2ra-427/21 — apărarea dreptului de proprietate și demolarea construcției

Dosarul nr. 2ra-427/21

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Central (jud. L. Roic-Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Elena

Moșneaga,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Moșneaga

împotriva lui Andrei Burlacu, intervenienți accesorii Primăria municipiului Hîncești,

Direcția pentru Supraveghere Tehnică Hîncești și Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice” cu privire la apărarea dreptului de proprietate și demolarea construcției,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Elena Moșneaga și a fost menținută hotărârea din

05 decembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

constată:

La data de 07 decembrie 2018, Elena Moșneaga a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Andrei Burlacu, intervenienți accesorii Primăria mun. Hîncești

și Direcția pentru Supraveghere Tehnică Hîncești cu privire la apărarea dreptului de

proprietate și demolarea construcției.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că deține cu drept de proprietate

terenul cu nr. cadastral XXXXX din XXXXX, care se mărginește cu terenul lui Andrei

Burlacu.

A susținut că dreptul de proprietate l-a dobândit în baza certificatului de

moștenitor testamentar din 09 februarie 2018, înregistrat la Agenția Servicii Publice la

13 februarie 2018 sub nr. 5301/18/5105. Astfel, cu aproximativ 5 ani în urmă, Andrei

Burlacu a acaparat 15 m2 din terenul ce nu-i aparține, construind neautorizat un sarai și

un gard pe hotarul terenului.

A precizat că în acel moment, proprietar al terenului era Jbanov Ghenadi, care

prin testament i-a lăsat terenul ca moștenire. Încă atunci, când s-a început construcția,

1

personal l-a atenționat pe Andrei Burlacu că depășește limitele hotarului lui, însă,

ultimul i-a explicat că vor discuta când ea va deveni proprietarul bunului imobil.

Reclamanta a indicat că, după obținerea certificatului de moștenitor testamentar,

în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 04 iulie 2018 a expediat în adresa

pârâtului o reclamație, prin care i-a propus să mute gardul și garajul de pe terenul ei, în

caz contrar se va adresa în instanța de judecată, însă, cerințele expuse au fost lăsate fără

soluționare.

A afirmat că amplasarea construcțiilor de către Andrei Burlacu cu depășirea

hotarelor terenului, este vizibilă din imaginile fotografice efectuate prin satelit, planul

geometric și catalogul de coordonare, parametrii hotarelor din 20 august 2018, anexate

la cererea de chemare în judecată.

Elena Moșneaga consideră că, prin acțiunile pârâtului i-a fost lezat dreptul de

proprietate prin acapararea nelegală a 15 m2 din teren, conform măsurărilor ei.

A solicitat constatarea încălcării de către Burlacu Andrei a dreptului de proprietate

ce aparține asupra ternului cu nr. cadastral XXXXX din XXXXX, obligarea pârâtului

să demoleze construcția de pe terenul reclamantei și încasarea din contul lui Andrei

Burlacu a cheltuielilor de judecată și a pagubei morale.

Prin încheierea din 25 iulie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, a fost

atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu IP „Agenția Servicii Publice”.

Prin hotărârea din 05 decembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

acțiunea depusă de Elena Moșneaga a fost respinsă ca neîntemeiată și s-a încasat de la

Elena Moșneaga în beneficiul lui Andrei Burlacu cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 4000 de lei.

La 20 decembrie 2019 Elena Moșneaga a declarat apel împotriva hotărârii din

05 decembrie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii și restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Elena Moșneaga și a fost menținută hotărârea din 05 decembrie 2019

a Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că reclamanta nu a prezentat

probe pertinente, concludente și utile care ar demonstra sau confirma temeiurile

invocate în cererea de chemare în judecată și anume, că prin acțiunile lui Andrei Burlacu

a fost încălcat dreptul de proprietate al Elenei Moșneaga.

În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a considerat că instanța de fond just a

reținut că din înscrisurile prezentate, cum este imaginea fotografică, nu se atestă

deposedarea reclamantei de o anumită suprafață de teren, în imaginea expusă este

indicat doar numărul cadastral, lipsind alte înscrisuri din care să rezulte de cine a fost

întocmit, perfectat sau eliberat. La fel, din imaginea dată nu este clar ce semnifică și ce

poate să probeze în prezenta acțiune. De asemenea, nu poate fi reținută ca probă

pertinentă nici copia titlului de autentificare a dreptului de proprietate eliberat pe

numele lui Jbanov Ghenadie, deoarece nu relevă careva circumstanțe faptice care să

confirme că Elena Moșneaga a fost deposedată de o porțiune de teren.

2

Instanța de apel a reținut că reprezentantul Agenției Servicii Publice, Dionisie

Arbuz a explicat că din materialele anexate la cauza civilă nu se denotă admiterea unor

încălcări ale deținătorilor de teren, or, din probatoriul examinat nu rezultă mențiunea

din partea cui a fost micșorat terenul imobil, inginerul neconstatând nicio abatere.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a indicat că, în cadrul examinări cauzei

au fost audiați martori atât din partea reclamantei, cât și a pârâtului, care la fel au relatat

că inițial a fost construit gardul și apoi construcția, pe când era în viață fostul proprietar

Jbanov Ghenadie, care nu a avut obiecții, Elena Moșneaga devenind proprietar ulterior.

La data de 23 decembrie 2020, Elena Moșneaga a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 05 decembrie 2019 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Central, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima

instanță.

În motivarea recursului s-a invocat netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței

de apel.

A menționat că amplasarea construcțiilor de către Andrei Burlacu cu depășirea

hotarelor terenului, este vizibilă din imaginile fotografice efectuate prin satelit, planul

geometric și catalogul de coordonare, parametrii hotarelor din 20 august 2018, probe

care neîntemeiat nu au fost reținute de către instanțele de judecată.

A susținut că, deoarece intimatul a prezentat înscrisuri contradictorii cu cele

anexate de ea, a solicitat instanței numirea unei expertize tehnice, cerere care însă a fost

respinsă.

Recurenta a afirmat că intimatul a tăinuit un fapt esențial, despre care dânsa a

aflat abia la 06 noiembrie 2020 și anume, conform procesului-verbal de constatare din

06 noiembrie 2020, întocmit de Primăria mun. Hîncești, s-a stabilit că, construcția în

litigiu se află pe terenul ei cu nr. cadastral XXXXX. La acest proces-verbal a fost anexat

certificatul de arhivă nr. 357 din 20 mai 2011, potrivit căruia Annei Jbanova i-a fost

alocat un teren de doar 400 m2 pe adresa XXXXX, adică Andrei Burlacu deține doar 4

ari de teren și nu 6 precum a declarat în ședința de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 septembrie

2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa Elenei Moșneaga

la data de 30 octombrie 2020 conform scrisorii de însoțire nr. 8944 (f.d. 216, volumul

I), lipsind date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la data de 23 decembrie 2020, este în termen.

La 09 februarie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimatului

Andrei Burlacu, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 12-13, volumul II).

Referință nu a fost depusă.

3

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elena Moșneaga nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

4

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Elena Moșneaga

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Elena Moșneaga, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Elena Moșneaga se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5