2ra-1723/20 — obligarea ridicării sechestrului

2ra-1723/20 — obligarea ridicării sechestrului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1723/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. R. Pascari)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, O. Cojocaru, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Andrei

Stîrcu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Stîrcu

împotriva lui Viorel Cepraga, Elena Cepraga, Elena Mamaischi, Vladimir

Mamaischi, intervenienți accesorii executorul Judecătoresc Igor Doroftei și Victor

Moraru cu privire la constatarea ca fiind neîntemeiat refuzul executorului

judecătoresc de a ridica sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile și obligarea

executorului judecătoresc de a ridica sechestru de pe bunurile imobile,

împotriva deciziei din 07 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Andrei Stîrcu și a fost menținută hotărârea din 18

decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost

respinsă,

c o n s t a t ă:

La 22 aprilie 2019 Andrei Stîrcu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Viorel Cepraga, Elena Cepraga, Elena Mamaischi, Vladimir

Mamaischi, intervenienți accesorii executorul Judecătoresc Igor Doroftei și Victor

Moraru cu privire la constatarea ca fiind neîntemeiat refuzul executorului

judecătoresc de a ridica sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile și obligarea

executorului judecătoresc de a ridica sechestru de pe bunurile imobile.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 01 februarie 2019, a semnat cu Victor

Moraru contractul de vânzare- cumpărare nr.204 a bunurilor imobile situate în or.

xxxxxx, și anume: terenul pentru construcții, cu suprafața 0,0695 ha, cu nr. cadastral

xxxxx construcția comercială, prestarea serviciilor (magazin), cu suprafața de

376,60 m.p., cu nr. cadastral xxxxxx; construcția comercială, prestarea serviciilor

(auxiliare), cu suprafața de 43,70 m.p., cu nr. cadastral xxxxxxx; construcția

comercială, prestarea serviciilor (auxiliare), cu suprafața de 182,80 m.p., cu nr.

cadastral xxxxxx.

A menționat reclamantul că, tot la 01 februarie 2019 a semnat cu Victor

Moraru încă un contract de vânzare-cumpărare nr. 206 a bunurilor imobile situate în

xxxxxxx, și anume: terenul pentru construcții, cu suprafața de 0,0117 ha, cu nr.

cadastral xxxxxx; construcția comercială, prestarea serviciilor (magazin), cu

suprafața de 11,90 m.p., cu nr. cadastral xxxxxx.

A indicat că, bunurile imobile au fost vândute de către pârâtul Victor Moraru,

creditor ipotecar, care a primit bunurile în posesie de la proprietarul Viorel Cepraga

și ÎI „Cepraga Viorel” în temeiul Acordului privind transmiterea benevolă a

dreptului de ipotecă nr. 6164 și nr. 6154 din data de 29 decembrie 2018 autentificat

de notarul Moraru Mihaela.

La data semnării contractelor, asupra bunurilor imobile care constituie obiect

al contractelor de vânzare-cumpărare erau aplicate măsuri de asigurare conform

încheierii nr.064-756/15 din 22 aprilie 2015 emise de executorul judecătoresc

Doroftei Igor, notată în Registrul bunurilor imobile la Oficiul cadastral teritorial

Florești la data de 23 aprilie 2015.

A subliniat reclamantul că, după semnarea contractelor de vânzare-cumpărare,

cumpărătorul contestator a achitat prețul stabilit de către părțile semnatare, iar

vânzătorul creditor ipotecar Victor Moraru a achitat diferența dintre suma datoriei

asigurate prin contractul de ipotecă nr. 724 din 04 martie 2014 și suma încasată în

urma comercializării bunurilor imobile ipotecate, transferând-o la contul

executorului judecătoresc Repeșcu Anastasia, în procedura căreia se afla la

executare Titlul executoriu de încasare din contul lui Viorel Cepraga și Elena

Cepraga a datoriilor față de o persoană terță.

A indicat reclamantul că, la 09 aprilie 2019, subsemnații Victor Moraru și

Andrei Stîrcu, au depus la oficiul executorului judecătoresc Doroftei Igor cerere

privind ridicarea sechestrului de pe bunurile menționate supra.

A precizat că, la data de 11 aprilie 2019, executorul judecătoresc Doroftei Igor

a emis Actul nr. R064-254/19 prin care a refuzat ridicarea sechestrelor aplicate

asupra bunurilor imobile ce constituie obiect al contractelor de vânzare-cumpărare

din 01 februarie 2019.

A considerat reclamantul, că refuzul executorului judecătoresc de respingere a

cererii de ridicare a sechestrului aplicat anterior este unul neîntemeiat, acesta

lezându-i în mod direct drepturile sale.

A susținut reclamantul că, Victor Moraru, în calitate de creditor ipotecar, a

vândut bunurile ipotecate în favoarea sa, iar la rândul său, reclamantul și-a

îndeplinit obligațiunea de plată a prețului bunurilor procurate, însă nu poate dispune

de ele, deoarece executorul judecătoresc Doroftei Igor refuză să ridice sechestrul

aplicat asupra bunurilor respective.

A relevat reclamantul că, prin ridicarea sechestrului de pe bunuri, nu vor fi

lezate în nici un fel drepturile creditorilor Elena Mamaischi și Vladimir Mamaischi,

deoarece titlul executoriu este unul general și nu prevede aplicarea sechestrului

anume asupra acestor bunuri imobile, ci asupra bunurilor mobile și imobile, precum

și mijloacelor bănești ale debitorilor Viorel Cepraga și Elena Cepraga.

A mai invocat reclamantul că, nu contestă titlul executoriu de aplicare a

sechestrului asiguratoriu în sine, sau temeinicia măsurilor asigurătorii aplicate,

astfel executorul judecătoresc a interpretat eronat prevederile legii când a invocat

art.27 Cod de Executare, deoarece nu s-a contestat măsura de executare aplicată

anterior ci s-a solicitat ridicarea sechestrului.

Cere reclamantul constatarea ca, fiind neîntemeiat refuzul executorului

judecătoresc de a ridica sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile și obligarea

2

executorului judecătoresc de a ridica sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile,

după cum urmează: terenul pentru construcții, cu suprafața de 0,0695 ha, cu nr.

cadastral xxxxxx, construcția cu suprafața de 376,60 m.p., cu nr. cadastral xxxxxxx,

construcția comercială cu suprafața de 43,70 m.p. cu nr. cadastral xxxxxxx,

construcția comercială cu suprafața de 182,80 m.p., cu nr. cadastral xxxxxx, situate

pe adresa xxxxx și terenul pentru construcții, cu suprafața de 0,0117 ha, cu nr.

cadastral xxxxx construcția comercială cu suprafața de 11,90 m.p. cu nr. cadastral

xxxxxx, situate pe adresa xxxxxx.

Ulterior, la 20 august 2019, reclamantul Andrei Stîrcu a depus cerere de

concretizare, prin care a solicitat constatarea, ca fiind neîntemeiat refuzul

executorului judecătoresc de ridicare a sechestrului și obligarea executorului

judecătoresc de a ridica măsura de asigurare aplicată asupra bunurilor imobile

menționate supra.

Prin hotărîrea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost respinsă acțiunea depusă de Andrei Stîrcu, ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la 03 ianuarie 2020, Andrei Stîrcu,

reprezentat de avocatul Olga Stoianova, a depus cerere de apel nemotivată

solicitând scutirea de la plata taxei de stat, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 18 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, nu a fost dat curs

cererii de apel declarată de Andrei Stîrcu, acordându-i apelantului un termen de 10

zile de la recepționarea actului judecătoresc în cauză, pentru înlăturarea

neajunsurilor, și anume prezentarea cererii de apel motivate și a dovezii de plată a

taxei de stat în sumă de 75 de lei.

La 09 mai 2020 a fost prezentat apel motivat și anexată dovada achitării taxei

de stat.

Prin încheierea din 11 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost acceptat spre

examinare apelul declarat de Andrei Stîrcu.

Prin decizia din 07 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Andrei Stîrcu și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, în baza titlului executoriu

emis la 21 aprilie 2015 de către Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a fost aplicat

sechestru asupra bunurilor mobile, imobile și pe sumele de bani ce aparțin pârâților

Elena Cepraga și Viorel Cepraga în limita cuantumului acțiunii de 549 564,48 de

euro.

Prin încheierea executorului judecătoresc Igor Doroftei nr.064-756/15 din 22

aprilie 2015 a fost primit spre executare documentul executoriu și a fost aplicat

sechestru asupra bunurilor mobile/imobile și pe sumele de bani ce aparțin pârâților

Elena Cepraga și Viorel Cepraga.

Conform art.115 alin. (9) Codul de executare, despre aplicarea sechestrului

asupra bunurilor supuse înregistrării de stat executorul judecătoresc informează

neîntârziat organele care efectuează înregistrarea de stat pentru a se face în registrul

respectiv o mențiune cu privire la interdicția de înstrăinare a bunului sau de aplicare

a sechestrului. Contractul de înstrăinare a bunului încheiat după introducerea

interdicției de înstrăinare a bunului sau după întocmirea procesului-verbal de

sechestru este nul.

3

Astfel, conform răspunsului ÎS „Cadastru” la solicitarea executorului

judecătoresc Igor Doroftei au fost aplicate sechestre pe bunurile imobile indicate în

încheierea din 22 aprilie 2015, nr.064-756/15 și anume: teren nr. cadastral xxxxxx

(f.d.63-verso).

Tot odată a fost aplicat sechestru inclusiv și pe bunurile imobile din orașul

Florești cu nr. cadastral xxxxx.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 11 iulie 2018,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2019, a fost admisă

parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Elena Mamaischi și Viorel

Cepraga, în baza căreia a fost aplicat sechestru și eliberat titlul executoriu, și s-a

încasat de la Elena Cepraga și Viorel Cepraga suma de 194 400 de euro și

1 512,548,08 lei.

La data de 01 februarie 2019 notarul Moraru Mihaela a autentificat contractul

de vânzare-cumpărare nr.204 încheiat între Victor Moraru în calitate de vînzător și

Andrei Stîrcu în calitate de cumpărător, în privința bunurilor imobile terenul pentru

construcții, cu suprafața 0,0695 ha, cu nr. cadastral xxxxxx (f.d.7-10).

Potrivit pct.3 din contract bunurile imobile obiecte al contractului menționat au

fost transmise de către debitorii ipotecari Viorel Cepraga și ÎI „Viorel Cepraga”

creditorului ipotecar Victor Moraru prin Acordul privind transmiterea benevolă a

dreptului de ipotecă înregistrat cu nr.6164 din data de 29 decembrie 2018,

autentificat de notarul Moraru Mihaela.

Totodată, potrivit pct.4 din contract, valoarea bunurilor imobile potrivit

certificatului eliberat de IP „Agenția Servicii Publice” constituie suma de 695369,00

lei, iar prețul de vînzare este de 1365000 de lei.

La data de 01 februarie 2019 de către notarul Moraru Mihaela s-a autentificat

contractul de vânzare-cumpărare nr.206 încheiat între Victor Moraru în calitate de

vînzător și Andrei Sîrcu în calitate de cumpărător, în privința bunurilor imobile

terenul pentru construcții, cu suprafața de 0,0117 ha, cu nr. cadastral xxxxxx,

construcția comercială cu suprafața de 11,90 m.p. cu nr. cadastral xxxxx, situate pe

adresa xxxxxxx, 1a, contra prețului de 329.000 de lei (f.d. 11-13).

Potrivit pct.3 din contractual menționat, bunurile imobile obiect al contractului

menționat au fost transmise de către debitorul ipotecar Viorel Cepraga creditorului

ipotecar Victor Moraru prin Acordul privind transmiterea benevolă a dreptului de

ipotecă înregistrat cu nr.6154 din data de 29 decembrie 2018, autentificat de notarul

Moraru Mihaela. Iar, potrivit pct.4 din contract, valoarea bunurilor imobile potrivit

certificatului eliberat de IP „Agenția Servicii Publice” constituie suma de 374 514

de lei, prețul de vînzare fiind de 230 300 de lei.

Astfel, bunurile imobile au fost vîndute la un preț total de 1 595 300 de lei.

La aceeași data, 01 februarie 2019,Victor Moraru a scris o declarație în care a

indicat că, a primit de la Andrei Stîrcu suma de 1 595 300 de lei pentru bunurile

imobile din orașul Florești cu nr.xxxxxx, pe care intenționează să le vândă în scopul

executării dreptului de ipotecă.

La 04 martie 2019, Elena Mamaischi și Vladimir Mamaischi au înaintat

executorului judecătoresc Igor Doroftei spre executare silită titlul executoriu

eliberat în temeiul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 11 iulie 2018

prin care s-a încasat din contul pârâților Elena Cepraga și Viorel Cepraga suma de

194 400 de euro și 1512,548,08 lei, iar la 09 aprilie 2019, Victor Moraru și Andrei

4

Sîrcu au depus la oficiul executorului judecătoresc Doroftei Igor cerere privind

ridicarea sechestrelor aplicate asupra bunurilor imobile obiecte ale contractelor de

vânzare-cumpărare din 01 februarie 2019.

Prin scrisoarea nr.R064-254/19 din 11 aprilie 2019, executorul judecătoresc

Igor Doroftei a comunica despre imposibilitatea de a anula măsurile de asigurare a

acțiunii aplicate prin documentul executoriu nr.2- 5308/2015 din 21 aprilie 2015

emis de Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, ținând cont de prevederile art.27 alin.

(4), (6) și (8) Cod de executare, nefiind o hotărâre judecătorească definitive privind

anularea acestor măsuri.

Prin încheierea nr.2ra-1121/19 din 12 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție

prin recursul declarat de Elena Cepraga și Viorel Cepraga a fost declarat

inadmisibil, fiind astfel menținute decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârea din 11 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin

care a fost admisă parțial acțiunea depusă de Elena Mamaischi și Vladimir

Mamaischi.

Colegiul instanței de apel a considerat că soluția primei instanțe de respingere

a acțiunii ca fiind neîntemeiată, este corectă.

Conform art. 164 alin. (1) Cod de executare, dacă o altă persoană consideră că

sechestrul a fost aplicat pe bunurile ce îi aparțin cu titlu de proprietate, ea poate

intenta în procedură contencioasă o acțiune de ridicare a sechestrului.

Instanța de apel a reținut că prima instanța just a concluzionat, cu referire la

art. art.26 alin. (1), 37 al.(1) din Legea cadastrului bunurilor imobile, și art. 321

alin.(2) Cod civil că, doar proprietarul bunului poate solicita ridicarea sechestrului

aplicat în mod nejustificat pe respectivul, or, la caz până la data semnării

contractului, sechestrul deja era aplicat, fapt despre care avea cunoștință inclusiv și

cumpărătorul Andrei Stîrcu, or, despre aplicarea sechestrului este specificat însăși în

contractele de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, reținând prevederile legale nominalizate, instanța de fond corect a

indicat că, din înscrisurile anexate la materialele dosarului se atestă că executorul

judecătoresc Igor Doroftei a aplicat sechestru pe bunurile imobile, anterior

procurării acestora de către reclamant, de unde rezultă că la momentul aplicării

sechestrului Elena Cepraga și Viorel Cepraga erau proprietari ai bunurilor imobile

respective, fapt care a motivat soluția instanței de respingere a cererii ca fiind

neîntemeiată.

Colegiul instanței de apel a remarcat că, prima instanță la momentul examinării

cauzei a solicitat reclamantului prezentarea unor acte suplimentare, la care

reclamantul a făcut referire în cererea depusă: acordul de transmitere benevolă nr.

6164 din data de 29 decembrie 2018, contractele de ipotecă nr. 673 din 03 martie

2014 și nr. 724 din 04 martie 2014, contractul de cesiune a creanței garantată și

informația din Registrul bunurilor imobile în privința bunurilor imobile obiect al

contractului nr. 204 și 206, iar copârâților Elena Mamaischi și Vladimir Mamaischi,

prezentarea actelor judecătorești certificate în modul corespunzător referitor la

irevocabilitatea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din data de 11 iulie

2018, decizia Curții de Apel Chișinău din data de 31 ianuarie 2019 și decizia Curții

Supreme de Justiție din data de 12 iunie 2019, fapt ce nu a fost îndeplinit de părți.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că instanța de fond, în baza probelor

anexate la dosar, având în vedere că, sechestru a fost aplicat până la încheierea

5

contractelor de vînzare-cumpărare, iar părțile contractuale cunoșteau despre

măsurile de asigurare aplicate, în temeiul unei încheieri judecătorești irevocabile,

corect a dispus respingerea acțiunii depuse de Andrei Stîrcu.

A mai notat instanța de apel că în cadrul examinării cauzei în ordine de apel,

avocatul Olga Stoianova a menționat că, sechestru a fost ridicat deja, iar apelantul

și-a înregistrat dreptul de proprietate, asupra bunurilor imobile, în privința cărora a

solicitat ridicarea sechestrului, prezentând în acest sens extrasul din registrul

bunurilor imobile.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a notat că, soluția instanței este

corectă, fiind dată o apreciere corespunzătoare probelor prezentate la momentul

examinării cauzei, iar în prezent a decăzut necesitatea ridicării sechestrului, având

în vederea epuizarea litigiului de drept prin faptul că, sechestrul a fost ridicat și

reclamantul și-a înregistrat dreptul de proprietate.

La 15 octombrie 2020 Andrei Stîrcu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărîrea primei instanțe, deoarece instanțele de judecată au determinat

incorect natura juridică a litigiului, considerîndu-i că o acțiune de ridicare a

sechestrului, pe cînd este o acțiune de contestare a actelor executorului judecătoresc

Igor Doroftei.

Totodată poziția instanțelor inferioare de judecată este neîntemeiată și

contradictorie, actele cauzei conținînd elemente care nu conving și se exclud

reciproc.

Astfel, contravine legii și situației de fapt concluzia instanțelor de judecată că

Andrei Stîrcu nu are dreptul să solicite ridicarea sechestrului deoarece nu este

proprietar, dar anume din acest considerent a și fot depusă acțiunea, pentru a obține

înregistrarea dreptului de proprietate, care era imposibilă din cauza sechestrului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie

2020 a fost expediată părților pentru cunoștință la 07 august 2020 (f.d.17, vol. II),

dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Prin urmare, recursul declarat de Andrei Stîrcu la 15 octombrie 2020, este în

termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Prin notificarea din 09 noiembrie 2020 Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

6

La 11 decembrie 2020 intimata Elena Mamaischi a depus referință, prin care a

solicitat ca recursul declarat de Andrei Stîrcu să fie considerat ca inadmisibil

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Andrei Stîrcu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

7

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Andrei Stîrcu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Andrei Stîrcu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

8