3ra-111/21 — contestarea actului administrativ

3ra-111/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-111/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni „Pietriș”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „Pietriș” împotriva Autorității administrative „Agenția Națională

Transport Auto” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Societatea pe Acțiuni „Pietriș” și a fost menținută hotărârea

din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 11 iunie 2019 SA „Pietriș” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Autorității administrative „Agenția Națională Transport Auto” cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 15 aprilie 2019 a fost notificată

de către Autoritatea administrativă „Agenția Națională Transport Auto”, prin scrisoarea

nr. 11/1-1-3551 din 11 aprilie 2019, precum că SA „Pietriș” a încălcat prevederile

Regulamentului cu privire la autorizarea, controlul și efectuarea pe drumurile publice a

transporturilor cu greutăți și/sau gabarite ce depășesc limitele admise, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1073 din 01 octombrie 2007, anexând procesul-verbal privind

controlul sarcinii pe osie nr. 200009 din 09 aprilie 2019, în vederea achitării taxei

aplicate.

A menționat la 24 aprilie 2019 a depus cerere prealabilă, prin care a solicitat

anularea integrală a procesului-verbal privind controlul sarcinii pe osie nr. 200009 din

09 aprilie 2019, anexând probele de rigoare, însă prin scrisoarea nr. 02/1-1-5626 din

21 mai 2019 pârâtul a respins cererea prealabilă.

A susținut că prin procesul-verbal privind controlul sarcinii pe osie nr. 200009

din 09 aprilie 2019, i-a fost imputată încălcarea prevederilor Legii drumurilor nr. 509

1

din 22 iunie 1995 și ale Regulamentului cu privire la autorizarea, controlul și efectuarea

pe drumurile publice a transporturilor cu greutăți și/sau gabarite ce depășesc limitele

admise, depășirea greutății totale admise cu 2,2 tone și depășirea sarcinii pe osie dublă

cu 1,4 tone.

A afirmat că pentru pretinsa încălcare, i-a fost aplicată taxă dublă, stabilită

conform art. 351 alin. (4) din capitolul 4, titlu IX, anexa nr. 3 din Codul fiscal, în sumă

totală de 1638,56 de lei.

A notat că în realitate, nu a încălcat legislația, deoarece la 09 aprilie 2019

autocamionul SA „Pietriș” de model xxxx, condus de șoferul Radu Ungureanu, a fost

încărcat cu nisip la SA „Cariera Cobusca” din s. Salcia, r-nul Anenii Noi, pentru a-l

transporta la SRL „Inconarm”, în mun. Chișinău.

A relevat că furnizorul (SA „Cariera Cobusca”) a eliberat tichetul de cântar nr.IV

3683126 din 09 aprilie 2019, împreună cu pașaportul de calitate a mărfii, în care a

fost indicat xxxx, greutate proprie - 13 910 kg, greutatea brută - 31 650 kg, greutatea

netă - 17740 kg.

A invocat că greutatea de nisip de 17740 kg a fost indicată și în pașaportul de

calitate a mărfii din 09 aprilie 2019, precum și în factura fiscală nr. xxxx din 09 aprilie

2019.

A specificat că autocamionul a fost cântărit de 2 ori pe teritoriul Societății pe

Acțiuni „Cariera Cobusca”, inițial a fost stabilită greutatea proprie a autocamionului,

ulterior, greutatea brută și corespunzător, a fost stabilită greutatea netă a nisipului.

A menționat că cântarul (bascula) de pe teritoriul SA „Carierei Cobusca” este de

model „basculă electrono - tenzometrică pentru automobile BB-60D1.4.AД nr. 1967”

și a fost verificat de Autoritatea Centrală de Metrologie a Republicii Moldova, fiind

admis pentru utilizare pentru perioada 25 aprilie 2018 – 25 aprilie 2019, conform

buletinului de verificare metrologică nr. AS-BV-1- 07/48 636.

A susținut că după ce șoferului Radu Ungureanu i-a fost întocmit procesul-verbal

cu privire la contravenție, ora 17:00, nefiind de acord cu fapta imputată de agentul

constatator, precum că a depășit masa totală a autocamionului, la ora 17:11 acesta a

apelat la serviciile de cântărire pe teritoriul SRL „Avante”, Peco Sângera, situat la o

distanță de 300 m de locul unde a fost oprit de inspectorii Agenției Naționale Transport

Auto. Conform tichetului, servicii cântărire din 09 aprilie 2019, ora 17:11:36, masa

brută a autocamionului cu n/î CLO 208, încărcat cu nisip, a constituit 31580 kg.

Cântarul de model xxxxx a fost admis pentru utilizare pentru perioada 07 mai 2018 –

07 mai 2019, fiind verificat de Autoritatea Centrală de Metrologie a Republicii

Moldova. Astfel, se constată că două cântare (bascule) verificate și admise spre utilizare

de către Autoritatea Centrală de Metrologie a Republicii Moldova au indicat practic

aceeași masă brută a camionului. Diferența de 70 kg se explică prin faptul, că în cazul

cântăririi mijloacelor de transport se admit erori pentru greutatea totală a

autovehiculului de + 250 kg.

A afirmat că în cazul în care două cântare (bascule) verificate și admise spre

utilizare de Autoritatea Centrală de Metrologie a Republicii Moldova indică practic

aceeași greutate totală a autocamionului, cântarul Agenției Naționale Transport Auto

nu poate fi credibil. Mai ales, că acest cântar nu are capacitatea de a cântări întreaga

2

mașină. După verificarea greutății pe fiecare axă, rezultatele se însumează, obținând

masa totală a autovehiculului. Probabilitatea unei erori esențiale la cântărirea unui

autovehicul cu un astfel de cântar este foarte mare, mai ales atunci când inspectorii

documentează controalele cu rea-voință sau din neștire că este defectat.

A relatat că pârâtul, respingând cererea prealabilă, a motivat prin faptul că

recântărirea autocamionului la cântarul electronic al SRL „Avante” s-a efectuat în lipsa

inspectorilor Agenției Naționale Transport Auto, acest argument al pârâtului fiind unul

nerezonabil.

A notat că procesul-verbal privind controlul sarcinii pe osie nr. 200009 din

09 aprilie 2019 conține date confuze. Astfel, în pct. 1 al procesului-verbal, „Dislocarea

punctului de verificare a sarcinii pe osie și greutății totale”, a fost indicat că punctul de

verificare este dislocat pe drumul național R3 km 20 Chișinău-Basarabeasca, adică pe

drumul care începe din mun. Chișinău și traversează raioanele Ialoveni, Hâncești,

Cimișlia și Basarabeasca, pe când în pct. 6 al procesului-verbal a fost indicat că

itinerarul deplasării este Salcia (Anenii Noi) - Chișinău.

Reclamantul a solicitat anularea procesului-verbal privind controlul sarcinii pe

osie nr. 200009 din 09 aprilie 2019.

Prin hotărârea din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea depusă de SA „Pietriș” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 27 februarie 2020 SA „Pietriș” a depus apel, iar la 05 mai 2020 a depus

motivarea apelului împotriva hotărârii din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 23 septembrie 2020 Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de SA „Pietriș” și a fost menținută hotărârea din 18 februarie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a indicat că prima instanță

întemeiat a reținut că la 09 aprilie 2019, ora 16:34, pe traseul R-2 km 20 Chișinău-

Basarabeasca a fost stopat autocamionul de model xxxx, pentru verificarea masei totale

și a sarcinii pe osie, în urma verificării prin cântărire a mijlocului de transport

menționat, fiind constatată depășirea masei totale admisibile cu 2,20 tone, precum și

depășirea sarcinii admise pe osia dublă cu 1,44 tone, iar ca urmare, în privința SA

„Pietriș” a fost întocmit procesul-verbal privind controlul sarcinii pe osie nr. 200009

din 09 aprilie 2019.

Conform materialelor cauzei, autocamionul, ce îi aparține SA „Pietriș”, a fost

cântărit cu cântarul de tip WWS 509, acesta fiind atestat prin buletinul de

verificare metrologică eliberat de Institutul Național de Standardizare și Metrologie din

26 noiembrie 2018, fapt confirmat prin bonul de cântărire nr. 6-IL din 09 aprilie 2019,

anexat la materialele cauzei (f. d. 18a).

Astfel, reieșind din cele menționate instanța de apel a constatat că argumentul

apelantului precum că autocamionul de model xxxx, la 09 aprilie 2019, ora 16:34, pe

traseul R-2 km 20 Chișinău - Basarabeasca, a fost cântărit cu un alt cântar, este unul

neîntemeiat și se combate prin materialele cauzei.

3

Referitor la argumentul invocat de apelant precum că de angajații Agenției

Naționale Transport Auto nu au fost respectate cerințele prevăzute de ordinul

Ministerului Economiei nr. 34 din 18 martie 2014 cu privire la aprobarea în calitate de

reglementare de metrologie legală – procedură de măsurare legală, instanța de apel l-a

considerat ca fiind neîntemeiat, or, conform materialele cauzei, se constată contrariul,

mai mult, șoferul autocamionul de model xxxx la momentul stopării și ulterior

întocmirii procesului-verbal privind controlul sarcinii pe osie nr. 200009 din 09 aprilie

2019, nu a avut careva obiecții sau să prezinte careva probe în acest sens, prin urmare,

acest argument se va reține ca o metodă de eschivare de la răspundere.

Cu referire la argumentul apelantului precum, că autocamionul a fost cântărit

repetat la cântarul electric al SRL „Avante”, unde s-a constatat greutatea de 31580 kg,

instanța de apel l-a respins, or, potrivit materialelor cauzei se atestă că autocamionul de

model xxxxx a fost cântărit repetat la 09 aprilie 2019, ora 17:11, la cântarul ce aparține

SA „Cariera Cobusca” (f. d. 17, 18), contrar prevederilor pct. 67 din Regulamentul cu

privire la autorizarea, controlul și efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu

greutăți și/sau gabarite ce depășesc limitele admise, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 1073 din 01 octombrie 2007, care reglementează că verificarea masei totale și

sarcinii masice pe osie a vehiculelor se efectuează de către reprezentanții organului

împuternicit al administrației publice centrale în domeniul transporturilor, care, în

speță, este Agenția Națională Transport Auto, iar cântărirea, la care face referire

apelantul, a avut loc în lipsa colaboratorilor Agenției.

Astfel, reieșind din cele menționate, instanța de apel a conchis, că apelantului SA

„Pietriș” întemeiat i-a fost calculată taxa pentru folosirea drumurilor de către

autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova a căror masă totală, sarcina masică

pe osie depășesc limitele admise, în mărime de 1638,56 de lei, în temeiul art. 352

alin.(3) din Codul fiscal.

La 09 noiembrie 2020 Societatea pe Acțiuni „Pietriș” a depus recurs

împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în

mod eronat legea.

A menționat că actul normativ care stabilește procedura de măsurare a sarcinilor

pe axe și a masei totale a vehiculelor, precum și a masei mărfurilor transportate prin

metoda de cântărire statică și cântărire în mișcare este Procedura de măsurare legală

PML 2-01:2014 „Măsurarea sarcinii pe axe și masei totale a vehiculelor”, aprobată prin

ordinul Ministrului Economiei nr. 34 din 18 martie 2014. Această procedură de

măsurare legală face parte din documentele normative în domeniul metrologiei legale,

prevăzute de art. 6 din Legea metrologiei nr. 19 din 04 martie 2016.

A susținut că instanța de apel a făcut trimitere doar la Legea drumurilor nr. 509

din 22 iunie 1995 și la Regulamentul cu privire la autorizarea, controlul și efectuarea

pe drumurile publice a transporturilor cu greutăți și/sau dimensiuni ce depășesc limitele

admise, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1073 din 01 octombrie 2007, pe când

4

toate aceste atribuții și activități urmau a fi exercitate de intimată în totală corespundere

cu Procedura de măsurare legală PML 2-01:2014 „Măsurarea sarcinii pe axe și masei

totale a vehiculelor”, aprobată prin ordinul Ministrului Economiei nr. 34 din 18 martie

2014.

A afirmat că instanța de apel a descalificat argumentele SA „Pietriș” privitor la

nerespectarea de către inspectorii intimatului a Procedurii de măsurare legală PML

2-01:2014 „Măsurarea sarcinii pe axe și masei totale a vehiculelor”, aprobată prin

ordinul Ministrului Economiei nr. 34 din 18 martie 2014, invocând că șoferul

autocamionului IVECO Magirus nu a avut careva obiecții la întocmirea procesului-

verbal privind controlul sarcinii pe osie nr. 200009 din 09 aprilie 2019.

Recurenta consideră că instanța de apel a ignorat principiul interpretării unui

înscris în folosul părții defavorizate.

A relevat că în acest caz, formularul procesului-verbal privind controlul sarcinii

pe osie este un formular standard, aprobat prin ordinul directorului Agenției Naționale

Transport Auto nr. 83 din 14 decembrie 2017. În punctul 9 al procesului-verbal privind

controlul sarcinii pe osie nr. 200009 din 09 aprilie 2019, lipsesc explicațiile și

semnătura șoferului Radu Ungureanu, iar inspectorii Agenției Naționale Transport

Auto nu au făcut nicio mențiune în acest punct, fapt ce rezultă că inspectorii Agenției

Naționale Transport Auto nici nu i-au propus șoferului să depună explicații și să

semneze. Acest fapt nicidecum nu poate fi calificat că șoferul nu a avut obiecții la

întocmirea procesului-verbal privind controlul sarcinii pe osie, precum și la procedura

de măsurare legală.

Recurenta a considerat că în lipsa probelor admisibile, pertinente, concludente și

utile, care ar demonstra vinovăția sa, simplul fapt al întocmirii procesului-verbal

privind controlul sarcinii pe osie nr. 200009 din 09 aprilie 2019, de către inspectorii

Agenției Naționale Transport Auto nu este suficient de a stabili culpabilitatea acesteia,

pentru o presupusă încălcare a prevederilor Regulamentului cu privire la autorizarea,

controlul și efectuarea pe drumurile publice a transporturilor cu greutăți și/sau

gabarite ce depășesc limitele admise, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1073 din

01 octombrie 2007, în vederea achitării taxei aplicate.

A notat că, instanțele judecătorești, din proprie inițiativă, fără solicitarea verbală

sau scrisă din partea intimatei, a modificat, de fapt, punctul 1 al procesului-verbal

privind controlul sarcinii pe osie nr. 200009 din 09 aprilie 2019. Astfel, dacă în

procesul-verbal intimata a indicat că dislocarea punctului de verificare a sarcinii pe osie

și a greutății totale este R3 KM 20 Chișinău – Basarabeasca, instanța de judecată a

reținut că autocamionul a fost stopat pe traseul R-2 km 20 Chișinău - Basarabeasca.

Doar că această constatare a instanței de apel nu corespunde Hotărârii Guvernului nr.

1468 din 30 decembrie 2016, emisă în temeiul prevederilor art. 2 și 4 din Legea

drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995, prin care a fost aprobată Lista drumurilor publice

naționale. Astfel, R-2 are altă denumire și anume, Chișinău-Bender-Tiraspol-M5, iar

R-3 - Chișinău-Hâncești-Cimișlia-Basarabeasca - frontiera cu Ucraina. În rezultat, se

constată că procesul-verbal privind controlul sarcinii pe osie nr. 200009 din 09 aprilie

2019, a fost întocmit cu deficiențe și nici instanța de judecată n-a constatat unde totuși

a fost efectuat controlul sarcinii pe osie și a greutății totale a autocamionului.

5

A relatat că instanțele judecătorești au susținut că autocamionul ce îi aparține SA

„Pietriș” a fost cântărit cu cântarul de tip WWS 509, acesta fiind atestat prin buletinul

de verificare metrologică eliberat de Institutul Național de Standardizare și Metrologie

din 26 noiembrie 2018, fapt confirmat prin bonul de cântărire nr. 6-lL din 09 aprilie

2019, anexat la materialele cauzei, pe când intimata a invocat în referința prezentată

instanței de apel, că nu dispunea de buletin de verificare metrologică.

În afară de aceasta, în timp ce intimata a invocat în referința prezentată în instanța

de apel, că Agenția Națională Transport Auto corectează greșelile menționate și

informează că la aprecierea masei totale a autovehiculului rutier din posesia recurentei,

a fost folosit aparatul de cântărit de tip WWSD20T, instanța de apel a constatat, că de

fapt, autocamionul a fost cântărit cu cântarul de tip WWS 509. În realitate, nu există

astfel de cântar.

A declarat că două cântare (bascule) verificate și admise spre utilizare de către

Autoritatea Centrală de Metrologie a Republicii Moldova au indicat practic aceeași

masă brută a autocamionului: conform cântarului (basculei) SA „Carierei Cobusca”

SA- 31650 kg, iar conform cântarului (basculei) SRL „Avante”, Peco Sângera - 31580

kg. Diferența de 70 kg se explică prin faptul, că în cazul cântăririi mijloacelor de

transport se admit erori pentru greutatea totală a autovehiculului de + 250 kg, conform

pct.6 din Regulamentul cu privire la autorizarea, controlul și efectuarea pe drumurile

publice a transporturilor cu greutăți și/sau dimensiuni ce depășesc limitele admise,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1073 din 1 octombrie 2007.

A menționat, că reieșind din actul normativ aprobat prin ordinul Ministrului

Economiei nr. 34 din 18 martie 2014 (Procedura de măsurare legală PML 2-01:2014

„Măsurarea sarcinii pe axe și masei totale a vehiculelor”), cea mai credibilă cântărire a

transportului auto este așa cum prevede pct. 5.6.2: „Valorile reale ale sarcinii pe axă

sau masei totale a vehiculului se determină prin cântărirea statică cu aparate de cântărit

cu funcționare neautomată, sau cu aparate de cântărit pentru cântărire statică.” În cazul

în care inspectorii Agenției ar fi respectat prevederile enunțate și ar fi efectuat cântărirea

de control prin cântare statică, ar fi fost asigurată corectitudinea măsurării și evitat un

proces de judecată anevoios și de lungă durată.

A susținut că prin hotărârea din 25 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție seria/nr. ANTA

01007601 din 09 aprilie 2019, întocmit de agentul constatator în privința șoferului

autocamionului în cauză, Radu Ungureanu în baza art. 200 alin. (l) din Codul

contravențional, cu încetarea procesului contravențional. Procesul-verbal cu privire la

contravenție a fost întocmit în baza bonului de cântărire, anexa nr. 1 la procesul-verbal

privind controlul sarcinii pe osie nr. 200009 din 09 aprilie 2019. Ulterior, prin decizia

din 12 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins ca nefondat recursul

depus de Agenția Națională Transport Auto și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

La 09 decembrie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia recursului depus de SA „Pietriș”, însă aceasta nu și-a valorificat dreptul

procedural respectiv și nu a depus referință.

6

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Completul relevă că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la

23 septembrie 2020, fiind notificată recurentei SA „Pietriș” la 13 octombrie 2020, prin

intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică,

anexat la materialele dosarului (f. d. 100).

Astfel, recursul depus de către Societatea pe Acțiuni „Pietriș” la data de

09 noiembrie 2020, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține, cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare

în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs mai reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

7

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme, care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten versus

Norway, hotărârea din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac

și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers contra Suediei, hotărârea

din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că recursul depus de SA „Pietriș” este inadmisibil.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Pietriș” se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

8