3ra-284/21 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ de restabilire în functie si incasarea salariului

3ra-284/21 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ de restabilire în functie si incasarea salariului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-284/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, A. Bostan, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

24 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Babcinețchi Artur,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Durnea Viliam împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

și Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil de restabilire în funcția

deținută până la suspendare și încasarea salariului,

și la cererea de chemare în judecată depusă de Babcinețchi Artur împotriva

Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Babcinețchi Artur împotriva hotărârii din 24 februarie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 6 septembrie 2019, Durnea Viliam a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Inspectoratului

General al Poliției cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil de restabilire în funcția deținută până la

suspendare și încasarea salariului.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 23 iulie 2019 a fost emis ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr. 368 ef. din care nu rezultă pentru ce a fost

suspendat din serviciu.

Ca urmare, la data de 7 august 2019, a depus cerere prealabilă în adresa

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Inspectoratului General al

Poliției, prin care a solicitat anularea ordinului menționat.

În contextul dat, a relatat că data de 16 septembrie 2019, a parvenit răspunsul

la cererea prealabilă în care a fost invocat faptul că ordinul emis este unul legal și

corespunzător rigorilor și procedurilor prevăzute în actele normative.

Este de părere că ordinul contestat este neîntemeiat, contradictoriu și pasibil de

a fi anulat cu dispunerea restabilirii sale în funcția anterior deținută.

1

Cu referire la dispozițiile art. 21 din Constituția Republicii Moldova, a remarcat

că ordinul de suspendare din funcție contravine prezumției nevinovăției, or cauza

penală în care are calitatea de inculpat se află în examinare în prima instanță.

A susținut că deși cauza a fost expediată în instanța de judecată la data de

14 februarie 2017, însă ordinul de suspendare a fost emis la 23 iulie 2019, prin

urmare până la emiterea ordinului de suspendare din funcție a activat mai bine de

doi ani în funcție fără careva încălcări disciplinare, fiind și stimulat, iar în prezent se

invocă incompatibilitatea funcției pe care o deține în coraport cu infracțiunea

incriminată.

În acest sens, a relatat că în luna septembrie 2016 a dat explicații în cadrul

anchetei de serviciu efectuată de către reprezentanții Inspectoratului General al

Poliției, unde nu au existat temeiuri de suspendare din funcție.

Prin urmare, consideră că la emiterea ordinului contestat de suspendare din

funcție, nu s-a luat în considerație faptul că nu s-a eschivat de la prezentarea în

instanța de judecată, nu a refuzat toate expertizele numite de către organul de

urmărire penală, prin ce se demonstrează că Inspectoratul General al Poliței nu a

examinat materialele cauzei penale și a anchetei de serviciu.

A obiectat că în ordinul de suspendare din funcție emis de Inspectoratul General

al Poliției nr. 368 ef. din 23 iulie 2019, este eronat indicat că infracțiunea incriminată

nu este compatibilă cu funcția deținută.

A mai remarcat că ordinul sus-enunțat, contravine prevederilor art. 35 alin. (1)

din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 162-170, 196-230 Cod

administrativ, art. 76, 354-356 din Codul muncii și a Legii privind funcționarul

public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din

16 decembrie 2016.

A solicitat anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 368 ef. din

23 iulie 2019 „Cu privire la suspendarea unor angajați ai Inspectoratului de poliție

Șoldănești al Inspectoratului General al Poliției”, în privința comisarului

Durnea Viliam și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil de

restabilire și numire în funcția deținută până la suspendare, și încasarea salariului cu

toate adaosurile prevăzute de lege pentru absență forțată de la serviciu.

La 4 octombrie 2019, Babcinețchi Artur a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat la data de 23 iulie 2019 de către Inspectoratul

General al Poliției a fost emis ordinul nr. 368 ef., prin intermediul căruia a fost

dispusă suspendarea raportului de serviciu al inspectorului superior

Babcinețchi Artur, ofițer superior al Sectorului de poliție nr. 1 (Șoldănești) al

Inspectoratului de Poliție Șoldănești și al comisarului Durnea Viliam, șef al

Serviciului patrulare al Secției securitate publică a Inspectoratului de Poliție

Șoldănești, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

A menționat că la data de 6 august 2019, a depus cererea prealabilă înregistrată

cu nr. B-2275/19, privind anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției

nr. 368 ef. din 23 iulie 2019.

2

Ca urmare, prin răspunsul nr. 34/2-B-102/19 din 16 august 2019, cererea

prealabilă a fost respinsă, însă aceasta a fost expediată organului ierarhic superior în

vederea pronunțării asupra temeiniciei acesteia.

Iar, la 11 septembrie 2019, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

prin răspunsul nr. 44/22-2453, de asemenea a respins cererea prealabilă.

În accepțiunea reclamantului, ordinul contestat este unul ilegal, nemotivat,

arbitrar, ce contravine prevederilor legislației în vigoare.

În susținerea opiniei enunțate, a invocat că legea prevede expres faptul că

raporturile de serviciu se suspendă imediat după trimiterea dosarului în instanța de

judecată, însă suspendarea a avut loc după 2 ani de la transmiterea dosarului în

instanță, fapt ce este în contradicție cu principiul securității raporturilor juridice, iar

măsurile aplicate sunt disproporționale și contravin prevederilor legislației în

vigoare.

A mai punctat că sarcină fundamentală a autorităților publice în cazul în care

acestea emit acte administrative, este ca acestea să emită actul având la bază un scop

anumit, și ca acest scop să fie proporțional cu circumstanțele ce au stat la baza

emiterii acestui act și nu în ultimul rând existența motivării.

Astfel fiind, din conținutul actului administrativ nu rezultă scopul urmărit de

către Inspectoratul General al Poliției, în legătură cu suspendarea raportului de

serviciu a lui Babcinețchi Artur și Durnea Viliam, or acesta este un element

inseparabil ce stă la baza emiterii actului administrativ.

La 12 noiembrie 2019, Babcinețchi Artur, a depus o cerere de concretizare în

care a invocat suplimentar în susținerea acțiunii că prevederile art. 76 lit. g) din

Codul muncii sunt instituite pentru protejarea interesului public, prin înlăturarea

persoanei dintr-o anumită funcție, fiind acuzată de comiterea unei infracțiuni legate

de funcția respective, astfel împiedicând alte asemenea fapte sau consecințele unor

asemenea fapte.

Astfel, a accentuat că a fost suspendat din funcție, fiind bănuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. xxxx Cod penal, infracțiune care nu are nicio tangență

cu funcția pe care o deținea.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Constituția

Republicii Moldova, art. 1 alin. (1), 3, 20, 21, 26 alin. (1) lit. a), 29, 30, 143, 189,

204 Cod administrativ, art. 76 lit. g), art. 114 alin. (2) lit. d) din Codul muncii.

A solicitat anularea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr. 368 ef. din

23 iulie 2019 „Cu privire la suspendarea unor angajați ai Inspectoratului de poliție

Șoldănești al Inspectoratului General al Poliției”.

Prin încheierea din 12 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cauzele sus-indicate au fost conexate într-un singur proces.

Prin hotărârea din 24 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererile de chemare în judecată depuse de Durnea Viliam și Babcinețchi Artur au

fost respinse ca neîntemeiate.

La 4 martie 2020, Babcinețchi Artur a depus apel împotriva hotărârii din

24 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la data de 3 iunie 2020

a prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Babcinețchi Artur împotriva hotărârii din 24 februarie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

3

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 35

alin. (2), 52 alin. (1) lit. b) din Legea privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 288 din 16 decembrie 2016, art. 75

alin. (2), (4), 76 lit. g) din Codul muncii, care reglementează aspecte ce țin de

suspendarea din funcția publică cu statut special, interdicțiile funcționarului public

cu statut special.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a considerat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe referitoare la

netemeinicia acțiunilor și legalitatea ordinului Inspectoratului General al Poliției

nr. 368 ef. din 23 iulie 2019 ,,Cu privire la suspendarea unor angajați ai

Inspectoratului de poliție Șoldănești al Inspectoratului General al Poliției, întrucât

acesta a fost emis ca rezultat al expedierii în instanța de judecată a cauzei penale cu

nr. xxxx în privința inculpaților Durnea Viliam și Babcinețchi Artur, învinuiți în

comiterea infracțiunilor prevăzute la art. xxxx alin. (x) lit. x) și art. xxxx alin. (x) lit.

x) din Codul penal. Iar, învinuirea în comiterea infracțiunilor enunțate, este una

incompatibilă cu funcțiile deținute, or, polițistului îi este interzis să abuzeze de

calitatea sa oficială și să compromită, prin activitatea sa privată ori publică, prestigiul

funcției sau al instituției din care face parte.

La 2 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Babcinețchi Artur a

depus recurs împotriva deciziei din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

La 12 ianuarie 2021, Babcinețchi Artur a depus motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, prin faptul că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material și a apreciat greșit circumstanțele cauzei.

A obiectat că prevederile art. 76 lit. g) din Codul muncii sunt instituite pentru

protejarea interesului public, prin înlăturarea persoanei dintr-o anumită funcție fiind

acuzată de comiterea unei infracțiuni legată de funcția respectivă, astfel împiedicând

alte asemenea fapte sau consecințele unor asemenea fapte.

Prin urmare, recurentul a opinat că a fost suspendat din funcție fiind bănuit de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. xxxx din Codul penal, infracțiune care nu are

nicio tangență cu funcția pe care o deținea, iar articolul sus-enunțat nu este aplicabil

speței.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 4 noiembrie

prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție, în data de 12 ianuarie 2021

(f. d. 150, vol. II).

4

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul Babcinețchi Artur, s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul la 2 decembrie 2020 și respectiv motivarea

recursului la 12 ianuarie 2021, în termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ.

Prin referință depusă la data de 3 februarie 2021, Inspectoratul General al

Poliției a solicitat declararea inadmisibilă sau respingerea recursului depus de

Babcinețchi Artur.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Babcinețchi Artur, în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

5

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Babcinețchi Artur.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Babcinețchi Artur, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

6