2ra-312/21 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii si repararea prejudiciului

2ra-312/21 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-312/21

Prima instanță - (Judecătoria Strășeni, sediul central) jud: S. Slobodzean

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) jud: S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

ÎNCHEIERE

3 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serghei Mocanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Serghei

Mocanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Uniunii Avocaților

din Republica Moldova, Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău cu privire

la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea de către stat a prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 6 aprilie 2018 Serghei Mocanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, Uniunii Avocaților, Curții de Apel Chișinău și

Judecătoriei Chișinău, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului lui la

executarea în termen rezonabil a deciziei din 31 martie 2016 a Curții de Apel

Chișinău emisă în temeiul art. 21 din Legea nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 prin

care s-a dispus a suspenda executarea Ordinului Ministerului Justiției nr. 657 din 10

decembrie 2015 prin care în temeiul deciziei din 15 mai 2015 al Comisiei de etică și

disciplină al Uniunii Avocaților s-a retras licența pentru exercitarea profesiei de

avocat nr. 2163 eliberată la 06 mai 2011 și încasarea din contul bugetului de stat în

beneficiul lui Mocanu Serghei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 4 000 euro.

În motivarea acțiunii s-a indicat că conform deciziei din 15 mai 2015 a

Comisiei pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților, i-a fost retrasă licența pentru

exercitarea profesiei de avocat nr. 2163 eliberată la 26 mai 2011.

Conform art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 1260 din 19.07.2002, licența pentru

exercitarea profesiei de avocat se retrage de către Ministerul Justiției în temeiul

hotărârii Comisiei pentru etică și disciplină. Pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. d),

licența pentru exercitarea profesiei de avocat se retrage de Ministerul Justiției, la

propunerea Consiliului Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat și după

consultarea opiniei Comisiei pentru etică și disciplină. Hotărârea privind retragerea

1

licenței pentru exercitarea profesiei de avocat poate fi atacată în contencios

administrativ.

Astfel, unicul organ care retrage licența pentru exercitarea profesiei de avocat

este Ministerul Justiției, dar nu Comisia pentru etică și disciplină.

Ca urmare, prin Ordinul nr. 657 din 10 decembrie 2015, s-a retras licența pentru

exercitarea profesiei de avocat nr. 2163 eliberată la 26 mai 2011.

Nefiind de acord cu Ordinul Ministrului Justiției nr. 657 din 10 decembrie

2015, prin care, în temeiul deciziei din 15 mai 2015 al Comisiei pentru etică și

disciplină al Uniunii Avocaților, s-a retras licența pentru exercitarea profesiei de

avocat nr.2163 eliberată la 26 mai 2011, reclamantul l-a contestat în instanța de

judecată separat de litigiul privind contestarea deciziei din 15 mai 2015 al Comisiei

pentru etică și disciplină al Uniunii Avocaților prin care s-a retras licența pentru

exercitarea profesiei de avocat nr. 2163 eliberată la 26 mai 2011.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016 (irevocabilă), în

temeiul art. 21 din Legea contenciosului administrativ, s-a dispus a suspenda

executarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 657 din 10 decembrie 2015 prin care

în temeiul deciziei din 15 mai 2015 al Comisiei pentru etică și disciplină al Uniunii

Avocaților s-a retras licența pentru exercitarea profesiei de avocat nr. 2163 eliberată

la 26 mai 2011, până la examinarea cauzei în fond.

Decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016 este în vigoare și este

obligatorie de a fi executată.

La 1 aprilie 2016 a depus spre executare și informare Uniunii Avocaților

decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016. Însă, Uniunea Avocaților și

câțiva magistrați din cadru Curții de Apel Chișinău și Judecătoriei Chișinău au

sabotat și nu au executat decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016.

Din acest motiv, la 12 martie 2018 a fost nevoit să solicite eliberarea titlului

executoriu.

La 19 martie 2018 executorul judecătoresc a somat Uniunea Avocaților privind

executarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul central, s-

a respins cererea de recuzare a judecătorului Silvia Slobodzean, înaintată de Mocanu

Serghei.

Prin hotărârea din 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul central, s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Mocanu

împotriva Ministerului Justiției, Uniunii Avocaților, Curții de Apel Chișinău și

Judecătoriei Chișinău cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea de către stat a prejudiciului

moral.

Împotriva hotărârii primei instanțe, la 30 decembrie 2019 Serghei Mocanu a

declarat apel, solicitând casarea integrala ei și emiterea unei decizii de admitere

integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Mocanu Serghei și casarea

încheierilor privind respingerea cererii de recuzare.

Prin încheierea din 16 martie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cauza s-a ridicat

de la examinare și s-a remis conform competenței către Curtea Supremă de Justiție

pentru soluționarea chestiunii strămutării la o altă instanță egală în grad

2

Prin încheierea din 27 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție, cauza s-a

strămutat de la Curtea de Apel Chișinău la Curtea de Apel Bălți.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Serghei Mocanu și s-a menținut hotărârea din 23 decembrie 2019 și

încheierea din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul central.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că reclamantul nu a prezentat

probe ce ar demonstra că autoritățile statului, investite cu atribuții de punere în

executare a documentelor executorii, au fost sesizate de Serghei Mocanu până în

luna martie 2018 cu privire la neexecutarea deciziei din 31 martie 2016 a Curții de

Apel Chișinău.

Astfel, documentul executoriu a fost depus spre executare de către Serghei

Mocanu, doar după ce a fost solicitată eliberarea acestuia, în luna martie 2018, pe

data de 19.

A menționat că prima instanță corect a reținut faptul că, Uniunea Avocaților nu

a fost antrenată, în procesul de contencios administrativ intentat la acțiunea lui

Serghei Mocanu, unde a fost pronunțată decizia Curții de Apel Chișinău din 31

martie 2016 cu privire la suspendarea executării ordinului Ministerului Justiției.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că lipsesc probe ce ar demonstra

temeinicia acțiunii, or, reieșind din prevederile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 87 din

21.04.2011, Uniunea Avocaților nu este o autoritate publică sau o autoritate căreia

statul i-ar fi delegat atribuții de autoritate publică. În asemenea circumstanțe, instanța

de fond, corect a reținut lipsa probelor în sensul susținerii poziției reclamantului și

corect a respins acțiunea civilă, iar criticile aduse de către apelant în sensul

netemeiniciei hotărârii instanței de fond, sunt lipsite de temei și consistență, sub

aspectul probelor prezentate pentru judecarea fondului cauzei.

Referitor la încheierea din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul

central, prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorului Silvia Slobodzean,

Colegiul instanței de apel a menționat că aceasta este legală și întemeiată, or,

argumentul adus în susținerea cererii de recuzare nu cad sub incidența art. 50 din

Codul de procedură civilă, dar nici sub restricțiile specificate în art. 49 din Codul de

procedură civilă.

La 15 decembrie 2020, Serghei Mocanu a declarat recurs împotriva deciziei din

24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii și încheierii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii și a cererii de recuzare a judecătorului Silvia

Slobodzean.

În motivarea recursului, cu referire la prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a)

b), c) din Codul de procedură civilă, recurentul a invocat că instanțele la judecarea

cauzei au interpretat și aplicat greșit normele de drept material si nu sau expus

motivat la toate circumstanțele de fapt si drept a litigiului.

Recurentul a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanțelor judecătorești,

le consideră, vădit nelegale, întrucât încălcă drepturile și libertățile fundamentale

garantate de Constituția Republicii Moldova și de tratatele internaționale privitoare

la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte,

verdictul fiind neîntemeiat, nemotivat fiind pasibil de a fi casat integral.

3

Consider că instanțele nu a pătruns în esența pricinii deduse judecății, nu a

elucidat și nu a constatat pe deplin circumstanțele importante pentru justa soluționare

a cauzei, a plasat selectiv constatările din raportul întocmit de pârâți, s-a lăsat dusă

în eroare, a determinat incorect sarcina probațiunii, a soluționat chestiunile de fapt

în mod unilateral favorizând poziția intimaților, a aplicat în mod eronat legea și a

emis un verdict care contravine practicii judiciare.

Totodată, instanțele au interpretat eronat legea si a inversat nejustificat sarcina

probațiunii, eroare judiciară care nu poate fi corectată decât prin casarea hotărârii

contestate.

Consideră că recursul declarat este efectiv, este capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, adică pronunțarea unei hotărâri judecătorești ilegale

exprimată prin aplicarea eronată a normelor juridice precum și o omisiune de a aplica

lex competenda să guverneze o serie de raporturi juridice specifice, la fel apelul

declarat posedă puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Respingerea cerințelor este total nemotivată prin careva norme materiale, prin

urmare nici nu pot să supun criticii o motivare a primei instanțe care lipsește în

hotărârea instanței de fond.

Toate cele expuse supra, dovedesc incontestabil, că instanța de fond a emis o

hotărâre nemotivată și contradictorie, care contravine prevederilor art.239-241 din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că dovada legală de recepționare a deciziei integrale de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Din acest considerent, Colegiul consideră că recursul din 15 decembrie 2020

este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin referințele depuse, reprezentanții intimaților Curtea de Apel Chișinău,

Uniunea Avocaților și Judecătoria mun. Chișinău, au menționat că recursul declarat

de Serghei Mocanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și urmează a fi declarat inadmisibil conform art.

433 lit. a) din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Serghei

Mocanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Serghei Mocanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

6