2ra-220/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-220/21 Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul central, Judecător - T.Andronic Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, Judecători – I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu Î N C H E I E R E 12 mai 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Mocanu Serghei, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Serghei către Zadoinov Roman, Uniunea Avocaților din Republica Moldova, Judecătoria Chișinău și Curtea de Apel Chișinău, cu privire la constatarea încălcării dreptului și încasarea în mod solidar a prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 octombrie 2020, prin care s-au menținut hotărârea Judecătoriei Strășeni, sediul central, din 13 februarie 2020 și încheierile primei instanțe din 29 martie 2019 și 29 noiembrie 2019, c o n s t a t ă: La 17 mai 2018, Mocanu Serghei a depus cerere de chemare în judecată, concretizată pe parcurs, către Zadoinov Roman, Uniunea Avocaților din Republica Moldova, Judecătoria Chișinău și Curtea de Apel Chișinău, cu privire la încasarea în mod solidar a prejudiciului material și moral, și constatarea încălcării dreptului prevăzut de art.43 alin.(1) și art.120 din Constituția Republicii Moldova, prin faptul că nu a fost admis în calitate de avocat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat faptul că, în baza deciziei Comisiei pentru etică și disciplină din cadrul Uniunii Avocaților din 15 mai 2015, i-a fost retrasă licența nr.2163 din 26 mai 2011, pentru exercitarea profesiei de avocat. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 iunie 2015, s-a dispus suspendarea executării deciziei Comisiei pentru etică și disciplină din cadrul Uniunii Avocaților din 15 mai 2015. La 17 iulie 2015, copârâtul Zadoinov Roman, în interesele Uniunii Avocaților, a contestat cu recurs încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 iunie 2015, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2015, recursul declarat de Zadoinov Roman a fost admis, cu casarea încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun.

1 Chișinău din 19 iunie 2015. În urma solicitării Ministerului Justiției al RM, privind executarea Ordinului nr. 657 din 10 decembrie 2015, Consiliul Uniunii Avocaților, la 29 ianuarie 2016, a decis încetarea activității avocatului Mocanu Serghei. Ulterior, în baza hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 martie 2016, a fost anulată decizia Comisiei pentru etică și disciplină din cadrul Uniunii Avocaților, din 15 mai 2015, prin care i-a fost retrasă licența, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, s-a dispus suspendarea executării Ordinului Ministerului Justiției al Republicii Moldova nr. 657 din 10 decembrie 2015. Drept urmare, Mocanu Serghei a susținut că, începând cu 10 decembrie 2015 și până la 01 aprilie 2016, a fost privat ilegal de posibilitatea de a exercita profesia de avocat, a pierdut mulți clienți și a suportat un prejudiciu material în cuantum de 270000 lei.

Totodată, reclamantul a menționat că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013 (rămasă în vigoare după decizia Curții Supreme de Justiție din 21 mai 2014), a fost respins apelul declarat de reprezentantul Comisiei de etică și disciplină din cadrul Uniunii Avocaților, împotriva hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 ianuarie 2013. Astfel, reclamantul consideră că, prin retragerea licenței nr.2163 din 26 mai 2011, pentru exercitarea profesiei de avocat, față de el s-a aplicat un tratament discriminatoriu, deoarece a fost lipsit de posibilitatea de a munci și a suportat o umilință gravă care i-a cauzat suferințe psihologice negative. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2019, cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Serghei, a fost strămutată pentru examinare la Judecătoria Strășeni, sediul central.

Prin încheierile Judecătoriei Strășeni, sediul central, din 29 martie 2019 și din 29 noiembrie 2019, a fost respinsă cererea judecătorului Tudor Andronic, de abținere de la judecarea cauzei și, respectiv, a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului Tudor Andronic. Prin hotărîrea Judecătoriei Strășeni, sediul central, din 13 februarie 2020, cererea de chemare în judecată depusă de Mocanu Serghei a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 octombrie 2020, a fost respins apelul declarat de Mocanu Serghei, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Strășeni, sediul central, din 13 februarie 2020, și a încheierilor Judecătoriei Strășeni, sediul central, din 29 martie 2019 și 29 noiembrie 2019. Pentru a decide astfel, analizând argumentele din cererea de apel, Curtea de apel a remarcat faptul că, pentru apariția răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic, iar temeiul răspunderii delictuale este componența delictului civil.

Componența delictului civil constituie o totalitate de elemente esențiale formulate de legiuitor ca necesare și suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Componența delictului civil include următoarele elemente (condiții): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăția. La caz, Colegiul civil a considerat că, conform circumstanțelor elucidate din 2 materialele cauzei, nu poate fi constatat un delict civil, or, prima instanță corect a constatat că Mocanu Serghei, nu a prezentat probe concludente și pertinente, prin care să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor sale. De asemenea, instanța de apel a menționat că prima instanță a examinat cauza și, și- a motivat hotărârea în limitele acțiunii formulate de reclamantul/apelant, iar actele anexate la dosar întru susținerea pretenției de încasare a venitului ratat, nu confirmă temeinicia pretențiilor date.

În altă ordine de idei, Colegiul instanței de apel a menționat că, pretenția împotriva instanțelor de judecată este neîntemeiată, or, înaintând cererea de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Chișinău și Curții de Apel Chișinău, Mocanu Serghei nu a indicat circumstanțele de fapt pe care și-a întemeiat pretenția, nu a anexat probe care ar confirma neadmiterea sa în proces în calitate de avocat. Cu referire la argumentele apelantului, privind imparțialitatea judecătorului Tudor Andronic, instanța de apel a menționat că acestea poartă un caracter declarativ, iar îndoielile în imparțialitatea judecătorului sunt la nivel de suspiciuni.

La 11 decembrie 2020, a fost înregistrată cererea de recurs înaintată de Mocanu Serghei, prin care s-a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 15 octombrie 2020 și a hotărârii Judecătoriei Strășeni sediul central, din 13 februarie 2020, cu emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral, încasând de la intimați în mod solidar în beneficiul recurentului suma de 50000 euro cu titlu de prejudiciu moral, suma de 79000 lei cu titlu de prejudiciu material și compensarea cheltuielilor de judecată. Alternativ, recurentul a solicitat remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel sau în prima instanță.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept reflectate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, Mocanu Serghei a invocat că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, au interpretat eronat legea și nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Astfel, recurentul a menționat că instanța de apel, deși a făcut referire la o multitudine de norme legale, nu și-a justificat poziția în privința aplicării acestora în cadrul litigiului dat și nu și-a argumentat deplin concluzia. De asemenea, recurentul a menționat că instanța de apel a examinat cauza în lipsa lui, or, în perioada 28 septembrie 2020 - 16 octombrie 2020 era internat în instituție medicală cu regim de staționar.

Suplimentar, recurentul a remarcat că Judecătorul Tudor Andronic este titularul licenței pentru exercitarea profesiei de avocat (activitatea fiind suspendată) și, respectiv, ar fi fost părtinitor la examinarea litigiului, în favoarea Uniunii Avocaților. În altă ordine de idei, recurentul a menționat că instanțele de judecată nu au elucidat aspectul împuternicirilor lui Zadoinov Roman de reprezentare a Uniunii Avocaților, în procesul de contestare a încheierii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 19 iunie 2015, dar și de termenul de contestare a actului judecătoresc. Prin urmare, invocând faptul că față de el se aplică un tratament discriminatoriu, 3 recurentul a concluzionat că din data de 10 decembrie 2013 până la 01 aprilie 2016, în unele cazuri a fost privat ilegal de posibilitate de a exercita profesia de avocat, astfel a pierdut mai mulți clienți, fapt care i-a cauzat un prejudiciu material pe care la moment este de cel puțin 270000 lei.

La 29 ianuarie 2021, Judecătoria Chișinău a depus referința la recursul declarat de Mocanu Serghei, prin care a solicitat declararea inadmisibilității cererii de recurs. La 08 februarie 2021, Curtea de Apel Chișinău a depus referința la recursul declarat de Mocanu Serghei, prin care a solicitat declararea inadmisibilității cererii de recurs. În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă și luând în considerație că, decizia atacată a Curții de Apel Bălți datează cu 15 octombrie 2020, Completul Colegiului constată că cererea de recurs, înregistrată la 11 decembrie 2020, a fost depusă în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mocanu Serghei, este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. 4 În speță însă, criticile invocate de recurent, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil. În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de Mocanu Serghei. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri în urma cărora ar fi necesară declararea recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mocanu Serghei. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5