20 mai 2008, a fost înscris dreptul de proprietate a

lui Romanescu Ion asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX în Registrul bunurilor

imobile.

În aceeași ordine de idei, se arată că, pe parcursul căsătoriei, care a durat din

16 mai 2008 până la 11 noiembrie 2014, pe acest teren au fost ridicate și practic

Pagină 1 din 9

finisate casa de locuit și anexele gospodărești. Astfel, Romanescu Natalia a susținut

că toate investițiile făcute în casa de locuit și anexele gospodărești au fost făcute în

mare parte din mijloacele bănești personale transferate soțului său, dar și din

resursele financiare obținute din înstrăinarea terenului din raionul Anenii Noi, com.

Chetrosu, sat. Todirești, ce-i aparținea exclusiv dânsei cu drept de proprietate în

valoare de 60 750 lei.

În circumstanțele respective, reclamanta a sugerat că valoarea bunurilor

(terenul, casa de locuit și anexele gospodărești amplasate pe terenul din speță) s-a

mărit considerabil din contul acesteia. Totodată, s-a accentuat că, la 11 noiembrie

2014, a fost desfăcută căsătoria cu Romanescu Ion.

În concluzie, reclamanta a declarat că nu dispune de spații locative, iar toate

sursele financiare acumulate pe parcursul vieții au fost investite în casa și anexele

gospodărești amplasate pe terenul cu nr. cadastral XXXXX.

Romanescu Natalia a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate în

devălmășie în privința terenului imobil cu numărul cadastral XXXXX, a casei de

locuit și a anexelor gospodărești amplasate pe terenul respectiv. La fel, reclamanta a

cerut compensarea de la Romanescu Ion a cheltuielilor judiciare în mărime de

4067,5 lei (f. d. 106, pe verso), ce se formează din: suma achitată pentru taxa de stat,

cheltuielile suportate pentru achitarea serviciilor avocatului, taxa achitată la Oficiul

cadastral teritorial Hîncești pentru eliberarea certificatului cu privire la dreptului de

proprietate asupra bunului imobil în sumă de 61,20 lei (f. d. 4).

Pe parcursul examinării cauzei, pârâtul Romanescu Ion a depus referință în

întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca

neîntemeiată (f. d. 43 – 44).

La 16 martie 2016, Judecătoria Hîncești a acceptat în procedură acțiunea

reconvențională intentată de Romanescu Ion împotriva Romanescu Natalia, cu

privire la partajarea averii (f. d. 47 – 48, 54).

În argumentarea acțiunii, Romanescu Ion a invocat că, pe parcursul căsătoriei

împreună cu Romanescu Natalia, au acumulat mijloace bănești în mărime de 65 000

lei, care au fost depozitate pe un cont deschis pe numele soției sale la Banca

Comercială „Moldova Agroindbank” S.A., filiala Hâncești. Gestionarea contului

bancar putea fi efectuată doar de către pârâtă, întrucât contul a fost deschis exclusiv

pe numele acesteia.

Prin urmare, reieșind din faptul că suma dată a fost acumulată de ambii soți în

timpul căsătoriei, Romanescu Ion a cerut partajarea mijloacelor bănești în mărime

de 65 000 lei, atribuind câte ½ cotă – parte fiecărei părți și încasarea de la

Romanescu Natalia în beneficiul său a sumei de 32 500 lei, ce constituie ½ cotă –

parte din suma depozitată la Banca Comercială „Moldova Agroindbank” S.A. (f. d.

48).

Pagină 2 din 9

La 24 mai 2016, Judecătoria Hîncești a dispus primirea în procedură a ultimei

cereri de extindere a pretențiilor inițiale avansate de Romanescu Natalia împotriva

lui Romanescu Ion, solicitând recunoașterea dreptului de proprietate în devălmășie

în privința terenului imobil cu numărul cadastral XXXXX și asupra materialelor de

construcție din care a fost ridicată casa de locuit și anexele gospodărești amplasate

pe terenul respectiv (f. d. 77, 79 - pe verso).

Simultan, reclamanta a cerut partajarea în natură în părți egale a terenului

proprietate comună în devălmășie cu suprafața de 0,1555 ha, nr. cadastral XXXXX,

estimat la suma de 1 999 lei (f. d. 77).

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 20 decembrie 2016, s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată depusă de Romanescu Natalia, s-a partajat bunul

proprietate în devălmășie a foștilor soți și s-a determinat în proprietatea Nataliei

Romanescu și lui Ion Romanescu, fiecăruia câte ½ cotă – parte ideală din terenul cu

nr. cadastral XXXXX, suprafața de 0, 1555 ha, situate în raionul Hîncești, satul

XXXXX (f. d. 108, 115 – 122).

În același timp, s-a încasat din contul lui Romanescu Ion în beneficiul

Romanescu Natalia cheltuielile de judecată, constituite din taxa de stat în sumă de

150 lei, cheltuielile de judecare a pricinii în sumă de 270 lei, 70 lei și 2 000 lei, cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea civilă s-a respins ca

neîntemeiată (f. d. 107, 115 – 122).

De asemenea, Judecătoria Hîncești a admis acțiunea reconvențională intentată

de Romanescu Ion, fiind partajate mijloacele bănești acumulate în timpul căsătoriei

de soții Romanescu Ion și Romanescu Natalia în sumă de 65 000 lei, deținute în

contul de depozit de la Banca Comercială „Moldova Agroindbank”. Astfel, s-a

atribuit lui Romanescu Ion și Romanescu Natalia câte ½ cotă – parte ideală fiecăruia

din suma de 65 000 lei și s-a încasat din contul Romanescu Natalia în folosul lui

Romanescu Ion suma de 32 500 lei, ceea ce constituie ½ cotă – parte din suma

depozitată la Banca Comercială „Moldova Agroindbank” (f. d. 108, 115 – 122) (f. d.

108, 115 – 122).

Într-un final, prima instanța a încasat din contul Romanescu Natalia în folosul

lui Romanescu Ion cheltuielile de judecată, constituite din taxa de stat în mărime de

975 lei (f. d. 108, 115 – 122).

Împotriva acestui act de dispoziție, Romanescu Ion și Romanescu Natalia au

declarat apel în termenul legal. În apărare, intimata a cerut respingerea cererii

acestuia (f. d. 162).

În același context, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 2 mai 2017, s-a

restituit apelul depus de Romanescu Natalia, din cauza neprezentării în termenul

fixat de instanța de apel a dovezii plății taxei de stat și cererea de apel desfășurată (f.

d. 152 – 153).

Pagină 3 din 9

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 13 iunie 2017, a respins apelul

declarat de Romanescu Ion și a menținut hotărârea Judecătoriei Hîncești din 20

decembrie 2016 (f. d. 164 – 169).

La deliberarea acestei soluții, instanța de apel a constatat situația de fapt

prezentată de Romanescu Natalia și Romanescu Ion în cererea de chemare în

judecată și respectiv în acțiunea reconvențională.

În mod corespunzător, Colegiul judiciar a reținut că dreptul de proprietate al

lui Romanescu Ion în privința terenului cu nr. XXXXX a fost înregistrat la 20 mai

2008, adică după încheierea căsătoriei (16 mai 2008), astfel încât bunul imobil se

supune regimului proprietății în devălmășie și aparține în cote-părți egale ambilor

soți. În subsidiar, instanța de apel a respins argumentul invocat de Romanescu Ion

referitor la faptul că terenul din litigiu îi aparține cu drept de proprietate exclusiv

dânsului, deoarece titlul de autentificare a dreptului asupra pământului a fost eliberat

acestuia la 21 martie 2008, înaintea încheierii căsătoriei. Concluzia instanței de

judecată a fost fundamentată pe prevederile articolului 321 alin. (2) din Codul civil,

conform căruia în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la

data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute de lege (f. d.

168).

Mai mult, Colegiul de control judiciar a evidențiat că titlul de autentificare a

drepturilor deținătorilor de teren reprezintă doar temei pentru înregistrarea dreptului

asupra bunului imobil, iar, de regulă, dreptul de proprietate se dobândește la data

înscrierii în registrul bunurilor imobile (f. d. 168).

Pentru a soluționa această pricină, instanța de apel a aplicat articolele 9 alin.

(2), 19, 20 din Codul familiei, articolele 321 alin. (2), 370, 373 din Codul civil și

articolele 94 alin. (1) și 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

La 19 iulie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 13 iunie 2017 (f. d. 170).

La 20 septembrie 2017, Romanescu Ion, prin intermediul avocatului Ana

Nani, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanței din 20 decembrie 2016, în

partea admiterii cererii de chemare în judecată depuse de Romanescu Natalia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinse capetele de cerere a acesteia.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că instanțele

judecătorești, în ce privește admiterea referitoarea la recunoașterea terenului

proprietate comună în devălmășie, nu au luat în considerare toate circumstanțele

cauzei și anume faptul că terenul cu nr. cadastral XXXXX l-a obținut până la

căsătoria cu Romanescu Natalia în baza titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren din 21 martie 2008, eliberat în baza deciziei Primăriei sat.

XXXXX nr. 22 din 16 aprilie 1993.

Pagină 4 din 9

Astfel, în concluzie, Romanescu Ion a susținut că terenul din litigiu este

proprietate personală în conformitate cu prevederile articolului 22 alin. (1) din

Codul familiei.

La 24 octombrie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs intimatei

Romanescu Natalia, informând că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în

termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f. d. 177).

Până la data examinării cauzei, intimata nu a depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând admisibilitatea recursului, conform articolului 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată

de Romanescu Ion, prin intermediul avocatului Ana Nani, este inadmisibilă, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Mandatul nr. 0948866 din 3 februarie 2016 dovedește faptul că avocatul Ana

Nani a fost împuternicit în mod legal să atace hotărârea judecătorească și să

reprezinte interesele lui Romanescu Ion, care este subiectul abilitat cu dreptul de a

declara prezentul recurs (f. d. 35) în conformitate cu dispozițiile art. 430 din Codul

de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei, confirmă că cererea nu a fost

depusă repetată și nu a fost examinată anterior.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei, rezultă că decizia integrală a instanței de apel din 13

iunie 2017 a fost expediată în adresa părților la 19 iulie 2017 (f. d. 170), însă nu

există dovada recepționării efective a acesteia de către participanții la proces. De

fapt, potrivit plicului prezentat de Romanescu Ion, se confirmă că scrisoarea, care

conținea actul contestat, a ieșit din biroul (oficiul) poștal la 21 iulie 2017 (f. d. 174).

Totuși, în lipsa unor înscrisuri pertinente, instanța de recurs nu poate constată cu

precizie momentul, când a fost comunicată hotărârea motivată.

Astfel, în atare situație și pentru a nu admite o ingerință disproporțională în

dreptul de acces la justiție, dar având în vederea data expedierii deciziei contestate

(21 iulie 2017), instanța de judecată constată că recursul declarat de Romanescu Ion,

prin intermediul avocatului Ana Nani, este depus în termenul prevăzut mai sus.

Pagină 5 din 9

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor cu privire la

încadrarea temeiurilor invocate în recurs la dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului

de inadmisibilitate prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În esență, judecarea recursului exercitat conform

Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un caracter

devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, dar și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Ab initio, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de instanțe de

recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui

proces echitabil garantate de art. 6 parag. (1) din Convenție, în special de dreptul de

acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat (a se vedea, de exemplu, Erfar – Avef

v. Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica Moldova, 16

septembrie 2015, parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa,

recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri

introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić v. Croația, 20 iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

Pagină 6 din 9

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau

în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența asigurării

interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări

urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc Brauer,

ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16 decembrie

2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

În speță, instanța observă că, în susținerea poziției sale, recurentul Romanescu

Ion, prin intermediul avocatului Ana Nani, a invocat art. 432 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, așa cum este prevăzut, în mod obligatoriu, la art. 432 alin. (1) și

437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură civilă. Totuși, cererea de recurs nu

conține niciunul din cele patru temeiuri consemnate și instituite de legislator în

alineatul (2) din articolul 432 din legea citată.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă

argumentele recurentului, rezumate mai sus, întrunesc condițiile necesare pentru a

declara admisibil cererea acestuia, inclusiv dacă normele de drept invocate în

favoarea punctului său de vedere sunt incidente la soluționarea fondului cauzei.

În acest sens, instanța de judecată amintește că, la pronunțarea deciziei din 13

iunie 2017, instanța de apel s-a călăuzit de articolele 9 alin. (2), 19, 20 din Codul

familiei, articolele 321 alin. (2), 370, 373 din Codul civil și articolele 94 alin. (1) și

96 alin. (1) din Codul de procedură civilă

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată, reiese în mod cert că recurentul a reluat criticile formulate în faza

procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat, în special

cu privire la faptul că terenul cu nr. cadastral XXXXX l-a obținut până la căsătoria

cu Romanescu Natalia în baza titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren din 21 martie 2008, eliberat prin decizia Primăriei sat. XXXXX nr. 22 din 16

aprilie 1993.

În esență, instanța de recurs subliniază că instanța de apel și-a motivat amplu

decizia și a răspuns la toate argumentele esențiale ale cauzei. De fapt, recurentul nu

a criticat textele de lege aplicate de instanța de apel (art. 321 alin. (2) din Codul

Pagină 7 din 9

civil), ci s-a mulțumit să afirme abstract că soluția acesteia este una eronată, fără a

aduce vreo observație pertinentă și concludentă speței.

Mai mult, completul judiciar observă că, în principiu, recurentul a formulat

prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură contradictorie pe fond și a avut

posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o instanță de apel, care au fost

competente de a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a

se vedea, mutatis mutandis, A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie

2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić v.

Croația, ibidem, parag. 28).

În baza celor prezentate, completul Colegiului opinează că Romanescu Ion nu

a adus suficiente argumente cu privire încălcările comise de instanța de apel, pe care

le-ar fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de recurs să primească cererea

acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea judecătorească

contestată. Prin urmare, temeiurile invocate nu sunt compatibile cu cerințele

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în

consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi „efectiv”.

Un raționament subsidiar al instanței în susținerea poziției sale constă în

faptul că recurentul a fost reprezentat de către avocatul Ana Nani (f. d. 35), persoană

abilitată și calificată, conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură, să pledeze și să

acționeze în numele clienților lor, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe

judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții lui. Astfel,

acesta a fost în măsură să cunoască condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de

recurs, în baza modului de redactare a articolului 433 lit. a) în Codul de procedură

civilă și interpretarea suficient de clară și coerentă a acestuia de Curtea Supremă de

Justiție în jurisprudența sa constantă (a se vedea, mutatis mutandis, Trevisanato v.

Italia, ibidem, parag. 45, Sturm v. Luxemburg, citată mai sus, parag. 40).

Din aceste raționamente, completul Colegiului constată existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. Deci, conjunctura stabilită

mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea unui raport rezonabil

de proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele folosite, iar, în opinia

instanței, însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1

din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească

poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v.

Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002,

parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în

concepția instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs, ca fiind „lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis

Pagină 8 din 9

mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin

Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau

Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Romanescu Ion, prin intermediul

avocatului Ana Nani, nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre

examinarea în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Romanescu Ion, prin

intermediul avocatului Ana Nani.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Pagină 9 din 9