2ra-539/21 — încasarea pensiei pentru întretinerea copiilor minori si partajul bunurilor proprietate comună în devălmăsie

Dosarul nr. 2ra-539/21

Prima instanță: (Judecătoria Ungheni, sediul Central) V. Stratulat

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu

Î N C H E I E R E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Fomin Petru,

reprezentat de avocatul Cuțulab Victor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Fomin Mariana

împotriva lui Fomin Petru cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor

proprietate comună în devălmășie și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor

minori,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, prin care

s-a respins apelul declarat de avocatul Cuțulab Victor în interesele lui Fomin Petru

și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 20 februarie

2020,

c o n s t a t ă :

La 10 iulie 2019, Fomin Mariana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Fomin Petru cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanta Fomin Mariana a menționat că la

06 decembrie 2001 a înregistrat căsătoria cu Fomin Petru.

Din căsătorie au doi copii minori – XXXXX și XXXXX.

Reclamanta a specificat că viața în comun cu pârâtul a eșuat, iar cu acordul

ultimului a plecat la muncă peste hotarele țării.

Fomin Mariana a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată că Fomin Petru.

La 14 august 2019, Fomin Mariana a depus cerere de chemare în judecată

suplimentară cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie și

încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori (f.d. 19-20).

În motivarea cererii suplimentare, Fomin Mariana a invocat că pârâtul Fomin

Petru nu participă la întreținerea copiilor.

Totodată, a reiterat că în timpul căsătoriei, au procurat autoturismul de model

”Opel Astra”, anul producerii 2008, evaluat la suma de 4 000 euro.

Astfel, Fomin Mariana a solicitat să-i fie atribuită ½ cotă-parte din valoarea

autoturismului, ce constituie suma de 2 000 euro sau echivalentul în lei

1

moldovenești, cu atribuirea acestuia pârâtului, precum și încasarea pensiei pentru

întreținerea copiilor minori - XXXXX și XXXXX în mărime a câte 1 000 lei lunar

pentru fiecare și până la atingerea majoratului de către copii.

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 20 februarie 2020, s-a

admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Fomin Mariana.

S-a desfăcut căsătoria încheiată între Fomin Petru și Fomin Mariana,

înregistrată și trecută în Registrul actelor de stare civilă cu nr. 14 la data de

06 decembrie 2001, la Primăria j. Ungheni, s. Nisporeni.

S-a încasat de la Fomin Petru în Beneficiul Marianei Fomin pensia pentru

întreținerea copiilor minori - XXXXX și XXXXX, în sumă bănească fixă în

mărime de câte 1 000 lei lunar pentru fiecare copil, începând cu 14 august 2019,

până la atingerea majoratului copiilor.

S-a încasat de la Fomin Petru în beneficiul statului suma de 720 de lei cu titlu

de taxă de stat.

S-a partajat în cote-părți egale a câte ½ cotă-parte din bunul imobil,

proprietate comună în devălmășie automobilul de model ”Opel Astra”, anul

producerii 2008, prin atribuirea întregului bun lui Fomin Petru, în schimbul unei

sulte în beneficiul Marianei Fomin în mărime de 2 000 euro, sau echivalentul în lei

moldovenești, conform cursului stabilit de Banca Națională a Moldovei la

momentul executării.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că la 06 decembrie 2001, Fomin (Cerî) Mariana a înregistrat căsătoria cu

Fomin Petru.

Din căsătorie au doi copii minori – XXXXX și XXXXX.

De asemenea, instanța de fond a stabilit că Fomin Mariana educă și întreține

de una singură copiii minori, care au vârsta cuprinsă între 7-17 ani, iar potrivit

datelor Biroului Național de Statistică pentru semestrul I al anului 2019, minimul

de existență pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 7-17 ani, constituie suma de

2 198,80 de lei, astfel unui părinte i-ar reveni obligația de a suporta cheltui câte

1099,40 de lei lunat pentru un copil de vârsta respectivă.

Prin urmare, ținând cont de faptul că ambii părinți sunt obligați în egală

măsură să-și întrețină copiii minori, instanța de judecată a concluzionat referitor la

temeinicia pretenției Marianei Fomin cu privire la încasarea pensiei pentru

întreținerea copiilor minori în mărime de 1 000 lei lunar pentru fiecare.

Cu atât mai mult că suma de 1 000 lei solicitată de a fi încasată pentru fiecare

copil, este mai mică decât minimul de existență pentru un copil cu vârsta cuprinsă

între 7-17 ani.

Totodată, prima instanță a concluzionat că la data de 03 august 2018, pe

numele lui Fomin Petru a fost înmatriculat mijlocul de transport – automobilul de

model ”Opel Astra”, anul producerii 2008, care constituie proprietate comună în

devălmășie, deoarece a fost dobândit în perioada căsătoriei.

În acest sens, instanța de specificat că potrivit datelor de pe pagina web 999,

automobilul de model ”Opel Astra”, anul producerii 2008, costă aproximativ 4 900

– 4999 de euro, iar reieșind din limitele pretențiilor înaintate de reclamantă,

instanța de judecată a dispus partajarea acestuia prin atribuirea întregului bun cu

2

drept de proprietate lui Fomin Petru, în schimbul unei sulte în beneficiul Marianei

Fomin în mărime de 2 000 euro.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, s-a respins apelul

declarat de avocatul Cuțulab Victor în interesele lui Fomin Petru și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 20 februarie 2020.

La 05 februarie 2021, Fomin Petru, reprezentat de avocatul Cuțulab Victor, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, cu modificarea hotărârilor judecătorești în partea încasării în beneficiul

Marianei Fomin a sultei în mărime de 2 000 euro ce constituie ½ cotă-parte din

automobil, prin micșorarea acesteia până la suma de 5 000 lei. În rest, a solicitat

menținerea hotărârilor judecătorești.

Recurentul Fomin Petru, în motivarea recursului a invocat că în instanța de

apel, cauza a fost examinată în absența sa și a reprezentantului său, care a solicitat

amânarea examinării cauzei în legătură cu faptul că este antrenat în altă ședință de

judecată, însă instanța de apel a respins cererea de amânare.

Astfel, a fost lipsit de dreptul de a se expune referitor la admisibilitatea

probelor prezentate în instanța de apel și motivul pentru care acestea nu au fost

prezentate în instanța de fond.

Or, nu a fost probat prețul bunului supus partajării și nu era posibil de

determinat decât prin numirea unei expertize.

Prin urmare, în opinia recurentului, prin emiterea deciziei instanței de apel,

i s-a îngrădit dreptul de acces la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil.

În consecință, a invocat aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de

apel, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

La 01 martie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimatei copia

recursului, însă date referitor la recepționarea de către intimat a cererii de recurs, la

materialele cauzei lipsesc.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

03 noiembrie 2020, iar la 28 decembrie 2020, instanța de apel a expediat în adresa

părâilor decizia motivată a instanței de apel (f.d. 120).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 05 februarie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

3

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

4

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Fomin Petru,

reprezentat de avocatul Cuțulab Victor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Fomin Petru, reprezentat de

avocatul Cuțulab Victor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

5