2ra-480/21 — repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-480/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: L. Lavric

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Malîi, I. Dutca, O. Cojocaru

ÎNCHEIERE

17 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Maria Nichita,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iacov

Malcic împotriva Mariei Nichita cu privire la repararea prejudiciului material și

moral,

împotriva deciziei din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 30 noiembrie 2018, Iacov Malcic a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Mariei Nichita solicitând repararea prejudiciului material estimat în sumă

de 5524,89 de lei, a prejudiciului moral de 10 000 lei, încasarea, cu titlu de cheltuieli

suportate pentru concluzia SRL „Cexin” în sumă de 2 000 lei, cheltuieli de asistență

juridică în sumă de 2 000 lei și a taxei de stat în sumă de 165,74 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 25 iunie 2018 din cauza

scurgerilor de apă din apartamentul ce aparține cu drept de proprietate pârâtei Maria

Nichita, a fost inundată încăperea nelocativă care-i aparține în proprietate.

În rezultatul inundației a fost deteriorat tavanul suspendat din plăci de ghips-

carton din încăperile nr. 1b și nr. 6.

Conform concluziei nr. 262 din 17 iulie 2018, întocmit la fața locului de către

specialistul Centrului Expertize Independente „Cexin” SRL - Mocanu Oleg, s-a

stabilit că din cauza inundației din apartamentul pârâtei, prejudiciul material cauzat

constituie 5 524,89 lei.

Pentru serviciile acordate de „Cexin” SRL a achitat, conform ordinului de

încasare a numerarului nr. 6000724 din 27 iunie 2018, suma de 2 000 lei.

A menționat că prin reclamația din 3 septembrie 2018 a solicitat pârâtei

repararea benevolă a prejudiciului și achitarea cheltuielilor aferente, cu avertizarea

privind eventuala intentare unei proceduri civile în instanțele de judecată, inclusiv

paguba morală, însă pârâta se eschivează de la obligațiunea de rambursare și nici nu

întreprinde careva măsuri pentru rezolvarea problemei pe cale amiabilă.

1

Prin hotărârea din 5 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea

de chemare în judecată depusă de Iacov Malcic împotriva Mariei Nichita cu privire

la repararea prejudiciului material și moral, s-a respins ca neîntemeiată.

La 17 iulie 2019, Iacov Malcic, reprezentat de avocatul Dmitri Lunga, a

declarat apel împotriva hotărârii.

Prin decizia din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Iacov Malcic, reprezentat de avocatul Dmitri Lunga.

S-a casat hotărârea din 5 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-

a emis o hotărâre nouă prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Iacov Malcic

împotriva Mariei Nichita cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

S-a încasat de la Maria Nichita în beneficiul lui Iacov Malcic, cu titlu de

prejudiciu material, suma de 5 524, 89 de lei, cheltuieli pentru concluzia

specialistului în sumă de 2 000 lei, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 2 000

lei și cheltuieli pentru taxa de stat în mărime de 150 de lei în prima instanță și 112,50

de lei în instanța de apel, iar în total 9 787,39 de lei.

În rest, cererea de chemare în judecată depusă de Iacov Malcic s-a respins.

În motivarea soluției, cu referire la prevederile art. 514, art. 1398 alin. (1),

art.1413 din Codul civil, și materialul probator anexat la materialele dosarului,

instanța de apel a conchis că concluzia instanței de fond este una neîntemeiată.

În sensul dat, a menționat că în speță se întrunesc toate elementele răspunderii

pentru scurgerea din imobilul Mariei Nichita, inclusiv vinovăția, prejudiciul cauzat,

cât și raportul cauzal dintre elementele indicate, aceasta urmând să repare

prejudiciul cauzat apelantului.

Fapta prejudiciabilă a fost constatată de către executorul judecătoresc, precum

și prin concluzia nr.262 din 17 iulie 2018, întocmită de către specialistul Centrului

Expertize Independente ,,Cexin” SRL și dovedesc că, inundația a fost cauzată din

imobilul ce aparține intimatului, fapt care determină incontestabil admiterea cererii

de încasare a prejudiciului material cauzat în urma inundației în mărime de 5 524,89

lei.

Referitor la capătul de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral,

Colegiul instanței de apel a conchis că în această parte cererea de chemare în

judecată este neîntemeiată.

La 5 ianuarie 2021, Maria Nichita a declarat recurs împotriva deciziei din 30

iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei și menținerea hotărârii.

În motivarea recursului, recurenta a invocat drept temeiuri de casare a deciziei

că aceasta a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor legale în coroborare cu

probele și faptele, administrate și cercetate.

Referitor la fondul cauzei, recurenta a relatat că acțiunea este neîntemeiată, or,

reclamantul nu a prezentat probe care ar confirma cu certitudine că scurgerea de

apă, s-a produs din anume din apartamentul ei.

Reclamantul Malcic Iacov nu a prezentat probe ce ar confirma adresarea către

gestionarul blocului locativ, în vederea excluderii defectării sistemului de

canalizare, stabilirea locului și a cauzei ce a produs scurgerea și că aceasta a fost

2

provocată de către pârâtă, iar prin procesul-verbal de constatare executorul

judecătoresc doar a constatat, în rezultatul examinării la 23 iulie 2018 a încăperilor,

existența unei pete pe perete și pe tavanul unei încăperi și în blocul sanitar. De

asemenea, executorul j judecătoresc nu a consemnat refuzul cercetării presupusului

loc de unde s-a produs scurgerea, deși pârâta Maria Nichita, conform declarațiilor

neobiectate de către reclamant, a expus reclamantului disponibilitatea în acest sens.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

în adresa participanților la proces la 28 iulie 2020 (f.d. 111). Dovada legală de

recepționare a deciziei integrale de către recurentă la materialele dosarului lipsește.

În cererea de recurs, aceasta a menționat că a recepționat încheierea la 12 noiembrie

2020.

Din acest considerent, Colegiul consideră că recursul din 5 ianuarie 2021 este

declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 22 februarie 2021 în adresa intimatului a fost expediată copia cererii de

recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs.

Însă, până la data examinării admisibilității recursului, acesta nu a depus referință

prin care să-și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

3

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Maria

Nichita nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Maria Nichita.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

5