3ra-671/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-671/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-671/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – T. Avasiloaie

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima

ÎNCHEIERE

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Tatiana Timercan împotriva Inspectoratului General pentru Situații de

Urgență cu privire la repunerea în termen, contestarea actului administrativ,

obligarea achitării indemnizației pentru concediul de îngrijire a copilului minor,

împotriva deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a casat hotărârea din 19 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a

emis o nouă hotărâre,

constată:

La 19 iulie 2018 Tatiana Timercan a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Inspectoratului General pentru

Situații de Urgență, prin care a solicitat repunerea în termen a acțiunii, recunoașterea

ilegalității răspunsului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 19/7-

T-94/18 din 06 iulie 2018 și obligarea Inspectoratului General pentru Situații de

Urgență să-i achite Tatianei Timercan indemnizația pentru concediul de îngrijire a

copilului XXXXX, pentru perioada 15 septembrie 2013 – 02 ianuarie 2015, în

mărime de 30 % din venitul mediu lunar realizat.

În motivarea acțiunii Tatiana Timercan a indicat că din 17 februarie 2003

activează în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, iar la

XXXXX a născut al doilea copil, fiica XXXXX.

Prin ordinul nr. 109ef. din 13 septembrie 2013 a Serviciului Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale (în prezent Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență) i-a fost acordat concediu în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (2)

din Codul muncii pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, de la 15

septembrie 2013 până la 22 martie 2016.

Ulterior, prin ordinul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

nr. 173ef. din 19 decembrie 2014, Tatiana Timercan a întrerupt concediul pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, intrând în exercițiul funcției de la 2

ianuarie 2015.

1

Având în vedere că la momentul acordării concediului de îngrijire a copilului

și nici ulterior, angajatorul nu și-a onorat obligația pozitivă de a-i calcula și achita

indemnizația pentru îngrijirea copilului prevăzută de Legea nr. 289-XV din 22 iulie

2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații

de asigurări sociale, la 03 iulie 2018, Tatiana Timercan s-a adresat cu cerere

prealabilă către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, prin care a solicitat

calcularea și achitarea indemnizației ce i se cuvine potrivit legislației.

Prin răspunsul nr. 19/7-T-94 din 06 iulie 2018, cererea prealabilă a fost

respinsă, fiind invocat precum că, cererea a fost înaintată cu depășirea termenului de

12 luni prevăzut de art. 27 alin. (1) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004.

Reclamanta a considerat că răspunsul Inspectoratului General pentru Situații

de Urgență este unul neîntemeiat și care urmează a fi anulat, din motiv că, prin

refuzul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență se încalcă dreptul său de

a primi indemnizația pentru creșterea copilului.

A menționat că indemnizația solicitată nu a fost achitată din vina angajatorului

și consideră că în această situație urmau a fi aplicate prevederile art. 27 alin. (3) din

Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Prin hotărârea din 19 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

respins cererea depusă de către Tatiana Timercan cu privire la repunerea în termen.

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana Timercan

împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cu privire la repunerea

în termen, recunoașterea ilegalității răspunsului nr. 19/7-T-94 din 06.07.2018,

obligarea achitării indemnizației pentru concediu de îngrijire a copilului ca fiind

tardivă. (f.d. 58, 62-63, vol. I)

Instanța de fond în susținerea poziției sale a reținut că Tatiana Timercan s-a

adresat cu cerere prealabilă Inspectoratului General pentru Situații de Urgență abia

la data de 03 iulie 2018, cu depășirea termenului de 12 luni de la data îndeplinirii

condițiilor pentru stabilirea indemnizației (nașterea copilului XXXXX) și după

împlinirea vârstei de 3 ani de către copil, iar cererea de chemare în judecată a fost

depusă la data de 19 iulie 2018, fiind depășite termenele de adresare atât în adresa

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, cât și în instanța de judecată.

Totodată, instanța a reținut că Tatiana Timercan a solicitat repunerea în termen

de adresare în instanța de judecată, pe motiv că indemnizația nu a fost achitată din

vina angajatorului, însă reclamanta nu a explicat și nu a justificat omiterea

termenului de adresare în judecată conform art. 17 alin. (5) al Legii contenciosului

administrativ, motiv pentru care a fost respinsă cerința de repunere în termen a

cererii.

Instanța de fond a mai menționat că cerința reclamantei cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului nr. 19/7-T-94 din 06.07.2018 privind achitarea

indemnizației pentru concediul de îngrijire a copilului pentru perioada 15.09.2013-

02.01.2015, urma a fi înaintată în termen de până la împlinirea copilului a vârstei de

3 ani, adică până la 22.03.2016, însă Tatiana Timercan a depus cererea abia la data

de 19.07.2018.

2

Prin decizia din 03 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Tatiana Timercan și s-a menținut hotărârea din 19 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 124, 125-130, vol. I)

Prin decizia din 18 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de către Tatiana Timercan, s-a casat decizia din 03 iulie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată. (f.d. 197-205, vol. I)

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 12 februarie 2020

a casat hotărârea din 19 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a emis

o nouă hotărâre, prin care a admis cererea de chemare în judecată depusă de către

Tatiana Timercan. S-a declarat ilegal răspunsul nr. 19/7-T-94 din 06 iulie 2018. S-a

obligat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să achite Tatianei Timercan

indemnizația pentru concediul de îngrijire a copilului minor pentru perioada

15.09.2013-02.01.2015. (f.d. 221, 222-228, vol. I)

Instanța de apel în motivarea soluției sale a reținut că instanța de fond în mod

nejustificat a respins acțiunea Tatianei Timercan, or, s-a stabilit că, indemnizația

pentru îngrijirea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani nu a fost stabilită și

achitată din cauza Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

Sub acest aspect, Colegiul a subliniat că prin ordinul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale nr. 109 ef din 13 septembrie 2013, Tatianei

Timercan i-a fost acordat concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani,

pentru perioada 15 septembrie 2013 – 22 martie 2016, însă, contrar prevederilor art.

124 alin. (2) din Codul muncii, angajatorul nu i-a achitat acesteia indemnizația

pentru îngrijirea copilului minor.

La momentul survenirii riscului asigurat, Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale avea obligația de a stabili, calcula și achita Tatianei

Timercan indemnizația pentru întreținerea/îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani

în condițiile prevăzute de legislația în vigoare. Astfel, vina în nestabilirea și

neachitarea indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani aparține

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, situație ce face ca în speță să fie

aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări nr. 289 – XV din 22

iulie 2004.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 08 mai 2020 Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență a depus recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii. (f.d. 235-237, 239-241, 243-245, vol. I)

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel la examinarea

cauzei nu a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, a examinat superficial circumstanțele cauzei, iar decizia

contravine normelor de drept material și procedural.

Consideră că aprecierea instanței de apel precum că indemnizația neplătită la

timp din vina organului care o stabilește sau o plătește se achită fără nici o limită de

termen, este neîntemeiată, deoarece în cauză nu s-a demonstrat vina angajatorului în

neachitarea la timp a indemnizației vizate.

La 27 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Tatianei

3

Timercan copia recursului declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență împotriva deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău. (f.d. 1,

vol. II)

Completul specializat relevă că Tatiana Timercan a recepționat copia recursului

expediat, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului. (f.d.

7, vol. II)

La 05 iunie 2020 Tatiana Timercan a depus referință, solicitând respingerea

cererii de recurs depusă de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență cu

menținerea deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău. (f.d. 5, vol. II)

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost

adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin.

(1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de

apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a Codului

administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici instanța de

recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform art. 245,

alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Instanța de apel a pronunțat decizia la data de 12 februarie 2020 în prezența

reprezentantului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei motivate, care la 10 aprilie 2020 a fost

recepționată de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. (f.d. 230, vol.

I)

Dat fiind faptul că prin prisma pct. 8 din Anexa la dispoziția nr. 1 din data de

18 martie 2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova

termenele de exercitare a căilor de atac aflate în curs la data instituirii stării de

4

urgență se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data

încetării stării de urgență, termenul de declarare a recursului pentru Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență după întrerupere a început a curge de la data de

16 mai 2020.

Totuși, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a depus recursul la 08

mai 2020, în perioada suspendării termenului de procedură. Astfel, obligația de

contestare în termen a fost îndeplinită.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

5

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

6