3ra-357/21 — cu privire la constatarea nesoluționării în termen a cererii și încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr.3ra-357/21 Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – I. Barbacaru Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru ÎNCHEIERE 03 martie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Nina Vascan Victor Burduh examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul municipal Chișinău, în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către de către Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.55/546 împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la constatarea nesoluționării în termenul legal a cererii și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din data de 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul depus de către Consiliul municipal Chișinău, s-a menținut hotărârea din data de 02 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, constată: La 25 iulie 2018 Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.55/546, reprezentată de avocatul Sergiu Cicati, a depus acțiune în procedura contenciosui administrativ împotriva Consiliului mun.

Chișinău, prin care a solicitat constatarea încălcării termenului legal de examinare a cererii ACC nr.55/546 din 21 mai 2018, obligarea Consiliului mun. Chișinău să prezinte ACC nr.55/546 răspunsul la cererea nr. 08 din 21 mai 2018 privind transmiterea gratuită în proprietatea comună în diviziune a locatarilor a terenului aferent cu numărul cadastral xxxxx de pe str. xxxx, mun. Chișinău, precum și a spațiilor comune din blocul locativ cu numărul cadastral xxxxx de pe aceeași adresă, încasarea de la Consiliul mun. Chișinău în beneficiul ACC nr.55/546 cheltuielile de judecată în sumă de 5 000 lei în calitate de asistență juridică. În motivarea cererii de chemare în judecată ACC nr.55/546 a menționat că s-a adresat către Consiliul mun.

Chișinău cu o cerere, prin care a solicitat transmiterea gratuită în proprietatea comună în diviziune a locatarilor a terenului aferent blocului locativ cu numărul cadastral xxxxx precum și a spațiilor comune din blocul locativ cu numărul cadastral xxxxx de pe str. xxxxx, mun. Chișinău, cerere la care nu a primit nici un răspuns. În opinia reprezentantului asociației reclamante prin inacțiunile sale, Consiliul mun. Chișinău a încălcat flagrant dreptul fundamental a membrilor Asociației, dreptul la informație, ori, Asociația care este constituită în numele locatarilor, este lipsită de dreptul de a obține răspunsul administrației publice locale privind transmiterea blocului 1 locativ din proprietatea autorității publice locale în proprietatea în diviziune a locatarilor blocului locativ de pe str. xxxxx, mun.

Chișinău. Prin hotărârea din data de 02 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a admis acțiunea, s-a constatat nesoluționarea în termen de către Consiliul mun. Chișinău a cererii înaintate de ACC nr.55/546, nr. 08 din 21 mai 2018 și respectiv înregistrată cu nr.06-111/2712 la 22 mai 2020. S-a încasat din contul Consiliului mun. Chișinău în beneficiul ACC nr.55/546 suma de 5 000 (cinci mii) lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. (f.d.83,87-89) Consiliul mun. Chișinău a contestat, în termen, hotărârea din data de 02 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, depunând apel nemotivat la 15 iulie 2020, iar apelul motivat l-a depus la 19 august 2020, deoarece hotărârea motivată a instanței de fond nu a fost notificată autorității recurente.

(f.d. 85, 97-98) Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 25 noiembrie 2020 a respins apelul depus de către Consiliul mun. Chișinău, a menținut hotărârea din data de 02 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 115,116-123) Instanțele de judecată în baza Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, a Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală și a Legii nr.190 din 19 iulie 1994 cu privire la petiționare (în vigoare la data înaintării acțiunii) au concluzionat că cererea de chemare în judecată este întemeiată, deoarece Consiliul mun. Chișinău, în calitatea sa de autoritate publică, care are atribuția legală de soluționare a treburilor publice de interes local, avea obligația stabilită în baza legii de a examina cererea ACC nr.55/546, în termen de 30 de zile, cu informarea imediată a solicitantului.

La caz, din materialele dosarului rezultă că ACC nr.55/546 la 22 mai 2018 a înregistrat la Consiliul mun. Chișinău cererea nr.06-111/2712, însă până la momentul depunerii prezentei acțiuni, un careva răspuns nu a primit. Totodată, în cadrul prezentului proces judiciar, contrar sarcinii probațiunii prevăzută de lege în contencios administrativ, Consiliul mun. Chișinău nu a prezentat careva probe, care ar demonstra remiterea răspunsului în adresa ACC nr.55/546, or însăși răspunsul a fost prezentat abia în ședința de judecată. Cu referire la pretenția ACC nr.55/546 cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, instanțele de judecată au menționat că în conformitate cu art. 82 și art.96, alin.(1), alin.(11) din Codul de procedură civilă instanțele de judecată obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată suportate pentru asistența juridică.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Consiliul mun. Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată. (f.d. 126-129) În motivarea recursului autoritatea recurentă a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a încălcat normele de drept material, a dat o calificare greșită raportului material litigios și a soluționat greșit conflictul dintre normele cuprinse în diferite acte normative și respectiv greșit a interpretat legea. Consiliul mun. Chișinău a susținut că a examinat cererea nr. 06-111/2712 din 22 mai 2018 parvenită de la ACC nr. 55/546 și a furnizat un răspuns, acesta fiind anexat la cererea de apel motivat cu numărul de intrare 8245 depusă la data de 19 august 2020 în cancelaria Curții de Apel Chișinău.

Instanța de apel nu a luat în considerație răspunsul oferit de către ACC nr. 55/546 anexat la cererea de apel. Autoritatea recurentă a susținut 2 că acest răspuns este veridic și complet, în caz contrar instanța de apel urma să anuleze răspunsul administrației publice locale cu obligarea emiterii unui nou răspuns. În concluzie, faptele constatate de către instanța de apel vin în contradicție cu situația de fapt și de drept, lucru care denotă că instanța nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele cauzei, nu a aplicat o serie de articole, care urmau a fi aplicate și a aplicat eronat unele prevederi pe care nu trebuia să le aplice fapt care servește drept temei pentru casarea deciziei. În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 25 noiembrie 2020, notificată autorității pârâte, prin intermediul poștei electronice, la 12 ianuarie 2021.( f.d. 124) Consiliul mun. Chișinău s-a conformat prevederilor legale și la 27 ianuarie 2021 a depus recurs motivat împotriva deciziei instanței de apel din data de 25 noiembrie 2020. Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea 3 cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Consiliul mun. Chișinău este inadmisibilă. Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul, înaintat de către Consiliul municipal Chișinău se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecătorii Nina Vascan Victor Burduh 4