3ra-110/21 — anularea actului administrativ, recalcularea pensiei, repararea prejudiciului moral

3ra-110/21 — anularea actului administrativ, recalcularea pensiei, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-110/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

03 martie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valeriu Lipceanu, reprezentat

de avocatul Sergiu Covali,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Lipceanu Valeriu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea actului administrativ, recalcularea pensiei și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 07 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 iulie 2019, Valeriu Lipceanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la constatarea încălcării

drepturilor reclamantului la examinarea cererii din data de 13 mai 2019 în termenul

și modul prevăzut de legislație, anularea răspunsului CTAS Rîșcani nr.4147 din

23.05.2019, anularea răspunsului CNAS nr.L1502/19; 1541/19 din 05.07.2019,

obligarea CNAS de a recalcula pensia reclamantului cu includerea în perioada totală

a stagiului de cotizare a perioadei de timp 01.08.1973 -18.11.1996 perioadă în care

a activat în cadrul forțelor armate și organelor afacerilor interne, încasarea de la pârât

a prejudiciului moral și cheltuielile de judecată (f.d.3-8).

În motivarea pretențiilor sale a invocat că, în perioada de timp 01 august 1973

- 18 noiembrie 1996 a efectuat serviciul militar în forțele armate și organele

afacerilor interne, fără întrerupere.

Începând cu data de 18 noiembrie 1996 pînă la 20 noiembrie 2018 a fost

beneficiar de pensie pentru vechime în muncă stabilită în baza prevederilor Legii

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organele afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabineri nr.

1544 din 23.06.1993.

Începând cu 21 noiembrie 2018, în urma cererii depuse de reclamant, în

contextul prevderilor art. 11 din Legea nr. 156 din 14.10.1998 privind sistemul

public de pensii, a fost transferat la pensia pentru limită în vîrstă, în baza Legii nr.

1

156 din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii, fiind calculată pe baza

venitului lunar asigurat, valorizat luându-se în considerare stagiul de cotizare de 25,7

ani, neluându-se spre considerare la calculul pensiei perioada activității

reclamantului în cadrul forțelor armate și organelor afacerilor interne, 01.08.1973 -

18.11.1996.

La 13 mai 2019, Valeriu Lipceanu a depus la Casa Teritorială de Asigurări

Sociale sect. Rîșcani cerere prin care a solicitat recalcularea pensiei reclamantului

cu includerea în perioada totală a stagiului de cotizare a perioadei de timp 01 august

1973 - 18 noiembrie 1996, perioadă în care reclamantul a activat în cadrul forțelor

armate și organelor afacerilor interne.

În termenul stabilit de lege reclamantul nu a primit răspuns cu privire la

examinarea respectivei cereri și a procedurii administrative inițiate. Ulterior, la data

28.06.2019 a depus și o cerere prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale prin

care a solicitat constatarea încălcării drepturilor cet. Lipceanu Valeriu de a fi

examinată cererea din data de 28.06.2019, în termenul și modul prevăzut, dispunerea

recalculării pensiei reclamantului cu includerea în perioada totală a stagiului de

cotizare a perioadei de timp 01 august 1973 - 18 noiembrie 1996, perioadă în care a

activat în cadrul forțelor armate și organelor afacerilor interne.

La 04 iulie 2019 a recepționat nota informativă prin care a fost informat despre

expedierea cererii din prealabile din 26.06.2019, către CNAS pentru examinare.

La 09 iulie 2019 a recepționat răspunsul nr. 4147 din 23.05.2019 privind

respingerea cererii pe motivul lipsei temeiurilor de includere a stagiului în care

reclamantul a activat în structurile de forță în perioada 01.08.1973 - 18.11.1996, în

stagiul total la stabilirea pensiei conform Legii nr. 156 din 14.10.1998 privind

sistemul public de pensii.

Tot la 09 iulie 2019 a recepționat răspuns la cererea prealabilă, nr. L-1502/19;

1541 /19 din data de 05.07.2019 prin care s-a repins cererea prealabilă pe motiv că

„în cazul reclamantului este posibil de stabilit pensie în condițiile Legii nr. 1544 din

23.06.1993, de care a beneficiat în intervalul de timp 18.11.1996 - 20.11.2018, temei

pentru includerea în stagiul de cotizare a perioadei de activitate realizată în cadrul

forțelor armate și organelor afacerilor interne de la 01.08.1973 pînă la 18.11.1996

nu este”.

Indică asupra faptului că, începând cu 18 noiembrie 1996, reclamantul a fost

beneficiar de pensie pentru vechime în muncă stabilită în baza prevederilor Legii nr.

1544 din 23.06.1993.

Începând cu data de 01 februarie 1999, reclamantul a fost încadrat în câmpul

muncii activând până la 05 iulie 2017, dată când a depus cerere la Casa Teritorială

de Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău pentru a-i fi stabilită pensia

anticipată pentru limită în vârstă în baza Legii nr. 156 din 14.10.1998 privind

sistemul public de pensii.

Susține că, pârâtul nejustificat nu a luat spre considerare perioada 10.07.2011

(prima zi de lucru după data pensionării) - 10.12.2018 (data recepționării cererii

privind recalcularea pensiei) activată de către reclamant după data pensionării, ca

circumstanță generatoare pentru recalcularea pensiei, contrar prevederilor art. 33 din

Legea nr. 156 din 14.10.1998 privind sistemul public de pensii.

Referitor la prejudiciul moral suportat, reclamantul indică că, refuzul de a

recalcula pensia îi încalcă direct dreptul la viață și integritate fizică și psihică,

precum și dreptul la un nivel de trai decent, care se manifestă prin sentimentele de

2

neajutorare, complexul de inferioritate, de rușine, insatisfacție de lipsirea de

posibilitatea de a beneficia de o pensie majorată reieșind din faptul că reclamantul

după data pensionării a fost angajat în cîmpul muncii în vederea acoperirii

cheltuielilor minime de existență. Iar prin încălcările comise de către pârât, i-a fost

cauzat un prejudiciu moral estimat la suma de 40 000 de lei.

De asemenea, a solicitat și încasarea cheltuielilor de asistență juridică, în sumă

de 12 000 de lei, care le consideră reale, fiind confirmate prin bonul de plată eliberat

de avocatul Covali Sergiu.

Prin hotărârea din 18 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Lipceanu

Valeriu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, privind anularea

răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 4147 din 23 mai 2019 și L-

1502/19; 1541/19 din 05 iulie 2019, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

de a recalcula pensia cât și încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale

a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (f.d.62, 65-71).

Manifestînd dezacordul cu hotărârea instanței de fond, la 27 noiembrie 2019,

avocatul Covali Sergiu în interesele lui Valeriu Lipceanu a declarat apel asupra

hotărîrii din 18 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanței de fond, cu emiterea unei noi

decizii prin care acțiunea înaintată de Lipceanu Valeriu să fie admisă integral ca

fiind întemeiată.

Prin decizia din 07 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea

de apel înaintată de Lipceanu Valeriu.

S-a casat parțial hotărârea din 18 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani și s-a emis în această parte o nouă decizie prin care: s-a declarat

inadmisibilă acțiunea înaintată de Lipceanu Valeriu împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la încasarea prejudiciului moral. În rest, hotărârea din

18 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost menținută.

În motivarea deciziei, instanța de apel a susținut că prima instanța, corect a

aplicat normele de drept care se referă speței. Totodată, instanța de apel a constatat

că, la examinarea cauzei instanța de fond neîntemeiat a dispus respingerea solicitării

reclamantului privind încasarea prejudiciului moral, or soluția în cauză a fost

adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural.

Instanța de apel a evidențiat că, Lipceanu Valeriu nu s-a adresat cu o cerere

prealabilă către CNAS, cu privire la compensarea prejudiciului moral, or,

prevederile Codului administrativ în vigoare din 01.04.2019, prevăd expres

obligativitatea părții de a respecta procedura prealabilă în cazul solicitării reparării

prejudiciului. Decizia autorității publice privind acordarea despăgubirilor pentru

prejudiciile cauzate prin activitatea administrativă ilegală constituie în sine un act

administrativ individual.

Finalmente, Colegiul a ajuns la concluzia de admitere a apelul declarat de

Lipceanu Valeriu din alte motive, casarea parțială a hotărîrii primei instanțe,

declarân inadmisibilă acțiunea înaintată de Lipceanu Valeriu împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale în partea solicitării prejudiciului moral.

La 05 noiembrie 2020, Valeriu Lipceanu, reprezentat de avocatul Sergiu

Covali, a depus recurs împotriva deciziei din 07 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate, cu pronunțarea unei hotărâri noi

privind admiterea acțiunii reclamantului.

3

În motivarea recursului, Valeriu Lipceanu și-a exprimat dezacordul cu decizia

instanței de apel, reiterând circumstanțele menționate în cererea de chemare în

judecată și cererea de apel.

Suplimentar a indicat că, Lipceanu Valeriu a fost lipsit de dreptul la un proces

de judecată echitabil, recurs efectiv și la o instanță imparțială, deoarece instațele de

jduecată în hotărârile contestate „nu au oferit răspunsuri la întrebările și obiecțile

formulate” înaintate de către reclamant. În special, recurentul a făcut referire la

crticile cu privier la interpretarea eronată a prevederilor legale aplicabile cauzei or,

în partea respingerii instanțele ierarhic inferioare nu a dat nici o motivare legală și

plauzbilă a acestei decizii, iar motivarea adusă este bazată doar pe parafrazarea

respectivei norme și aplicarea acesteia în sensul ineterpretării abuzive, deși aceasta

este neaplicabilă situației reclamantului în general. ,

A subliniat că, instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere eronată a

prevederilor stipulate la art. 5 lit. a1) din Legea nr. 156 din 14.10.1998 privind

sistemul public de pensii.

A specificat că, intimatul nejustificat nu a luat spre considerare perioada 18

noiembrie 1996 (prima zi de lucru după data pensionării) - 10.12.2018 (data

recepționării cererii privind recalcularea pensiei) perioadă în care a lucrat după data

pensionării, ca circumstanță generatoare pentru recalcularea pensiei, contrar

prevederilor art. 33 din Legea nr. 156 privind sistemul public de pensii.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 07 octombrie 2020, iar la

materialele cauzei fiind lipsă dovada recepționării de către recurent. Astfel, recursul

depus la 05 noiembrie 2020, de Valeriu Lipceanu, reprezentat de avocatul Sergiu

Covali, este în termen.

La 09 decembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia

cererii de recurs depus Valeriu Lipceanu, reprezentat de avocatul Sergiu Covali,

părților fiindu-i explicat dreptul de a depune referință asupra recursului declarat.

Prin referința depusă la 28 decembrie 2020, Casa Națională de Asigurări

Sociale, a solicitat declararea inadmisibilă a recursului declarat de către Valeriu

Lipceanu, reprezentat de avocatul Sergiu Covali.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

4

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Valeriu Lipceanu, reprezentat de avocatul Sergiu Covali, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6