2ra-405/21 — cu privire la modificarea contractului individual de munca, modificarea ordinului, declararea nulitatii ordinului si restabilirea la locul de munca

Dosarul nr. 2ra-405/21

Prima instanță: Judecătoria Strășeni sediul Călărași (jud. V. Arhip)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

7 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ștefan

Baxanean

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ștefan Baxanean

împotriva Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Călărași cu privire la modificarea

contractului individual de muncă, modificarea ordinului, declararea nulității

ordinului și restabilirea la locul de muncă

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Ștefan Baxanean și menținută hotărârea din 10 iulie

2020 a Judecătoriei Strășeni sediul Călărași, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 3 iunie 2020, Ștefan Baxanean a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură Călărași cu privire la modificarea

contractului individual de muncă, modificarea ordinului, declararea nulității

ordinului și restabilirea la locul de muncă.

În motivarea acțiunii a invocat că prin ordinul nr. 140/c din 6 septembrie 2010,

a fost angajat în calitate de șef al ocolului silvic Hîrjauca al ÎSS „Călărași”.

Prin ordinul nr. 175c din 26 decembrie 2011, a fost încetat contractul

individual de muncă nr. 04/10 din 1 aprilie 2010 ca șef al ocolului silvic Hîrjauca în

legătură cu transferarea lui în funcția similară din cadrul ÎSS „Călărași”, fiind

încheiat contractul individual de muncă nr. 11/2012 din 2 ianuarie 2012, durata

contratului fiind determinată până la 1 aprilie 2015.

Prin ordinul nr. 09/c din 31 martie 2015 cu privire la prelungirea contractului

individual de muncă, a fost prelungită perioada de muncă pe un termen determinat

de 5 ani, până la data de 31 martie 2020.

Prin ordinul nr. 81/a din 27 martie 2020 cu privire la încetarea contractului

individual de muncă, dânsul a fost concediat din motivul expirării termenului

1

contractului individual de muncă pe durată determinată, ordinul respectiv fiindu-i

adus la cunoștință la 31 martie 2020.

A considerat ilegal ordinul menționat, deoarece contrar prevederilor art. 54

alin. (1) Codul muncii, în acest ordin nu a fost indicat temeiul legal al încheierii

contractului individual de muncă pe durată determinată.

La fel, a relatat reclamantul că la 31 martie 2020 se afla în concediu medical,

astfel, având în vedere prevederile art. 81 alin. (2) și 86 alin. (2) Codul muncii, i-au

fost încălcate flagrant drepturile sale de salariat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166, 167 CPC, art. 9, 81, 83,

86, 89, 355 Codul muncii.

A solicitat admiterea acțiunii, modificarea contractului individual de muncă

nr. 06/2015 din 31 martie 2015 - pct. 4 în care este indicată durata contractului

determinat în durata contractului nedeterminat, modificarea ordinului nr. 09/c din

31 martie 2015 cu privire la prelungirea contractului individual de muncă în privința

perioadei de muncă pe un termen determinat în perioadă nedeterminată, declararea

nulității ordinului nr. 81/a din 27 martie 2020 cu privire la încetarea contractului

individual de muncă cu angajatul Ștefan Baxanean, restabilirea lui la locul de muncă

în funcția de șef al ocolului silvic din cadrul Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură

Călărași.

Prin încheierea protocolară din 23 iunie 2020 a Judecătoriei Strășeni sediul

Călărași, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu șeful ocolului

silvic Hîrjauca, Boris Manuil.

Prin hotărârea din 10 iulie 2020 a Judecătoriei Strășeni sediul Călărași, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ștefan Baxanean și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, având în vedere prevederile art. 355

Codul muncii, instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că în speță

Ștefan Baxanean a luat cunoștință cu actele contestate la data încheierii lor –

31 martie 2015, prin urmare, termenul de contestare a început să curgă de la data de

31 martie 2015 și a expirat la data de 31 mai 2015, însă, prezenta acțiune a fost

depusă la 3 iunie 2020, adică cu omiterea termenului în interiorul căruia reclamantul

putea intenta o acțiune în instanța de judecată pentru a-și apăra dreptul încălcat.

Prima instanță și instanța de apel au reținut că Ștefan Baxanean a cunoscut

despre faptul că a fost angajat pe o perioadă determinată și a activat în funcția dată

pe parcursul a cinci ani, iar în cadrul examinării cauzei nu a argumentat motivul

adresării tardive, făcând referire doar că nu le-a contestat, deoarece era în termen de

probă, ceea ce nu poate constitui temei de repunere în termen.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat ca fiind

neîntemeiat argumentul lui Ștefan Baxanean privind modificarea contractului

individual de muncă, or contractul individual de muncă nu poate fi modificat decât

printr-un acord suplimentar semnat de ambele părți, care se anexează la contract și

este parte integrantă a acestuia.

Însă, un astfel de acord suplimentar la contractul individul de muncă

nr. 06/2015 din 31 martie 2015 încheiat între Întreprinderea de Stat pentru

Silvicultură Călărași, în calitate de angajator și Ștefan Baxanean, în calitate de

2

angajat, nu a fost prezentat instanței, după cum prevede art. 68 alin. (1) Codul

muncii.

La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au menționat că ordinul

nr. 81/a din 27 martie 2020 cu privire la încetarea contractului individual de muncă

cu angajatul Ștefan Baxanean, este unul legal emis în conformitate cu normele în

vigoare, iar temei de a-l declara nul nu este, or potrivit pct. 6 din contractul individual

de muncă nr. 06/2015 din 31 martie 2015, contractul respectiv și-a produs efectele

până la 31 martie 2020.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate alegațiile apelantului Ștefan

Baxanean precum că la data de 31 martie 2020 dânsul se afla în concediu medical și

astfel ordinul a fost emis cu încălcarea legii, deoarece contractul contestat a fost

încheiat pe o durată determinată, încetarea lui a avut loc în circumstanță ce nu

depinde de voința părților, iar interdicția privind neadmiterea concedierii a

salariatului în perioada aflării lui în concediu medical este aplicabilă numai în cazul

de concediere din inițiativa angajatorului (art. 86 alin. (2) Codul muncii).

Cu referire la cerința privind restabilirea la locul de muncă, având în vedere

că în principal au fost respinse cerințele privind modificarea contractului individual

de muncă și declararea nulității ordinului nr. 81/a din 27 martie 2020, prima instanță

și instanța de apel au conchis că aceasta poartă un caracter subsecvent pretențiilor

principale și respectiv, urmează a fi respinsă ca nefondată.

La 18 ianuarie 2021, Ștefan Baxanean a declarat recurs împotriva deciziei din

19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, deoarece

instanța de apel a interpretat eronat legea când a motivat decizia adoptată prin faptul

că a fost omis termenul de 3 luni conform art. 355 Codul muncii.

A considerat ca fiind ilegale ordinele cu privire la prelungirea contractului

individual de muncă și eliberarea lui din funcție.

Cu referire la prevederile art. 54 alin. (1) Codul muncii, a menționat că

contractul individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată, însă, să nu

depășească 5 ani, în cazul dat, această prevedere a fost vădit încălcată de către

angajator, atunci când prin ordinul nr. 09/c din 31 martie 2015 cu privire la

prelungirea contractului individual, a fost prelungit contractul pe o perioadă încă de

5 ani.

Având în vedere prevederile art. 394 Cod civil, a remarcat că la examinarea

cauzei niciun participant la proces nu a ridicat excepția de tardivitate conform

Codului de procedură civilă, prin urmare, instanța a interpretat în mod eronat legea.

În ceea ce privește concluzia instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum

că în răspunsul la adresarea lui la Inspectoratul de Stat al Muncii se constată lipsa

acestor temeiuri, prin încheierea acordurilor suplementare la contractul individual

de muncă, se atestă caracterul continu și permanent al raporturilor de muncă, iar prin

prisma prevederilor legale, încheierea de către angajator cu salariat a unui contract

individual de muncă pe durată determinată cu prelungirea duratei contractului

individual de muncă existent pentru a doua oară are ca efect anularea duratei

3

determinate a contractului, aceasta și este constatarea Inspectoratului de Stat al

Muncii și nici de cum o referire la un șir de norme legale.

La 3 februarie 2021, în adresa Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură

Călărași și Boris Manuil a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Ștefan

Baxanean, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă

prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 102), fiind

recepționată de către Boris Manuil la 16 februarie 2021, ceea ce se atestă prin avizul

de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 103).

La 3 martie 2021, Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Călărași a depus

referință la recursul declarat de Ștefan Baxanean, solicitând declararea recursului

inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care Boris

Manuil să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 18 ianuarie 2021 împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ștefan Baxanean, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ștefan Baxanean, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

4

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Ștefan Baxanean urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ștefan Baxanean.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5