3ra-713/21 — contestarea actului administrativ

3ra-713/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-713/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

11 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Transrelief”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Transrelief” împotriva Agenției Naționale

Transport Auto, terț Întreprinderea Individuală „Mihail Bîrcă” cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 2 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2018 Societatea cu Răspundere Limitată „Transrelief” a depus la

Judecătoria Chișinău, sediul Centru cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Agenției Naționale Transport Auto cu privire

la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la data de 10 noiembrie 2017 a depus

la Agenția Națională Transport Auto și Ministerul Economiei și Infrastructurii al

Republicii Moldova sesizare privind încălcările admise de Întreprinderea Individuală

„Mihail Bîrcă” în activitatea pe care o desfășoară la deservirea rutei regulate Chișinău

– Morozeni și Orhei – Vîprova și anume nedeținerea sediului propriu-zis în

conformitate cu prevederile art. 17 din Codul transporturilor rutiere, neefectuarea

controlul tehnic al unităților de transport la ieșirea pe rută, neefectuarea controlului

treziei conducătorilor potrivit prevederilor Legii privind modul de organizare și

efectuare a controlului treziei, nerespectarea graficului de muncă și de odihnă al

conducătorilor auto, lipsa persoanei angajate în calitate de manager în transport (există

doar contract de muncă însă persoana angajată se află peste hotarele țării mai mult de

11 luni pe parcursul unui an calendaristic).

A menționat că, Agenția Națională Transport Auto nu a oferit răspuns la cererea

adresată. Iar, Ministerul Economiei și Infrastructurii prin răspunsul din 12 ianuarie

2018 a informat privitor la încălcările admise de Întreprinderea Individuală „Mihail

1

Bîrcă” și măsurile întreprinse în vederea înlăturării acestora. La solicitarea repetată de

a investiga conduita ilicită admisă de Întreprinderea Individuală „Mihail Bîrcă” a

recepționat același răspuns fără a se întreprinde măsuri.

A notat că, la înregistrarea operatorului de transport, Întreprinderea Individuală

„Mihail Bîrcă” era obligată să prezinte contractul cu sediul dar și contractul de muncă

cu managerul de transport și copia certificatului de competență profesională a acestuia.

Întreprinderea Individuală „Mihail Bîrcă” activează în lipsa managerului, care nu își

îndeplinește obligațiunile de serviciu, iar din răspunsurile Casei Naționale de Asigurări

Sociale și Companiei Naționale de Asigurări în Medicină rezultă că Întreprinderea

Individuală „Mihail Bîrcă” nu achită contribuțiile pentru angajații cu care are încheiate

contracte de muncă, unica persoană angajată fiind administratorul.

Reclamanta a specificat că, lipsa unui control efectiv precum și faptul tăinuirii mai

multor încălcări se confirmă prin ordonanța de încetare a urmăririi penale din 30 martie

2018 emisă de Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Centru. Din cuprinsul

acesteia se atestă că în perioada 14 ianuarie – 24 februarie 2017 Vasile Glava nu s-a

aflat pe teritoriul Republicii Moldova, fapt pentru care nu a fost posibil de audiat în

calitate de martor așa cum au fost audiați cet. Pavel Panfilii și Ion Mursa cu care de

asemenea au fost semnate contracte de muncă. Singurul angajat al Întreprinderii

Individuale „Mihail Bîrcă” este Mihail Bîrcă, iar pentru obținerea notificării cu genul

de activitate „transportul contra cost”, acesta a prezentat date false privind existența

angajaților de calificarea respectivă cerută de actele normative în vigoare la acel

moment, fapt despre care cunoștea cu certitudine pârâtul care a efectuat controlul la

Întreprinderea Individuală „Mihail Bîrcă”.

A mai precizat faptul că, Întreprinderea Individuală „Mihail Bîrcă” a declarat

procurorului Aliona Railean că nu dispune de angajați inclusiv specializați în calitate

de manager în transport.

A susținut că încălcările admise de Întreprinderea Individuală „Mihail Bîrcă”

contravin dispozițiilor art. 16, 17, 18, 21, 23 din Codul transporturilor rutiere, or, la

depunerea setului de documente pentru obținerea notificării, angajații Agenției

Naționale Transport Auto au fost induși în eroare prin depunerea unor documente false.

Privitor la cererea prealabilă de a anula notificarea operatorului de transport

Întreprinderea Individuală „Mihail Bîrcă” din Registrul operatorilor transport rutier și

anularea autorizațiilor la ruta Chișinău-Morozeni, Orhei-Vîprova, Agenția Națională

Transport Auto a refuzat în satisfacerea ei.

Reclamanta a afirmat că, dreptul vătămat derivă din conduita Întreprinderii

Individuale „Mihail Bîrcă” care deservind aceleași rute admite încălcări ce nu sunt

sesizate de Agenția Națională Transport Auto și afectează dreptul la concurență loială.

Prin încheierea protocolară din 27 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu – Întreprinderea

Individuală „Mihail Bîrcă”.

Prin încheierea din 4 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în temeiul

art. 192, 199 alin. (3) din Codul administrativ, a fost declinată competența de la

examinarea cauzei de contencios administrativ.

Prin hotărârea din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Transrelief”. S-a

anulat răspunsul Agenției Naționale Transport Auto nr. 02/1-1-3743 din 24 mai 2018

pe marginea cererii prealabile. S-a constat nulitatea notificării operatorului de transport

2

Întreprinderea Individuală „Bîrcă Mihail” din Registrul operatorilor de transport

deținut de Agenția Națională Transport Auto. S-a obligat Agenția Națională Transport

Auto să retragă în condițiile legii autorizațiile eliberate operatorului de transport

Întreprinderea Individuală „Bîrcă Mihail” la rutele Chișinău – Morozeni și Orhei –

Vîprova.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 4 noiembrie 2019,

Întreprinderea Individuală „Bîrcă Mihail” a depus apel împotriva acesteia.

La data de 11 noiembrie 2019, Agenția Națională Transport Auto la fel a depus

apel împotriva hotărârii din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 2 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău au fost admise apelurile

depuse de Întreprinderea Individuală „Bîrcă Mihail” și de către Agenția Națională

Transport Auto, s-a casat integral hotărârea din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă decizie prin care s-a declarat inadmisibilă

acțiunea depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată „Transrelief”, în temeiul art.

207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Întru consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că instanța de fond, prin

hotărârea contestată a constat nulitatea notificării operatorului de transport

Întreprinderea Individuală „Bîrcă Mihail” din Registrul operatorilor de transport

deținut de Agenția Națională Transport Auto. Cu toate acestea, prima instanță nu a

stabilit că notificarea nu este un act administrativ în sensul Legii contenciosului

administrativ, or aceasta nu este emisă de o autoritate publică. Dimpotrivă, la

depunerea ei, Agenția Națională Transport Auto este obligată să o înregistreze și să o

examineze.

Instanța ierarhic inferioară a stabilit că întrucât notificarea nu este un act

administrativ emis de o autoritate publică, iar autorizația de transport rutier de persoane

prin servicii regulate nu poate fi supusă operațiunilor de anulare/retragere în ordinea

contenciosului administrativ, acțiunea în contencios administrativ depusă de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Transrelief” este inadmisibilă.

La data de 26 mai 2021, Societatea cu Răspundere Limitată „Transrelief” a depus

recurs împotriva deciziei din 2 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței

de fond sau trimiterea cauzei la rejudecare.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a menționat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, o

consideră ilegală și neîntemeiată.

A menționat că ședința de judecată în instanța de apel din data de 2 martie 2021 a

avut loc în absența recurentului, contrar dispoziției nr. 10 din 1 martie 2021 a

președintelui Curții de Apel Chișinău, prin ce a fost lipsit de dreptul de a se expune în

cadrul procesului (faza pledoarii), fapt ce aduce atingere dreptului său la un proces

echitabil, consfințit în art. 6.1 din Convenție.

A specificat că decizia instanței de apel a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor

de drept material și procedural.

A precizat că instanța ierarhic inferioară eronat a constatat că notificarea

operatorului de transport, precum și autorizația de transport rutier de persoane prin

servicii regulate nu constituie acte administrative în sensul Legii contenciosului

administrativ.

3

A afirmat că instanța de apel și-a motivat concluzia dată prin faptul că nu ar fi emisă

de o autoritate publică, fără să argumenteze de ce Agenția Națională Transport Auto

nu ar fi o autoritate publică. Or, această poziție este combătută însuși de instanța de

apel la fila deciziei nr. 17, făcând trimitere la art. 2 din Legea privind activitatea de

întreprinzător nr. 160 din 22 iulie 2011, precum și celelalte norme legale care au fost

invocate.

Prin referința depusă la data de 22 iulie 2021 Agenția Națională Transport Auto a

solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 2 martie 2021, însă date

privind notificarea dispozitivului deciziei la dosar nu există.

Totodată, decizia motivată din 2 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului la data de 4 mai 2021, fapt confirmat prin avizul de

recepție/livrare (f.d.233, Vol. I).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Societatea cu Răspundere Limitată „Transrelief” s-a

conformat prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din

Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Transrelief”, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

4

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

În acest context, se menționează că nu pot fi reținute alegațiile recurentului precum

că instanța de apel contrar dispoziției nr. 10 din 1 martie 2021 a președintelui Curții de

Apel Chișinău a examinat cauza (faza pledoarii) în absența sa și astfel a fost lipsit de

dreptul de a se expune în cadrul procesului.

Or, la caz, instanța de apel în ședința de judecată din 2 martie 2021, ținând cont de

prevederile dispoziției nr. 10 din 1 martie 2021 a președintelui Curții de Apel Chișinău

(pct. II.1.), a purces la faza de pronunțare, fiind anterior finalizată examinarea cauzei

în fond.

În continuare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie

să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Societatea cu Răspundere Limitată „Transrelief”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Transrelief” se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

6