3ra-281/21 — anularea actului administrativ

3ra-281/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-281/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Kaya Mustafa Saban, reprezentat

de avocatul Șpac Rodica,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Kaya Mustafa Saban împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, persoană terță Serviciul de Informații și Securitate al

Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 02 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 21 iunie 2018, Kaya Mustafa Saban, a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova privind anularea deciziei nr. 24 din 12 iunie 2018 cu privire la declararea lui

Kaya Mustafa Saban persoană indizerabilă pe teritoriul Republici Moldova pe o

perioadă de 15 ani.

În motivarea acțiunii Kaya Mustafa Saban a menționat că, la data de 18 iunie 2018

Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne i-a adus la cunoștință decizia

contestată nefiindu-i explicat motivul emiterii unei asemenea act, la fel nu s-au

prezentat înscrisuri care ar proba existența unor temeiuri incidente art. 55 din Legea nr.

200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova.

Mai mult, Kaya Mustafa Saban a fost privat de posibilitatea de a se apăra efectiv

în raport cu autoritatea migrațională, nefiind cunoscut cu circumstanțele cauzei.

Prin emiterea deciziei de declarare ca persoană indezirabilă i-a fost încălcat dreptul

la libera circulație și dreptul de a se afla legal pe teritoriul Republicii Moldova.

A mai menționat că decizia nr. 24 din 12 iunie 2018 a Biroului Migrație și Azil nu

este motivată, nu este însoțită de probe concrete, nu face referire la faptele care ar putea

1

fi calificate contrare legislației în vigoare sau care ar putea fi încriminate lui Kaya

Mustafa Saban pentru al plasa în categoria persoanelor social-periculoase pentru

Republica Moldova.

Pentru aceste motive reclamantul a optat pentru soluția finală prevăzută de art. 25

alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ.

Prin încheierea protocolară din 18 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Serviciul de Informații

și Securitate al Republicii Moldova (f.d. 22, verso).

Prin hotărârea din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea a fost respinsă integral (f.d. 113, 116 - 121).

La 14 ianuarie 2020, în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul

administrativ, Kaya Mustafa Saban, reprezentat de avocatul Șpac Rodica, a depus

cerere de apel nemotivată (f.d. 124).

Deși potrivit scrisorii cu nr. 859-861 din 21 ianuarie 2020 rezultă că, Judecătoria

Chișinău, sediul Rîșcani a expediat părților hotărârea din 20 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, la materialele cauzei lipsește confirmarea

recepționării acesteia.

La 02 martie 2020, Kaya Mustafa Saban, reprezentat de avocatul Șpac Rodica, a

prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea unei decizii

noi privind admiterea acțiunii (f.d. 134 - 135).

Prin decizia din 02 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de avocatul Șpac Rodica, în interesele apelantului Kaya Mustafa, împotriva

hotărârii din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 174, 175

- 180).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis prin prisma prevederilor art. 3,

art. 6 alin. (1) lit. a) - c), art. 55 din Legea 200 din 16 iulie 2010 privind regimul

străinilor în Republica Moldova, că instanța de fond corect a stabilit lipsa temeiurilor

legale de anulare a actului administrativ individual defavorabil - decizia Biroului

Migrație și Azil al MAI nr. 24 din 12 iunie 2018, prin care Kaya Mustafa Saban a fost

declarat persoană indezirabilă pe teritoriul Republicii Moldova pe un termen de 15 ani,

deoarece decizia contestată, a fost bazată pe rațiuni de securitate națională.

La fel, instanța de apel a concluzionat că în conformitate cu prevederile art. 56

alin. (2) din Legea nominalizată în redacția la data emiterii actului administrativ

contestat, comunicarea datelor și a informațiilor care constituie motivele deciziei

privind declararea străinului persoană indezirabilă nu pot fi sub nici o formă, direct sau

indirect, aduse la cunoștință străinului declarat persoană indezirabilă, inclusiv în cadrul

examinării în instanță de judecată a contestării deciziei privind declararea străinului

persoană indezirabilă.

Totodată, instanța de apel respins ca fiind neîntemeiate argumentele lui Kaya

Mustafa Saban, precum că instanța de fond nu a luat în considerare contraproba

prezentată, certificatul eliberat de Ministerul Apărării Naționale din Turcia, prin care

se confirmă faptul că Kaya Mustafa în perioada 13 octombrie 2014 – 20 octombrie 2015

a fost soldat în cadrul Brigăzii Militarizată nr. 54, Regimentul nr. 1 de tancuri din Edirne

Seuloglu, fapt care explică apariția lui Mustafa Kaya Saban în diferite poze cu arma în

2

mînă, având în vedere că statutul dânsului de soldat în Turcia, nu demonstrează că

pozele la care se face trimitere, au fost făcute anume în perioada respectivă.

Referitor la critica lui Kaya Mustafa Saban precum că prima instanță a examinat

înscrisuri prezentate de Serviciul Informații și Securitate, care nu au fost comunicate

apelantului, astfel fiind încălcat dreptul garantat la un proces echitabil și obiectiv,

principiul egalității armelor, instanța de apel, prin prisma art. 221 alin. (2) și art. 222

alin. (2) din Codul administrativ, nu a stabilit careva încălcări în acțiunile instanței de

fond, care ar duce la casarea actului judecătoresc contestat.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a elucidat deplin

circumstanțele cauzei, a aplicat corect normele materiale și procedurale și a adoptat o

hotărâre întemeiată și legală.

La 30 decembrie 2020 (data de pe plicul poștal), Kaya Mustafa Saban, reprezentat

de avocatul Șpac Rodica, a depus recurs nemotivat (f. d. 182), ulterior la 09 februarie

2021 (data de pe plicul poștal), a depus recurs motivat împotriva deciziei din 02

decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi, de admitere integrală a acțiunii (f. d. 196

- 198).

În motivarea recursului, Kaya Mustafa Saban, reprezentat de avocatul Șpac

Rodica, și-a manifestat dezacordul cu soluția instanței de apel, reiterând în acest sens

circumstanțele de fapt și de drept din acțiune și cererea de apel.

Suplimentar a invocat că cet. Kaya Mustafa a fost privat de posibilitatea de a-și

apăra efectiv poziția în raport cu autoritatea migrațională, nefiind cunoscut cu motivele

care au stat la baza emiterii deciziei contestate, astfel asemenea atitudine constituie o

încălcare directă a art. 19 din Constituție.

Recurentul a mai menționat că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, nu au

ținut cont de faptul că odată cu emiterea deciziei contestate, au fost încălcate grav

prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Protocolul nr. 7 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului.

Ca urmare, instanțele de judecată nu a luat în considerație certificatul eliberat de

Ministerul Apărării Naționale din Turcia, prin care se confirmă faptul că Mustafa Kaya

în perioada 13 octombrie 2014 – 20 octombrie 2015, a fost soldat în cadrul Brigăzii

Militarizată nr. 54, Regimentul nr. 1 de tancuri din Edirne Suloglu, întrucât astfel se

explică apariția în poze a lui Mustafa Kaya cu arma în mînă, dar acest fapt nu înseamnă

că dânsul prezintă pericol pentru securitatea națională a Republicii Moldova.

Recurentul a criticat soluția instanței de apel, pe motiv că nu a ținut cont de faptul

că în privința sa a fost emisă o decizie prin care a fost declarat indezirabil, însă nu

cunoaște din care motive și care acte au stat la baza emiterii acestei decizii, întrucât

dânsului, precum și avocatului său nu le-au fost prezentate probele în acest sens pe

motivul că ar fi atribuite la secret de stat.

Recurentul a solicitat casarea deciziei din 02 decembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii integral.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

3

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 02 decembrie 2020.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

atestă că instanța de apel a expediat în adresa părților copia deciziei din 02 decembrie

2020, atât prin intermediul poștei electronice, cât și prin scrisoare recomandată cu aviz

de recepție (f.d. 184).

La 11 ianuarie 2021, avocatul Șpac Rodica a recepționat decizia motivată din 02

decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin intermediul poștei electronice, la adresa

de e-mail rodicaspac@mail.ru, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică,

anexat la materialele dosarului (f.d. 185), iar la 15 ianuarie 2020 a recepționat decizia

nominalizată expediată prin intermediul oficiului poștal, fapt confirmat prin semnătura

olografă de pe avizul de recepție DS800041754AS (f.d. 189).

La 30 decembrie 2020 (data de pe plicul poștal), Kaya Mustafa Saban, reprezentat

de avocatul Șpac Rodica, a depus recurs nemotivat (f.d. 182), ulterior la 09 februarie

2021 (data de pe plicul poștal), a depus recurs motivat împotriva deciziei din 02

decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii (f.d. 196

- 198).

La 27 ianuarie 2021, în adresa Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova și Serviciului de Informații și Securitate al Republicii

Moldova, a fost expediată copia cererii de recurs, iar la 12 februarie 2021 a fost

expediată copia cererii de recurs motivată depusă de Kaya Mustafa Saban, reprezentat

de avocatul Șpac Rodica, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce

se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 191, 200),

fiind recepționată de intimați la 01 februarie 2021, respectiv 16 februarie 2021, ce se

atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f.d. 193, 194, 201, 202).

La 03 martie 2021, Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova

și-a valorificat dreptul de a depune referință, prin care a solicitat respingerea recursului

depus de Mustafa Kaya Saban (f. d. 203 - 205).

La 10 martie 2021, Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova a depus referință prin care a solicitat respingerea ca fiind nefondată

și neîntemeiată cererea de recurs depusă de recurent cu menținerea hotărârii din 20

decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a deciziei din 02 decembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 207 - 209).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

4

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

5

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Kaya Mustafa Saban, reprezentat de avocatul

Șpac Rodica, este inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Kaya Mustafa Saban, reprezentat de avocatul Șpac Rodica, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

6