3ra-228/21 — anularea actului administrativ

3ra-228/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-228/2021

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, E. Palanciuc, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

03 martie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Rusanovschi Iulian,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Rusanovschi Iulian împotriva Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică cu

privire la anularea actului administrativ,

împotriva hotărîrii din 23 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 30 noiembrie 2020, Rusanovschi Iulian a depus cerere de chemare în jduecată

împotriva Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică cu privire la

anularea/revocarea parțială a hotărîrii Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate

Publică nr. 35 din 27 noiembrie 2020 în partea punctelor 1.2, 2.7 și 4.7 din anexa nr. 1

ca fiind abuzive și neconforme cu normele legale și constituționale.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 27 noiembrie 2020 Comisia

Națională Extraordinară de Sănătate Publică a adoptat hotărârea nr. 35 și a stabilit unele

restricții suplimentare pe întreg teritoriul Republicii Moldova. În pct. 1.2. din anexă s-

a invocat că se interzice aflarea persoanelor în vârstă de peste 63 (șaizeci și trei) ani, în

afara domiciliului și în spațiile publice fără necesitate stringentă, cu excepția,

deplasărilor în interes de serviciu, atunci când activitatea nu poate fi desfășurată la

distanță, deplasărilor pentru asigurarea cu produse alimentare, deplasarea pentru

asistență medicală, ce nu poate fi amînată, deplasarea pentru alte motive justificate și

care nu pot fi amînate.

În pct. 2.7. din anexă s-a indicat despre purtarea măștilor de protecție în toate

spațiile publice (de uz comun) deschise și închise, în special în transportul public.

Masca trebuie să acopere gura și nasul.

În pct. 4.7. din anexă sa indicat că operatorii de transport trebuie să verifice

temperatura pasagerilor la îmbarcarea la cursele de transport rutier sau feroviar de

persoane în trafic internațional, care nu trebuie să depășească 37° grade Celsius. De

asemenea, la punctul 12 din anexa nr. 1 a hotărârii nominalizate s-a invocat că organele

competente vor asigura monitorizarea respectării măsurilor stipulate în prezenta anexă.

1

Consideră reclamantul că hotărîrea este ilegală, abuzivă și adoptată cu depășirea

atribuțiilor legale, deoarece a fost adoptată în contradictoriu cu prevederile normelor

constituționale, lezînd grav drepturile fundamentale ale cetățenilor și instituind măsuri

restrictive neconstituționale.

A relatat reclamantul că, pct. 1.2. din anexa nr. 1 a hotărârii contestate reprezintă

un adevărat arest la domiciliu, care nu poate fi dispus decât prin hotărârea instanței de

judecată și în temeiul unui act normativ adoptat doar de către Parlamentul Republcii

Moldova. Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică nu are dreptul legal și

nici moral de a aresta la domiciliu persoanele mai în vârstă de 63 de ani, mai ales că

această măsură nu are nici un raționament logic și nu are cum să prevină infecția cu

virusul Covid, însă poate agrava alte boli frecvente la persoanele în vârstă, cauzate din

lipsa mișcării suficiente.

A menționat reclamantul că, obligația de a purta mască în aer liber nu este

prevăzută în Legea nr. 10 din 03 februarie 2009 privind supravegherea de stat a

sănătății publice. Stabilirea unei astfel de obligații prin Hotărâre de Guvern sau alt act

normativ inferior este interzisă de principiul ierarhiei actelor normative, dar și de art.

54 din Constituție, conform căruia restricțiile de drepturi și libertăți nu pot fi impuse

decât prin lege ca act juridic al Parlamentului. Articolul 5 al Convenției de la Ovideo,

stipulează că o intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce

persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. Persoana vizată

poate în orice moment să își retragă consimțământul, orice excepție se aplică doar

persoanelor cu incapacitate de decizie. Articolul 2 al Cărții Drepturilor Fundamentale

ale Uniunii Europene (CDFUE), prevede că orice persoană are dreptul la integritate

fizică, în domeniile medicinei și biologiei care trebuie respectate în special.

Hotărârea nr. 35 din 27 noiembrie 2020 adoptată de către Comisia Națională

Extraordinare de Sănătate Publică prin care s-a decis de a impune purtarea obligatorie

a măștii contravine art. 8 al Convenției Europeane a Drepturilor Omului, care

reglementează libertatea de a avea o viață intimă și un drept la propria imagine. Prin

punctul 4.7. din anexă, se încalcă grav Legea privind protecția datelor cu caracter

personal, deoarece nici un operator de transport nu este înregistrat ca operator de date

cu caracter personal, iar hotărârea contestată nici nu prevede obligativitatea respecării

acestei legi.

Consideră reclamantul că, caracterul excepțional, imprevizibil al unei situații nu

poate constitui o justificare pentru a încălca ordinea de drept, prevederile legale și

constituționale referitoare la competența autorităților publice ori cele privind condițiile

în care se pot aduce restrângeri exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale. În

conformitate cu Regulamentul Comisiei Extraordinare în Sănătate Publică a mun.

Chișinău adoptat prin Dispoziția Primarului mun. Chișinău nr. 215-D din 15 mai 2020,

această comisie nu este abilitată cu dreptul de a completa sau modifica legi și alte acte

normative.

Reclamantul a invocat că, Comisia de la Veneția a menționat că deciziile luate de

autoritățile executive competente pe durata stării de urgență, sunt acte administrative

unilaterale prin excelență și din acest motiv, este logic ca acestea să fie supuse

controlului judiciar. Prin urmare, instanțele de judecată trebuie să dețină competența

deplină de a examina măsurile de restricție și de derogare în vederea verificării

legalității și a justificării lor. Mai mult, sistemul judiciar trebuie să asigure în continuare

dreptul la un proces echitabil.

A solicitat reclamantul anularea punctelor 1.2, 2.7 și 4.7 din anexa nr. 1 a hotărîrii

nr. 35 a Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică din 27 noiembrie 2020.

2

Prin hotărârea din 23 decembrie 2020, a Curții de Apel Chișinău, acțiunea

înaintată de Rusanovschi Iulian împotriva Comisiei Naționale Extraordinare de

Sănătate Publică, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea hotărîrii instanța de apel a reținut că, la emiterea hotărîrii nr. 35 din

27 noiembrie 2020, Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică s-a bazat pe

analiza situației epidemiologice la nivel național, iar restricțiile impuse au un caracter

temporar, fiind determinate de analiza situației creată și evoluția acesteia, precum și în

scopul eficientizării măsurilor de combatere a circumstanțelor ce au stat la baza

instituirii stării de urgență. Or, măsurile întreprinse constituie măsuri de prevenire și

control a infecției COVID-19, acestea fiind impuse având în vedere că evaluarea

indicatorilor nivelului de risc al transmiterii virusului SARS-CoV-2, indică necesitatea

menținerii unui răspuns amplificat la situația epidemiologică, determinată de

răspândirea noului coronavirus, reieșind din evoluția la nivel național a situației

epidemiologice până la data de 27 noiembrie 2020, fiind luat în considerare, în mod

special, creșterea numărului de persoane infectate la nivel național, precum și creșterea

zilnică a numărului de cazuri noi confirmate.

Instanța de apel a notat că restricțiile impuse prin punctele 2.7 și 4.7 din anexa nr.

1 a hotărîrii nr. 35 a Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică, nu sunt

contrare prevederilor Legii fundamentale, ci constituie o expresie a rolului autărității

publice (Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică) de a asigura executarea

legii și de a satisface interesul general al societății - în cazul concret, ocrotirea sănătății

publice.

În acest context, Completul judiciar a conchis că, în situații excepționale, așa cum

este cea determinată de răspândirea infecției cu virusul COVID-19, instituirea unor

măsuri energice, prompte și adecvate gravității situației reprezintă, în realitate, un

răspuns al autorităților la obligația prevăzută în art. 24 alin. (l) din Constituție, potrivit

căruia, statul garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și psihică.

Totodată, instanța de apel a accentuat că obligarea purtării măștilor de protecție

în toate spațiile publice (de uz comun) deschise și închise, în special în transportul

public și verificarea de către operatorii de transport a temperaturii pasagerilor la

îmbarcarea la cursele de transport rutier sau feroviar de persoane în trafic internațional,

care nu trebuie să depășească 37° grade Celsius, constituie măsuri în vederea prevenirii

răspândirii infecției COVID-19 și sunt restrângeri aduse exercițiului unor drepturi și

libertăți fundamentale.

La 04 ianuarie 2021, Rusanovschi Iulian a depus cerere de recurs nemotivată, iar

la 25 ianuarie 2021 recurs motivat împotriva hotărîrii din 23 decembrie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la

rejudecare.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu hotărîrea emisă, o

consideră neîntemeiată, posibilă de a fi casată integral, deoarece acțiunea a fost

examinată sumar fără ca instanța să pătrundă pe deplin în esența problemei, fiind

încălcate normele de drept material și procedural.

A menționat recurentul că art. 54 din Constituție prevede că, în Republica

Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile

fundamentale ale omului. Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor

restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute

ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității

teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor

în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane,

3

împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și

imparțialității justiției.

Susține recurentul că, în conformitate art. 27 din Constituție, dreptul la libera

circulație în țară este garantat. Astfel, pct. 1.2. din anexa nr. 1 a hotărârii Comisiei

Naționale Extraordinare de Sănătate Publică reprezintă un adevărat arest la domiciliu,

care nu poate fi dispus decât prin hotărârea instanței de judecată și în temeiul unui act

normativ adoptat doar de către Parlamentul R. Moldova. Intimatul nu are dreptul legal

și nici moral de a aresta la domiciliu persoanele mai vârstă de 63 de ani, mai ales că

această măsură nu are nici un raționament logic și nu are cum să prevină infecția cu

virusul Covid.

A mai invocat recurentul că intimatul nu a înțeles faptul că hotărârea comisiei nu

are caracter de lege și nu poate impune măsuri care să limiteze dreptul la libera

circulație și la viața privată. Atare măsuri pot fi impuse doar print-o lege adoptată de

singurul organ legislativ al Republicii Moldova - Parlamentul, așa cum prevede art. 60

alin. (1) din Constituție. Parlamentul nu poate renunța la acest statut constituțional al

său nici în cazul situației de urgență în sănătate și nici o altă autoritate nu-i poate

schimba acest statut, altfel s-ar atenta la suveranitatea poporului. Prin urmare,

competențele suplimentare ale autorităților responsabile de gestionarea stării de

urgență în sănătate sunt strict limitate de motivele și obiectivele care au stat la baza

declarării stării de urgență în sănătate și nu pot depăși competențele autorităților

publice stabilite prin Constituție.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat la data de 23 decembrie 2020

hotărîrea contestată în prezența recurentului. Din textul recursului rezultă că hotărîrea

Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurentului la data de 08 ianuarie 2021.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că Rusanovschi Iulian, s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul la 25 ianuarie 2021, în termenul prevăzut de art. 245 din

Codul administrativ.

La 25 ianuarie 2021, în adresa participanților la proces a fost expediată copia

recursului motivat, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Deși la data de 27 ianuarie 2021, Comisia Națională Extraordinară de Sănătate

Publică a recepționat cererea de recurs, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la

materialele dosarului (f.d.84), până la data stabilită pentru examinarea recuruslui,

intimatul nu și-a valorificat dreptul de a depune referință.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră inadmisibil recursul lui Rusanovschi Iulian, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

4

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

5

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Rusanovschi Iulian, este inadmisibilă.

În conformitate cu art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Rusanovschi Iulian se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6