3ra-360/21 — contestarea actului administrativ

3ra-360/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-360/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, Gr. Dașchevici, M. Guzun)

Î N C H E I E R E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Violeta Șcerbina împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 19 iulie 2018, Violeta Șcerbina, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta Violeta Șcerbina a indicat, că activează în cadrul

Inspectoratului General pentru Situații de Urgența din 01 iunie 2007 până în prezent.

Reclamanta a menționat, că la 23 februarie 2010, a născut al doilea copil, fiul

xxxxxx. Astfel, prin ordinul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr.

60 ef. din 24 mai 2010, i-a fost acordat concediul parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, de la 26 mai 2010 până la 23 februarie 2013.

Conform ordinului nr. 118 ef. din 10 septembrie 2012, a întrerupt concediul pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, intrând în exercițiul funcției din

10 septembrie 2012.

Reclamanta a indicat, că la 03 iulie 2018, s-a adresat cu cerere prealabilă

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, iar prin răspunsul din 06 iulie 2018

1

cu nr. 19/7-Ș-93/18, a fost informată precum că cererea sa a fost înaintată cu depășirea

termenului de 12 luni, prevăzut de art. 27 alin. (1) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale.

Reclamanta a menționat, că Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, fiind

angajator, nu efectuează plăți cu titlu de contribuții în bugetul asigurării sociale de stat.

Totodată, conform art. 4 alin. (1) al Legii nr. 489-XIV din 08 iulie 1999 privind

sistemul public de asigurări sociale, în sistemul public de asigurări sociale sunt

asigurați obligatoriu prin efectul legii persoana numită la nivelul autorității executive.

Dat fiind faptul că este angajată în cadrul unei subdiviziuni a Ministerului Afacerilor

Interne, care este autoritatea executivă, este asigurată în bugetul asigurărilor sociale de

stat. În acest sens, menționează că, pe astfel de litigii și anume angajații structurilor de

forță, a fost creată o practică judiciară, prin care solicitările de a achita indemnizația

lunară pentru creșterea copilului de la data nașterii și până la vârsta de 3 ani sunt admise

din contul angajatorului.

Cât privește argumentul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, precum

că cererea a fost înaintată cu depășirea termenului de 12 luni, prevăzut de art. 27 alin.

(1) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, consideră că acesta nu poate

fi reținut. Or, potrivit articolului enunțat, indemnizația neplătită la timp din vina

organului care o stabilește sau o plătește se achită fără nici o limită de termen.

Reclamanta a menționat, că în baza cererii și a certificatului de naștere, a fost emis

ordinul SPCSE nr. 60 ef. din 24 mai 2010, prin care i-a fost acordat concediu pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. Prin urmare, consideră că a înaintat cererea

în termen de 12 luni, din momentul nașterii copilului, în temeiul căreia a fost emis

ordinul de acordare concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de

3 ani, iar indemnizația în acest sens nu a fost achitată. Iar, în caz contrar, solicită

repunerea în termen, întrucât indemnizația solicitată nu a fost achitată din vina

angajatorului.

Reclamanta Violeta Șcerbina, a solicitat admiterea acțiunii, repunerea în termenul

de adresare în judecată, recunoașterea ilegalității răspunsului Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență nr. 19/7-Ș-93/18 din 06 iulie 2018, obligarea Inspectoratului

General pentru Situații de Urgență să-i achite indemnizația pentru concediul pentru

îngrijirea copilului xxxxxx, pentru perioada 26 mai 2010 – 10 septembrie 2012, în

mărime de 30 % din venitul mediu lunar realizat.

Prin hotărârea din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de Violeta Șcerbina

împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cu privire la contestarea

actului administrativ, s-a recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență nr. 19/7-Ș-93/18 din 06 iulie 2018, a fost obligat

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să-i achite Violetei Șcerbina

indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului xxxxxx anul nașterii 23 februarie 2010,

pentru perioada 26 mai 2010 - 10 septembrie 2012, în cuantumul stabilit de Legea nr.

289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

și alte prestații de asigurări sociale.

2

La 14 noiembrie 2019 Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a depus

apel împotriva hotărârii din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

ulterior, la data de 17 ianuarie 2020, a depus motivarea apelului prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de

respingere a acțiunii depuse de Violeta Șcerbina.

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel declarată de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență împotriva

hotărârii din 05 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Violeta Șcerbina

împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cu privire la contestarea

actului administrativ.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,

a reținut că din 01 iunie 2007, Violeta Șcerbina activează în cadrul Inspectoratului

General pentru Situații de Urgență. La 23 februarie 2010, Violeta Șcerbina a născut un

copil, xxxxxx. Iar, prin ordinul nr. 60 ef. din 24 mai 2010, Violetei Șcerbina i-a fost

acordat concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, de la data de 26 mai

2010 până la data de 23 februarie 2013. În temeiul ordinului nr. 118 ef. Din

10 septembrie 2012, Violeta Șcerbina a revenit în exercițiul funcției după întreruperea

concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. Astfel, în total, Violeta

Șcerbina s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului în perioada 26 mai 2012 -

10 septembrie 2012. Însă, în această perioadă nu i-a fost stabilită și achitată

indemnizația pentru îngrijirea copilului.

Instanța de apel a reținut, că la 03 iulie 2018, Violeta Șcerbina a adresat o cerere

prealabilă Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, prin care a solicitat

stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru creșterea și îngrijirea

copilului xxxxxx, în mărime de 30 % din venitul mediul lunar realizat, pentru perioada

26 mai 2010 - 10 septembrie 2012. Prin răspunsul nr. 19/7-Ș-93/18 din 06 iulie 2018,

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a respins cererea prealabilă ca depusă

tardiv. Exprimându-și dezacordul cu poziția Inspectoratului General pentru Situații de

Urgență, Violeta Șcerbina a sesizat instanța cu cerere de chemare în judecată, solicitând

recunoașterea ilegalității răspunsului nr. 19/7-Ș-93/18 din 06 iulie 2018 și obligarea

pârâtului să-i achite indemnizația pentru concediul pentru îngrijirea copilului, pentru

perioada 26 mai 2010 – 10 septembrie 2012, în mărime de 30 % din venitul mediu

lunar realizat. Fiind investită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii, pronunțându-se în favoarea admiterii integrale a acesteia.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma motivelor

invocate în apel și a materialelor cauzei, instanța de apel a conchis că soluția oferită de

prima instanță este justă și argumentată, fiind în concordanță cu normele ce guvernează

raportul juridic litigios.

În ce privește termenul de prescripție pentru plata indemnizației, instanța de apel

a reținut, că conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, indemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte

justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire

3

a acestei indemnizații, iar ajutorul de deces din ziua următoare zilei de deces.

Indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani solicitată

după 12 luni de la data nașterii copilului se stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât

pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc până la

împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani.

Instanța de apel a reținut, că responsabil de stabilirea, calcularea și achitarea

indemnizației pentru creșterea copilului este angajatorul, Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență. Respectiv, în speță, termenul de prescripție pentru plata

indemnizației nu se aplică, deoarece indemnizația nu a fost achitată din vina

angajatorului, deci este susceptibilă achitării fără limite temporale.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

27 noiembrie 2020, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a contestat-o cu

recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei

noi decizii de respingere a acțiunii depuse de Violeta Șcerbina.

În motivarea recursului, recurentul, Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență, a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat toate circumstanțele

necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept

material și normele de drept procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 octombrie 2020, fiind

notificată Inspectoratului General pentru Situații de Urgență la data de 17 noiembrie

2020, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică activă

ana.rosu@justice.md, anexat la materialele cauzei (f.d. 222, vol. I). Astfel, recursul

depus de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență la 27 noiembrie 2020 este

depus în termen.

La 15 februarie 2021 în adresa intimatei Violeta Șcerbina a fost expediată copia

recursului depus de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 2, vol. II).

La 19 februarie 2021 Violeta Șcerbina a depus prin intermediul poștei electronice,

referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

4

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

5

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

6