2ra-519/21 — ridicarea sechestrului

2ra-519/21 — ridicarea sechestrului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-519/21

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Ojoga

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, L. Pruteanu, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Munteanu Tamara,

reprezentată de avocatul Hîncu Sergiu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Munteanu

Tamara împotriva Procuraturii Anticorupție și Centrului Național Anticorupție cu

privire la ridicarea sechestrului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2020, prin care

s-a respins apelul declarat de avocatul Hîncu Sergiu în interesele Tamarei

Munteanu și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16

decembrie 2019,

c o n s t a t ă :

La 19 aprilie 2019, Munteanu Tamara a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturii Anticorupție și Centrului Național Anticorupție cu privire la

ridicarea sechestrului.

În motivarea acțiunii, Munteanu Tamara a menționat că în temeiul

contractului de vânzare-cumpărare din 13 iulie 2017, a devenit proprietara

terenului cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,0623 ha, XXXXX, situat în

XXXXX.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost înregistrat la Oficiul Cadastral

teritorial la data de 18 iulie 2017.

În temeiul autorizației de construire din 19 iunie 2017, pe terenul în cauză a

fost construită o căsuță de vacanță cu suprafața de 174,2 m.p., iar prin actul de

recepție finală din 11 octombrie 2018, au fost recepționate lucrările de construcție

și bunul imobil a fost dat în exploatare, cu înregistrarea acestuia la 16 octombrie

2018.

Reclamanta a reiterat că în temeiul procesului-verbal de punere sub sechestru

din 18 februarie 2019, întocmit de ofițerul de urmărire penală al Centrului Național

1

Anticorupție în cadrul cauzei penale intentată în privința Margaretei Burduja,

Croitoru Simion și Secrieru Mihail în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 42 și

327 alin. (2) lit. b1 și c) din Codul penal, a fost aplicat sechestru asupra terenului cu

nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,0623 ha, XXXXX, situat în XXXXX, ce-i

aparține cu drept de proprietate.

Temeiul aplicării sechestrului a servit ordonanța de punere sub sechestru din

21 decembrie 2018, precum și încheierea judecătorului de instrucție din

21 decembrie 2018.

De asemenea, Munteanu Tamara a specificat că nu are nici un statut în cauza

penală menționată, cu atât mai mult că la data procurării terenului, nu erau aplicate

careva interdicții în privința acestuia.

În scopul apărării drepturilor încălcate, la 29 martie 2019 a depus în adresa

Centrului Național Anticorupție o cerere, prin care a solicitat ridicarea sechestrului

aplicat pe bunul imobil ce-i aparține cu drept de proprietate.

Prin răspunsul Centrului Național Anticorupție, Agenția de recuperare a

bunurilor infracționale din 09 aprilie 2019, i s-a comunicat că materialele

acumulate au fost expediate organului de urmărire penală pentru a fi anexate la

cauza penală și examinate după competență.

Munteanu Tamara a relevat că prin acțiunile organului de urmărire penală și

ale procuraturii, i se încalcă dreptul de proprietate.

Reclamanta Munteanu Tamara a solicitat:

- ridicarea sechestrului de pe bunul imobil - terenul cu nr. cadastral XXXXX

cu suprafața de 0,0623 ha, XXXXX, situat în XXXXX, aplicat în temeiul

procesului-verbal de punere sub sechestru, întocmit de Centrul Național

Anticorupție;

- anularea ordonanței Centrului Național Anticorupție de punere sub sechestru

din 21 decembrie 2018;

- anularea încheierii și mandatului judecătorului de instrucție a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 21 decembrie 2018 privind autorizarea aplicării

sechestrului asupra bunului imobil în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 decembrie 2019,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Munteanu Tamara.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că terenul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,0623 ha, XXXXX,

situat în XXXXX, a aparținut soților Munteanu Gheorghe și Munteanu Vera cu

drept de proprietate comună în devălmășie dobândit prin contractul de vânzare-

cumpărare din 10 martie 2017.

Ulterior, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 13 iulie 2017,

Munteanu Gheorghe și Munteanu Vera au înstrăinat terenul menționat Tamarei

Munteanu, iar la 18 iulie 2017 a fost înregistrat dreptul de proprietate al Tamarei

Munteanu asupra terenului cu nr. cadastral XXXXX.

Ulterior, la 16 octombrie 2018, a fost înregistrat dreptul de proprietate al

Tamarei Munteanu asupra construcției cu nr. cadastral cu nr. cadastral XXXXX,

situată în XXXXX.

2

De asemenea, instanța de fond a constatat că prin ordonanța Centrului

Național Anticorupție din 21 decembrie 2018, a fost aplicat sechestru, inclusiv,

asupra bunului imobil cu numărul cadastral XXXXX (teren extravilan), cu

suprafața 0,0623 ha, situat în XXXXX, cu valoarea cadastrală totală a bunului

imobil estimată de către organul cadastral în sumă de 137 812 lei.

La fel, prin încheierea și mandatul judecătoresc din 21 decembrie 2018 a

judecătorului de instrucție a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a autorizat

aplicarea sechestrului, inclusiv, asupra bunul imobil cu numărul cadastral XXXXX

(teren extravilan), iar prin procesul-verbal de punere sub sechestru din 18 februarie

2019, a fost pus sub sechestru bunul imobil cu numărul cadastral XXXXX.

Instanța de judecată a reținut că, legiuitorul a stabilit expres posibilitatea sau

modalitatea altor persoane decât bănuitul, învinuitul și inculpatul de apărare a

drepturilor și intereselor sale, care consideră că sunt afectate prin aplicarea

sechestrului în cadrul unui proces penal.

La caz, a specificat că încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

21 decembrie 2018 și mandatul judecătoresc din aceeași dată, nu au fost contestate

de Munteanu Tamara, iar din conținutul acestor acte s-a constatat că aplicarea

sechestrului asupra imobilului cu număr cadastral XXXXX este necesară și

proporțională scopului legii procesual penale, precum și în scopul asigurării unei

eventuale confiscări speciale asupra bunurilor rezultate din infracțiunea incriminată

învinuiților pe cauza penală nr. XXXXX.

Or, potrivit procesului-verbal de punere sub sechestru din 18 februarie 2019,

s-a stabilit că bunul imobil litigios rămâne spre păstrare la Munteanu Tamara, care

a fost avertizată de răspundere penală pentru însușirea, înstrăinarea, substituirea

sau tăinuirea acestui bun, conform art.251 din Codul penal.

Cu atât mai mult că pct.7 din contractul de vânzare-cumpărare din 13 iulie

2017, prevede că în caz de apariție a oricăror litigii din partea organelor statale,

nestatale și a persoanelor terțe sau neînțelegeri în privința bunului imobil înstrăinat,

apărute până la momentul semnării contractului, vânzătorii își asumă

responsabilitatea de a le rezolva.

Astfel, se atestă că vânzătorii bunului imobil au prevăzut unele litigii care pot

apărea în urma înstrăinării bunului imobil litigios Tamarei Munteanu.

Prin urmare, instanța de judecată a constatat că, punerea sub sechestru a

bunului litigios, constituie o măsură procesuală prevăzută de lege, necesară într-o

societate democratică, cu un scop legitim de a repara un eventual prejudiciu cauzat

prin infracțiune, fiind proporțională scopului urmărit, reieșind din eventualul

cuantum al prejudiciului estimat de organul de urmărire penală

În consecință, instanța de fond analizând probele administrate, a conchis că

temei legal de a scoate bunul imobil de sub sechestru, aplicat în cadrul urmăririi

penale în cauza penală nr. XXXXX în scopul reparării prejudiciului cauzat prin

infracțiune și autorizat prin încheierea și mandatul judecătorului de instrucție al

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 21 decembrie 2018, nu este, prin

urmare, cererea de chemare în judecată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2020, s-a respins apelul

declarat de avocatul Hîncu Sergiu în interesele Tamarei Munteanu și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 decembrie 2019.

La 05 februarie 2021, Munteanu Tamara, reprezentată de avocatul Hîncu

Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care s solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Recurenta Munteanu Tamara, în motivarea recursului a invocat că instanța de

apel nu s-a expus în decizia sa asupra motivelor indicate în cererea de apel,

motivată pe baza unor date concrete și probele anexate la materialele cauzei.

La caz, a specificat că organul de urmărire penală ilegal a aplicat sechestru

asupra bunului ce aparține unui proprietar de bună-credință care nu figurează în

cauza penală intentată în privința Margaretei Burduja, Croitoru Simion și Secrieru

Mihail.

Totodată, a reiterat că art. 209 alin. (2) din Codul de procedură penală,

prevede dreptul altei persoane decât bănuitul, învinuitul, inculpatul care consideră

că punerea sechestrului asupra bunurilor sale este efectuată ilegal, sunt în drept să

ceară organului de urmărire penală sau instanței să scoată bunurile de sub

sechestru.

De asemenea, recurenta a menționat că la examinarea cauzei în instanța de

apel, intimatul nu a fost prezent, deși a solicitat amânarea cauzei pe motivul dat.

La 25 februarie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului fiind recepționat de către Procuratura Anticorupție și Centru Național

Anticorupție la data de 04 martie 2021, conform avizelor de recepție (f.d. 229-

230).

La 12 martie 2021, Procuratura Anticorupție a depus referință la recursul

declarat de Munteanu Tamara, prin care a solicitat să fie respins.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

27 octombrie 2020, iar la 07 decembrie 2020, instanța de apel a expediat în adresa

părților decizia motivată a instanței de apel (f.d. 209).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 05 februarie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

4

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

5

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Munteanu Tamara,

reprezentată de avocatul Hîncu Sergiu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Munteanu Tamara, reprezentată de

avocatul Hîncu Sergiu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

6