3ra-117/21 — anularea actului administrativ, achitarea indemnizatiei

3ra-117/21 — anularea actului administrativ, achitarea indemnizatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-117/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

03 martie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Curnic Angela,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Curnic Angela împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al

Ministerului Afacerilor Interne, persoana terță Casa Națională de Asigurări Sociale cu

privire la anularea actului administrativ și achitarea indemnizației,

împotriva deciziei din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 03 august 2018, Curnic Angela a depus cerere de chemare în judcată împotriva

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al MAI cu privire la anularea actului

administrativ și achitarea indemnizației.

În motivarea acțiunii a indicat că, începând cu data de 14 februarie 2000 activează

în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al MAI.

La xxxx, s-a născut fiul Xxxx, iar la 18 iulie 2007 a fost eliberat certificatul de

naștere xxxx de către OSC sectorul Rîșcani, mun. Chișinău.

Prin ordinul nr. 90 EF din 31 iulie 2007 al Serviciului Protecției Civile și Situații

Excepționale al MAI, i-a fost acordat concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului

pe termen de 1 (unu) an, de la 06 august 2007 până la 06 august 2008. În conformitate

cu ordinul Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale al MAI nr. 48 EF din

06 mai 2008 a fost reîncadrată în exercițiul funcțiunii după expirarea concediului

pentru îngrijirea copilului, începînd cu 06 mai 2008.

Prin ordinul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI nr.

188 ef din 12 decembrie 2008, a fost prelungit concediul pentru îngrijirea copilului

până la vârsta de 3 ani, de la 5 decembrie 2008 până la 01 mai 2010.

La xxxx, s-a născut fiul Xxxx, iar la 30 octombrie 2010 a fost eliberat certificatul

de naștere nr. xxxx, de către OSC sectorul Rîșcani, mun.Chișinău.

1

Prin ordinul Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale al MAI nr. 32 ef.

din 14 martie 2011 i-a fost acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului

până la vârsta de 3 ani, de la 09 martie 2011 până la 16 octombrie 2013.

Reclamanta a invocat că la 05 iulie 2018, s-a adresat cu cerere prealabilă către

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI, iar prin răspunsul din 12 iulie

2018, a fost informată că cererea a fost înaintată cu depășirea termenului de 12 luni,

prevăzut de art. 27 alin. (1) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004, privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Susține reclamanta că, nu este deacord cu poziția pârâtului, precum că cererea sa

a fost înaintată cu depășirea termenului de 12 luni, prevăzut de art. 27 alin.(1) din Legea

nr. 289 din 22 iulie 2004, privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de

muncă și alte prestații de asigurări sociale.

Astfel, în baza cererii și a certificatelor de naștere a copiilor, au fost emise ordinele

Serviciului Protecției Civile și Situații Excepționale prin care i s-a acordat concediul

pentru îngrijirea copiilor până la vârsta de 3 ani. Prin urmare, dînsa a înaintat cererea

în termen de 12 luni, din momentul nașterii copiilor, în temeiul căreia a fost emis

ordinul de acordare a concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta

de 3 ani, iar indemnizația în acest sens nu i s-a achitat.

CurnicAngela a solicitat repunerea în termenul de adresare în judecată, anularea

actuluiui nr. 19/7-C-99/18 din 12 iulie 2018 și obligarea Inspectoratului General pentru

Situații de Urgență al MAI să achite indemnizația pentru concediul de îngrijire a

copilului xxxx, 25% din venitul mediu lunar realizat, pentru perioada pînă la 06 mai

2008, inclusiv pentru perioada 15 decembrie 2008 - 01 martie 2010 și a copilului xxxx,

pentru perioada 09 martie 2011 - 16 octombrie 2016, în mărime de 30% din venitul

lunar realizat.

Prin încheierea protocolară din 21 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, a fost atras în proces în calitate de terț Casa Națională de Asigurări Sociale.

Prin hotărîrea din 03 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă acțiunea.

S-a anulat ca ilegal răspunsul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență

al MAI nr. 19/7-C-99/18 din 12 iulie 2018.

S-a obligat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI să achite

diferența indemnizației lunare neachitate pentru concediul pentru îngrijirea copilului

xxxx până la împlinirea vârstei de 3 ani, pentru perioada 06 august 2007- 06 mai 2008

- inclusiv pentru perioada 15 decembrie 2008 - 01 martie 2010, în mărime de 25% din

venitul mediu lunar realizat.

S-a obligat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI să achite

diferența indemnizației lunare neachitate pentru concediul pentru îngrijirea copilului

xxxx până la împlinirea vârstei de 3 ani, pentru perioada 09 martie 2011- 16 octombrie

2013, în mărime de 25% din venitul mediu lunar realizat.

În motivarea hotărîrii sale instanța de fond a constatat că, colaboratorii Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale sunt supuși asigurării obligatorii de stat în

condițiile legii, și prin urmare, aceștia urmează să beneficieze de indemnizație pentru

creșterea copilului până la atingerea vârstei de 3 ani. Corespunzător, s-a constatat că

Curnic Angela, fiind angajată în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale avea dreptul de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copiilor.

2

Astfel, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, prin răspunsul nr. 19/7-

C-99/18 din 12 iulie 2018, nu a luat în calcul prevederile art. 27 alin. (3) din Legea

privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale or, în acest sens indemnizația neplătită la timp din vina organului care

o stabilește sau o plătește, se achită fără nici o limită în termen.

A mai reținut, instanța de judecată că Curnic Angela nu a încălcat termenul de

înaintare a acțiunii în temeiul art. 27 alin. (3) din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr 289 - XV din

22 iulie 2004, deoarece indemnizația solicitată nu a fost achitată din vina angajatorului.

Manifestând dezacordul cu hotărârea instanței de fond, în termenul prevăzut de

lege, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI, la 10 martie 2020 a

depus cerere de apel nemotivată, iar la 25 iunie 2020 a depus apelul motivat împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei hotărîri noi de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI,

casată integral hotărîrea din 03 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și

emsă o decizie nouă prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în

judecată înaintată de Curnic Angela.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, indemnizația pentru creșterea

copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, este un drept garantat de stat și se exercită,

în condițiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale, însă acest drept poate fi

exercitat într-un anumit termen de prescripție pentru plata indemnizației de maternitate.

Instanța de apel a reținut că, într-adevăr în obligația pîrîtului este de a stabili și a

achita indemnizația de maternitate, dar cu condiția depunerii unei cereri de către

solicitant. Or, potrivit normelor legale reținute supra în coraport cu materialele cauzei

se constată cu certitudine că, Curnic Angela avea obligația de a depune cerere pentru

stabilirea indemnizațiilor pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani,

pentru xxxx pînă la xxxx, iar pentru xxxx pînă la xxxx, însă Curnic Angela s-a adresat

cu cerere pentru stabilirea indemnizațiilor numai la data de 05 iulie 2018, prin urmare

cererea depusă de Curnic Angela autorității publice, este tardivă.

Astfel, Completul judiciar a conchis că, răspunsul contestat în cauza dată

corespunde prevederilor legale, iar pretențiile din acțiune urmînd a fi respinse.

Totodată, instanța de fond neîntemeiat, cu aplicarea eronată a normelor de drept

material și cu aprecierea eronată a probelor administrate, a ajuns la concluzia de

admitere a acțiunii.

La 26 noiembrie 2020, Curnic Angela, a depus recurs împotriva deciziei din 28

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea în vigoare a hotărîrii instanței de fond.

În motivarea recursului a invocat că, Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență, în calitate de angajator, nu efectuează plăți cu titlu de contribuții în bugetul

asigurării sociale de stat. Totodată, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 489-XIV din

08 iulie 1999, privind sistemul public de asigurări sociale, sunt asigurați obligatoriu

prin efectul legii persoana numită la nivelul autorității executive. Dat fiind faptul că

Curnic Angela este angajată în cadrul unei subdiviziuni a Ministerului Afacerilor

Interne, care este autoritatea executivă, este asigurată din bugetul asigurărilor sociale

de stat.

3

Cu referire la argumentul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență,

precum că cererea a fost înaintată cu depășirea termenului de 12 luni, prevăzut de art.

27 alin. (1) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, recurenta

consideră că acesta nu poate fi reținut. În conformitate cu prevederile legi nominalizate,

indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, solicitată

după 12 luni de la data nașterii copilului, se stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât

pentru 12 luni premergătoare datei solicitării, dacă solicitarea a avut loc până la

împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani. Prin derogare, alin. (3) de la același articol

stabilește că indemnizația neplătită la timp din vina organului care o stabilește sau o

plătește se achită fără nici o limită în termen.

Menționează recurenta că termenul de prescripție pentru plata indemnizației nu se

aplică, deoarece indemnizația nu a fost achitată din vina angajatorului, deci este

susceptibilă achitării fără limite temporale. Consideră ca instanța de apel, superficial a

examinat materialele dosarului și că hotărârea contestată este corectă.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat la data de 28 octombrie 2020 decizia

contestată în lipsa recurentului. Decizia Curții de Apel Chișinău a fost expediată

participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la data de 27 noiembrie

2020 (f.d. 202).

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Curnic Angela, s-a conformat prevederilor legale și a

depus recursul la 26 noiembrie 2020, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

La 10 decembrie 2020 în adresa participanților la proces a fost expediată copia

recursului motivat, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 18 decembrie 2021, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a depus

referință la recursul declarat de Curnic Angela, prin care a solicitat respingerea

recursului, cu mențienerea în vigoarea a deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră inadmisibil recursul declarant de Curnic Angela, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

4

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Curnic Angela, este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

5

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Curnic Angela, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6