2ra-539/21 — încasarea pensiei pentru întretinerea copiilor minori si partajul bunurilor proprietate comună în devălmăsie

Dosarul nr. 2ra-539/21 Prima instanță: (Judecătoria Ungheni, sediul Central) V. Stratulat Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu Î N C H E I E R E 24 martie 2021 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursului declarat de către Fomin Petru, reprezentat de avocatul Cuțulab Victor, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Fomin Mariana împotriva lui Fomin Petru cu privire la desfacerea căsătoriei, partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, prin care s-a respins apelul declarat de avocatul Cuțulab Victor în interesele lui Fomin Petru și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 20 februarie 2020, c o n s t a t ă : La 10 iulie 2019, Fomin Mariana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Fomin Petru cu privire la desfacerea căsătoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanta Fomin Mariana a menționat că la 06 decembrie 2001 a înregistrat căsătoria cu Fomin Petru. Din căsătorie au doi copii minori – XXXXX și XXXXX. Reclamanta a specificat că viața în comun cu pârâtul a eșuat, iar cu acordul ultimului a plecat la muncă peste hotarele țării. Fomin Mariana a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată că Fomin Petru. La 14 august 2019, Fomin Mariana a depus cerere de chemare în judecată suplimentară cu privire la partajarea bunurilor proprietate comună în devălmășie și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori (f.d. 19-20). În motivarea cererii suplimentare, Fomin Mariana a invocat că pârâtul Fomin Petru nu participă la întreținerea copiilor.

Totodată, a reiterat că în timpul căsătoriei, au procurat autoturismul de model ”Opel Astra”, anul producerii 2008, evaluat la suma de 4 000 euro. Astfel, Fomin Mariana a solicitat să-i fie atribuită ½ cotă-parte din valoarea autoturismului, ce constituie suma de 2 000 euro sau echivalentul în lei 1 moldovenești, cu atribuirea acestuia pârâtului, precum și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori - XXXXX și XXXXX în mărime a câte 1 000 lei lunar pentru fiecare și până la atingerea majoratului de către copii. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 20 februarie 2020, s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Fomin Mariana. S-a desfăcut căsătoria încheiată între Fomin Petru și Fomin Mariana, înregistrată și trecută în Registrul actelor de stare civilă cu nr. 14 la data de 06 decembrie 2001, la Primăria j. Ungheni, s. Nisporeni.

S-a încasat de la Fomin Petru în Beneficiul Marianei Fomin pensia pentru întreținerea copiilor minori - XXXXX și XXXXX, în sumă bănească fixă în mărime de câte 1 000 lei lunar pentru fiecare copil, începând cu 14 august 2019, până la atingerea majoratului copiilor. S-a încasat de la Fomin Petru în beneficiul statului suma de 720 de lei cu titlu de taxă de stat. S-a partajat în cote-părți egale a câte ½ cotă-parte din bunul imobil, proprietate comună în devălmășie automobilul de model ”Opel Astra”, anul producerii 2008, prin atribuirea întregului bun lui Fomin Petru, în schimbul unei sulte în beneficiul Marianei Fomin în mărime de 2 000 euro, sau echivalentul în lei moldovenești, conform cursului stabilit de Banca Națională a Moldovei la momentul executării.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a reținut că la 06 decembrie 2001, Fomin (Cerî) Mariana a înregistrat căsătoria cu Fomin Petru. Din căsătorie au doi copii minori – XXXXX și XXXXX. De asemenea, instanța de fond a stabilit că Fomin Mariana educă și întreține de una singură copiii minori, care au vârsta cuprinsă între 7-17 ani, iar potrivit datelor Biroului Național de Statistică pentru semestrul I al anului 2019, minimul de existență pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 7-17 ani, constituie suma de 2 198,80 de lei, astfel unui părinte i-ar reveni obligația de a suporta cheltui câte 1099,40 de lei lunat pentru un copil de vârsta respectivă.

Prin urmare, ținând cont de faptul că ambii părinți sunt obligați în egală măsură să-și întrețină copiii minori, instanța de judecată a concluzionat referitor la temeinicia pretenției Marianei Fomin cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori în mărime de 1 000 lei lunar pentru fiecare. Cu atât mai mult că suma de 1 000 lei solicitată de a fi încasată pentru fiecare copil, este mai mică decât minimul de existență pentru un copil cu vârsta cuprinsă între 7-17 ani. Totodată, prima instanță a concluzionat că la data de 03 august 2018, pe numele lui Fomin Petru a fost înmatriculat mijlocul de transport – automobilul de model ”Opel Astra”, anul producerii 2008, care constituie proprietate comună în devălmășie, deoarece a fost dobândit în perioada căsătoriei.

În acest sens, instanța de specificat că potrivit datelor de pe pagina web 999, automobilul de model ”Opel Astra”, anul producerii 2008, costă aproximativ 4 900 – 4999 de euro, iar reieșind din limitele pretențiilor înaintate de reclamantă, instanța de judecată a dispus partajarea acestuia prin atribuirea întregului bun cu 2 drept de proprietate lui Fomin Petru, în schimbul unei sulte în beneficiul Marianei Fomin în mărime de 2 000 euro.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2020, s-a respins apelul declarat de avocatul Cuțulab Victor în interesele lui Fomin Petru și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 20 februarie 2020. La 05 februarie 2021, Fomin Petru, reprezentat de avocatul Cuțulab Victor, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, cu modificarea hotărârilor judecătorești în partea încasării în beneficiul Marianei Fomin a sultei în mărime de 2 000 euro ce constituie ½ cotă-parte din automobil, prin micșorarea acesteia până la suma de 5 000 lei. În rest, a solicitat menținerea hotărârilor judecătorești.

Recurentul Fomin Petru, în motivarea recursului a invocat că în instanța de apel, cauza a fost examinată în absența sa și a reprezentantului său, care a solicitat amânarea examinării cauzei în legătură cu faptul că este antrenat în altă ședință de judecată, însă instanța de apel a respins cererea de amânare. Astfel, a fost lipsit de dreptul de a se expune referitor la admisibilitatea probelor prezentate în instanța de apel și motivul pentru care acestea nu au fost prezentate în instanța de fond. Or, nu a fost probat prețul bunului supus partajării și nu era posibil de determinat decât prin numirea unei expertize. Prin urmare, în opinia recurentului, prin emiterea deciziei instanței de apel, i s-a îngrădit dreptul de acces la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil.

În consecință, a invocat aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de apel, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei. La 01 martie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimatei copia recursului, însă date referitor la recepționarea de către intimat a cererii de recurs, la materialele cauzei lipsesc. Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 03 noiembrie 2020, iar la 28 decembrie 2020, instanța de apel a expediat în adresa părâilor decizia motivată a instanței de apel (f.d. 120). În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Recursul a fost declarat la 05 februarie 2021, respectiv se consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). 3 Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă. La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). 4 La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Fomin Petru, reprezentat de avocatul Cuțulab Victor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se declară inadmisibil recursul înaintat de Fomin Petru, reprezentat de avocatul Cuțulab Victor.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas 5