3ra-106/21 — încasarea indemnizatiei unice si a indemnizatiei de somer

3ra-106/21 — încasarea indemnizatiei unice si a indemnizatiei de somer (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-106/21

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud: N. Bobu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Gheorghieș, E. Bejenaru, A. Toderaș)

Î N C H E I E R E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Nicolai Malinovschii, reprezentat

de avocatul Ghenadie Odobescu,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Nicolai Malinovschii împotriva Primăriei comunei Brătușeni, raionul Edineț cu privire

la încasarea indemnizației unice și a indemnizației de șomer,

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

casată parțial hotărârea din 03 august 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central și a fost

emisă în această parte o nouă decizie, iar în rest hotărârea a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La 18 martie 2020 Nicolai Malinovschii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei com. Brătușeni, r-nul Edineț cu privire la încasarea indemnizației

unice și a indemnizației de șomer.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia Consiliului comunal

Brătușeni nr. 27/1 din 02 mai 2013 a fost ales în funcție electivă de viceprimar al

comunei Brătușeni, r-nul Edineț, funcție pe care a deținut-o până la eliberarea din

serviciu în temeiul deciziei nr. 7/6 din 18 noiembrie 2019. În această funcție a activat

timp de 06 ani și 05 luni.

A menționat că, conform certificatului nr. 303 din 11 februarie 2020, eliberat de

Consiliul comunal Brătușeni, salariul, pe care l-a avut în această funcție, a fost de 8160

de lei.

A notat că conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire

la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, la expirarea mandatului, în caz

de demisie, revocare sau eliberare din funcție, persoana cu funcție de demnitate publică

beneficiază de o indemnizație unică egală cu 2 salarii ale funcției, dacă legea specială

1

ce reglementează activitatea acestei persoane nu prevede un alt cuantum al

indemnizației.

A susținut că până la acest moment nu și-a găsit un loc de muncă acceptabil și în

această perioadă s-a înregistrat cu statut de șomer la Secția pentru ocuparea forței de

muncă Edineț, cu data de 12 decembrie 2019.

A afirmat că conform art. 17 alin. (3) din Legea enunțată, dacă după 2 luni de la

încetarea mandatului persoana cu funcție de demnitate publică nu este încadrată în

câmpul muncii, ea beneficiază de o îndemnizație egală cu un salariu al funcției.

A declarat că la 03 decembrie 2019 s-a adresat la Primăria com.Brătușeni cu o

cerere, prin care a solicitat achitarea indemnizației unice în temeiul art. 17 alin. (1) din

Legea enunțată, însă cererea nu a fost soluționată de către pârâtă prin răspunsul oferit

la data de 05 decembrie 2019, cu nr. 221/02/1-37.

Reclamantul a solicitat încasarea din contul Primăriei com.Brătușeni în

beneficiul său a indemnizației unice în sumă de 16 320 de lei, a indemnizației de șomer

în sumă de 8 160 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei.

Prin hotărârea din 03 august 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost

respinsă acțiunea depusă de Nicolai Malinovschii ca fiind neîntemeiată.

La 05 august 2020 Nicolai Malinovschii, reprezentat de avocatul Ghenadie

Odobescu, a depus apel, iar la 26 august 2020 a depus motivarea apelului împotriva

hotărârii din 03 august 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, solicitând admiterea

apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de

admitere a acțiunii.

Prin decizia din 03 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost casată hotărârea

din 03 august 2020 a Judecătoriei Edineț, sediul Central în partea respingerii pretenției

cu privire la încasarea indemnizației de șomer și a fost emisă în această parte o nouă

decizie, prin care a fost declarată inadmisibilă acțiunea depusă de Nicolai Malinovschii

împotriva Primăriei com.Brătușeni, r-nul Edineț cu privire la încasarea indemnizației

de șomer. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că conform art.

25 alin. (1) din Legea nr. 768-XIV din 02 februarie 2000 privind statutul alesului local,

la expirarea mandatului, alesului local care a activat cel puțin doi ani în această calitate

i se acordă o indemnizație unică, egală cu salariul mediu lunar pe economia națională

pentru anul precedent.

În temeiul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, Primarul și viceprimarii cad sub incidența Legii privind

statutul alesului local.

Cu privire la solicitarea apelantului cu privire la încasarea indemnizației unice în

temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, instanța de apel a reținut că prima instanță

corect a considerat că în speță sunt aplicabile prevederile Legii nr. 768-XIV din

02 februarie 2000 privind statutul alesului local, or, conform art. 7 alin. (3) din Legea

nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, în cazul în care între două

acte normative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme, se aplică prevederile

2

ultimului act normativ adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor prevăzute la

art.5 alin. (3) și (4).

Astfel, conform art. 5 alin. (3) din Legea citată, normele juridice speciale sunt

aplicabile în exclusivitate anumitor categorii de raporturi sociale sau subiecți strict

determinați. În caz de divergență între o normă generală și o normă specială, care se

conțin în acte normative de același nivel, se aplică norma specială.

În această ordine de idei, instanța de apel a relevat că Legea nr. 199 din 16 iulie

2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică reglementează

regimul general al funcției de demnitate publică, statutul juridic al persoanei care ocupă

această funcție, precum și alte raporturi ce decurg din exercitarea funcției de demnitate

publică, pe când Legea nr. 768-XIV din 02 februarie 2000 privind statutul alesului local

reglementează statutul special al alesului local. Prin urmare, Legea nr. 768-XIV din

02 februarie 2000 este o normă specială ce reglementează în speță, activitatea

viceprimarilor.

Astfel, instanța de apel a considerat că apelantul eronat face referire la

prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, care reglementează că la expirarea

mandatului, în caz de demisie, revocare sau eliberare din funcție, persoana cu funcție

de demnitate publică beneficiază de o indemnizație unică egală cu 2 salarii ale funcției,

dacă legea specială ce reglementează activitatea acestei persoane nu prevede un alt

cuantum al indemnizației, or, legea specială, care reglementează activitatea

viceprimarilor, este Legea nr. 768-XIV din 02 februarie 2000 privind statutul alesului

local.

În contextul celor invocate mai sus, instanța de apel a menținut hotărârea primei

instanțe în partea respingerii pretenției cu privire la încasarea indemnizației unice în

mărime de 16320 de lei, din contul Primăriei com.Brătușeni, raionul Edineț.

În altă ordine de idei, instanța de apel, analizând pretenția apelantului cu privire

la încasarea indemnizației de șomer în mărime de 8160 de lei, în baza art. 17 alin. (3)

din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, a conchis de a declara acțiunea în partea respectivă ca fiind

inadmisibilă, din următoarele raționamente.

În conformitate cu prevederile art. 189 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,

orice persoană, care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice, poate înainta o acțiune în contencios

administrativ. O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când

autoritatea publică nu a soluționat în termen legal o cerere.

În conformitate cu art. 207 alin. (1) din Codul administrativ, instanța verifică din

oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul

administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară

ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

În sensul alin. (2) lit. f), acțiunea în contencios administrativ se declară

inadmisibilă în special când nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art.208.

În ce privește aplicabilitatea temeiului de inadmisibilitate prevăzut de art. 207

alin. (2) lit. f) din Codul administrativ, instanța de apel a menționat că norma respectivă

3

se aplică sistemic și organic cu prevederile art. 208, 162-169 și 19 din Codul

administrativ. Înaintarea acțiunii în contencios în obligare este condiționată de

respectarea procedurii prealabile.

În conformitate cu art. 19 din Codul administrativ, cererea prealabilă este

instituția care oferă o cale de soluționare prejudiciară a litigiilor administrative.

În conformitate cu art. 162 alin. (1) și (3) lit. b) din Codul administrativ,

procedura prealabilă urmărește scopul de a verifica legalitatea actelor administrative

individuale. Cererea prealabilă este îndreptată spre emiterea unui act administrativ

individual.

În acest sens, instanța de apel a remarcat că Nicolai Malinovschii a înaintat o

acțiune în obligare, în ordinea contenciosului administrativ, prin care solicită încasarea

indemnizației unice, a indemnizației de șomer și a cheltuielilor de judecată în beneficiul

său, din contul Primăriei com.Brătușeni, raionul Edineț.

Subsecvent, art. 208 alin. (3) din Codul administrativ stipulează că dacă

procedura prealabilă nu este prevăzută de lege, acțiunea în obligare se admite numai în

cazul în care reclamantul a depus anterior la autoritatea publică competentă o cerere de

emitere a actului administrativ individual.

La acest capitol, din materialele cauzei rezultă că, apelantul, prin cererea

prealabilă înaintată în adresa intimatului la 03 decembrie 2019, a solicitat achitarea

indemnizației unice în legătură cu eliberarea sa din funcția de viceprimar, însă nu a fost

depusă de către apelant în adresa intimatului o cerere prealabilă, prin care să solicite

acordarea indemnizației de șomer în mărime de 8160 de lei, în temeiul art. 17 alin. (3)

din Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, după cum

este prevăzut expres la art. 207 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ.

La caz, acțiunea în obligare nu este admisibilă, deoarece procedura prealabilă nu

a fost respectată, iar starea de fapt procesuală care condiționează admisibilitatea acțiunii

nu se atribuie excepțiilor legale prevăzute de art. 163 din Codul administrativ.

În acest sens, instanța de apel a reținut că conform normelor procesuale, pentru a

pune în mișcare o acțiune în judecată, este necesară îndeplinirea cumulativă a unor

exigențe, precum ar fi: vătămarea unui drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ, respectarea procedurii prealabile, competenței jurisdicționale, existența

împuternicirilor și a capacității procesuale etc, iar respectarea acestora se impune în

mod obligatoriu aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege, în speță, prin declararea

inadmisibilității cererii de chemare în judecată, în cazul în care nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de Codul administrativ.

Din considerentele menționate și având în vedere că pretenția cu privire la

încasarea indemnizației de șomer a fost înaintată fără a fi respectată procedura de

soluționare prealabilă a litigiului, instanța de apel a considerat că prima instanță pripit

și eronat a respins cerința apelantului Nicolai Malinovschii cu privire la încasarea

indemnizației de șomer ca fiind neîntemeiată, or, acțiunea în partea respectivă este

inadmisibilă.

Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind corecte și concluziile instanței de fond

privind respingerea cerinței apelantului de încasare a cheltuielilor de asistență juridică,

or, în conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, în colaborare cu

4

prevederile art. 96 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească obligă partea care

a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile

de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se

compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar

pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului, iar în situația din

speță, acțiunea depusă de Nicolai Malinovschii a fost respinsă integral.

La 19 noiembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Nicolai Malinovschii,

reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu, a depus recurs împotriva deciziei din

03 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

decizii de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că sunt neîntemeiate concluziile instanței de

apel.

A menționat că instanța de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor

cauzei.

Recurentul Nicolai Malinovschii, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu,

consideră că soluția instanței de apel este pripită, fără elucidarea pe deplin a

circumstanțelor cauzei și fără determinarea exactă a naturii litigiului, criteriu, care

presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele

invocate.

La 07 decembrie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

Primăriei com.Brătușeni, raionul Edineț copia recursului depus de Nicolai

Malinovschii, reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu, însă ultima nu și-a

valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Completul relevă că Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la

03 noiembrie 2020, fiind notificată recurentului Nicolai Malinovschii la 10 noiembrie

2020, prin intermediul oficiului poștal, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la

materialele dosarului (f. d. 85).

Astfel, recursul depus de Nicolai Malinovschii, reprezentat de avocatul Ghenadie

Odobescu la 19 noiembrie 2020, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

5

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține, cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare

în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs mai reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme, care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten versus

Norway, hotărârea din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

6

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers contra Suediei, hotărârea

din 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că recursul depus de Nicolai Malinovschii, reprezentat de avocatul

Ghenadie Odobescu, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Nicolai Malinovschii, reprezentat de avocatul Ghenadie

Odobescu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

7