2ra-118/21 — repararea prejudiciului cauzat

2ra-118/21 — repararea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1784/2020

2ra-118/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Mitrofan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, V. Sîrbu, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Olga

Caigorodțev, reprezentat de avocatul Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Olga Caigorodțev,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc împotriva Guvernului Republicii

Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 07 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, și a fost menținută hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 5 august 2019 Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii

Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii a invocat că avocatul Nicolae Daniliuc, în interesele ei,

la 02 aprilie 2018, s-a adresat Procurorului șef al Procuraturii Anticorupție cu o

plângere penală, prin care a solicitat începerea urmăririi penale în privința

Președintelui r-lui Strășeni, Mihail Popa în baza art. 328 CP - excesul de putere sau

depășirea atribuțiilor de serviciu și în baza art. 329 CP - neglijența în serviciu.

Astfel, Procurorul șef al Procuraturii Anticorupție a fost informat că la

22 ianuarie 2016 și la 5 februarie 2016, dânsa împreună cu avocatul său Nicolae

Daniliuc au adresat o cerere prealabilă Președintelui r-lui Strășeni și Comisiei

specializate de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestor bunuri

persoanelor supuse repercusiunilor politice, solicitând să i se restituie valoarea

bunurilor confiscate și naționalizate, fiind unicul moștenitor legal al averii părinților

ei supuși represiunilor politice din anul 1949.

Primind plângerile, Președintele r-lui Strășeni a fost obligat să solicite

convocarea Comisiei specializate de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii

acestor bunuri persoanelor supuse represiunilor politice în vederea soluționării

cererilor date, acesta însă a ignorat prevederile Legii nr. 1225-XII din 8 decembrie

1992 și a refuzat categoric să convoace ședința Comisiei specializate, atribuindu-și

împuternicirile tuturor autorităților publice locale ale r-lui Strășeni, și de unul singur

și-a asumat dreptul de a examina aceste două cereri.

A comunicat că a contestat acțiunile Președintelui r-lui Strășeni în instanțele de

judecată, iar prin decizia irevocabilă din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, a fost constatat faptul că Președintele r-lui Strășeni, Mihail Popa nu a fost

competent de a examina cererile date, reieșind din atribuțiile de bază ale

președintelui raional, conform prevederilor Legii privind administrația publică

locală nr. 436 din 28 decembrie 2006.

La 23 mai 2018, a primit ordonanța din Procuratura Anticorupție din 2 mai

2018, prin care s-a dispus respingerea plângerii și posibilitatea contestării acesteia

judecătorului de instrucție în temeiul art. 265 alin. (2) CPP.

Procurorul a respins plângerea din motivul că aceasta nu întrunește

componența infracțiunilor prevăzute de Codul penal, însă din ordonanța menționată

nu este clar care componente ale infracțiunii nu întrunesc acțiunile Președintelui

r-lui Strășeni, deoarece în plângerea din 02 aprilie 2018 a invocat destule motive de

a dispune începerea urmării penale pe acest caz.

Totodată, a specificat că au fost adresate trei întrebări față de organul de

urmărire penală și procurori și anume: din ce cauza Președintele r-lui Strășeni,

Mihail Popa a refuzat categoric să prezinte cererea ei cu privire la recuperarea

valorii naționalizate în urma represiunilor politice din anul 1949 Comisiei

specializate, din care considerente Președintele r-lui Strășeni, Mihail Popa și-a

atribuit în mod abuziv competența Comisiei specializate și de unul singur a respins

două cereri depuse de ea, din care considerente Președintele r-lui Strășeni, Mihail

Popa parazitează pe spinarea poporului și a refuzat să-și exercite atribuțiile de

serviciu în strictă corespundere cu legislația în vigoare.

Nici până în prezent organul de urmărire penală și procurorii nu au oferit

răspuns la întrebările acordate, dânsa nu a fost auzită, fiind ignorată și umilită de

către procurori, acțiunile procurorului având un caracter superficial.

A relatat că la 24 mai 2018, a contestat acțiunile abuzive și ilegale ale

procurorului Natalia Busuioc, plângere care prin încheierea din 29 mai 2018 a

judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a fost respinsă.

Prin decizia din 11 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

încheierea din 29 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, cu remiterea

cauzei la o noua examinare în alt complet de judecată.

Ca urmare, la 03 octombrie 2018, prin încheierea judecătorului de instrucție a

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, plângerea a fost respinsă.

La 07 noiembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a casat încheierea

judecătorului de instrucție din 03 octombrie 2018, a anulat ordonanța procurorului

2

din 02 mai 2018, cu remiterea materialului Procuraturii Anticorupție cu indicații

concrete de a se conforma prevederilor art. 19, 254, 265, 274 CPP.

A menționat că Procurorii Nadejda Busuioc și Viorel Morari din Procuratura

Anticorupție la 27 decembrie 2018 și 18 ianuarie 2019 au respins din nou plângerea

depusă de ea.

A considerat că acești doi procurori, Nadejda Busuioc și Viorel Morari au

făcut presiuni asupra judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău sediul

Ciocana, Nicolae Corcea, care prin încheierea din 31 ianuarie 2019, a respins

plângerea depusă de ea, și asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Chișinău,

Alexandru Gafton, Ghenadie Morozan și Mihail Diaconu, care prin decizia din

10 iulie 2019, au respins recursul declarat de ea.

A reiterat reclamanta că împreună cu familia sa, au fost supuși represiunilor

politice de către statul Republica Moldova pe parcursul a 40 de ani, începând cu

anul 1949.

În urma represiunilor politice din anul 1949, toată averea familiei sale a fost

naționalizată și după ce au fost cu toții reabilitați, dânsa ca unicul membru al

familiei, rămas în viață, unicul moștenitor legal de clasa I, s-a adresat autorităților

publice locale ale r-lui Strășeni, în temeiul Legii nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992

privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Administrația publică locală, comisia specială de restituire a bunurilor sau de

recuperare a valorii acestora persoanelor supuse represiunilor politice, au refuzat

categoric să examineze cererile depuse de ea.

A comunicat că la momentul deportării, familia sa dispunea de averi

considerabile, dar având în vedere că aceste bunuri nu s-au păstrat, evaluarea lor

fiind imposibilă în prezent, a considerat că compensația unică a acestor bunuri

constituie 850 000 de euro, ceea ce ar constitui o reparație echitabilă în sensul

art. 41 din CEDO.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și

politice, art.1, 6, 41 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și Libertăților Fundamentale, art. 1 al Primului Protocol adițional la Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 1,

4, 20, 46, 53 din Constituția Republicii Moldova, art. 11 Cod civil, Legii nr. 1225-

XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

A solicitat Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc,

încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul ei a compensației

unice pentru averea confiscată și naționalizată în urma represiunilor politice din

anul 1949 în sumă de 850 000 de euro, a sumei de 1 000 000 de euro cu titlu de

prejudiciu moral cauzat în urma a 40 de ani de represiuni politice, a sumei de

110 840 000 de euro cu titlu de venit ratat pentru perioada 1950-2018 inclusiv (68

ani) în urma represiunilor politice și a sumei de 25 000 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

Prin hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea depusă de Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, ca fiind neîntemeiată.

La 20 august 2020 Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

3

apelului, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 07 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc și a

fost menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că condițiile Legii nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, nu se regăsesc în justificarea

pretențiilor reclamantei.

Prin prisma probelor administrate la dosar, instanțele de judecată ierarhic

inferioare au stabilit că în fapt Olga Caigorodțev, prin intermediul avocatului său

Nicolae Daniliuc își manifestă dezacordul cu concluziile procuraturii și instanțelor

de judecată naționale, care au soluționat plângerile și contestațiile depuse împotriva

Președintelui r-lui Strășeni.

Totodată, instanța de apel a considerat eronată mențiunea reprezentantului

apelantei cu referire la faptul că în drept cererea de chemare în judecată nu a fost

întemeiată pe prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată, dar pe prevederile art. 8 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul internațional cu

privire la drepturile civile și politice, art. 1, 6, 41 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 1, 20, 53 din

Constituția RM și Legea nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice.

Astfel, instanța de apel a remarcat că Olga Caigorodțev în cererea de chemare

în judecată, cât și în cererea de apel își exprimă dezacordul anume cu acțiunile

procurorilor și ale instanței de judecată care au examinat plângerea ei asupra

acțiunilor Președintelui r-lui Strășeni, Mihail Popa, iar prejudiciul material și moral

solicitat spre încasare, îl calculează reieșind din bunurile părinților care au fost

naționalizate și confiscate.

Așadar, instanța de apel a conchis că, deși cererea de chemare în judecată se

examinează de către instanța de judecată în limitele pretențiilor formulate de către

reclamant, în fapt obiectul acțiunii în cauză este repararea prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, iar temeiurile de drept invocate de Olga Caigorodțev sunt art. 53 din

Constituția RM și art. 11, 14 Codul civil, astfel, prima instanță întemeiat a aplicat

prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, în condițiile respectării cumulative

a dispozițiilor art. 3 și art. 6 din prezenta lege.

La 13 noiembrie 2020, Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc a declarat recurs împotriva deciziei din 7 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe

și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o

nefondată și aberantă.

4

A remarcat că hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt în

contradicție cu art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și anume instanțele de judecată

ierarhic inferioare nu au fost independente și imparțiale la pronunțarea hotărârilor

judecătorești.

Totodată, a evidențiat că concluziile instanței de apel, expuse în decizia

contestată, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

La fel, a obiectat că instanța de apel a interpretat eronat și a aplicat greșit

prevederile art. 8, 10, 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 5, 14

din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 1, 6, 41 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, art. 1 al Primului Protocol adițional la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 1, 4, 7, 20, 116, 120

din Constituția Republicii Moldova și Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova

nr. 39 din 8 iunie 2019.

Instanța de apel a respins apelul, invocând ca circumstanță de drept prevederile

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 și menționând că legea dată este unica normă

de drept care reglementează astfel de litigii.

A învederat recurenta că nu a invocat ca circumstanță de drept la examinarea

cauzei prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

La 02 decembrie 2020, în adresa Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii

Generale a Republicii Moldova, Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova a fost expediată copia cererii de

recurs depusă de Olga Caigorodțev, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 38 vol. II), fiind recepționată de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova la 8 decembrie

2020 și de către Guvernul Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii

Moldova la 9 decembrie 2020, ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la

actele cauzei (f. d. 39-42 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 13 noiembrie 2020 împotriva deciziei din 07 octombrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

5

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Olga Caigorodțev,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

d i s p u n e:

Recursul declarat de Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7

Dosarul nr. 2ra-1784/2020

2ra-118/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Mitrofan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, V. Sîrbu, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând cererea Olgăi Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc privind ridicarea excepției de neconstituționalitate,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Olga Caigorodțev,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc împotriva Guvernului Republicii

Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

c o n s t a t ă:

La 05 august 2019, Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii

Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Prin hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 07 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc și

menținută hotărârea primei instanțe.

La 13 noiembrie 2020, Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc a declarat recurs împotriva deciziei din 7 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe

și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

La 13 noiembrie 2020, Olga Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, în temeiul prevederilor art. 121 CPC, a depus cerere privind ridicarea

excepției de neconstituționalitate, prin care a solicitat suspendarea examinării

8

recursului și sesizarea Curții Constituționale a Republicii Moldova cu privire la

interpretarea art. 53 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova.

Examinând cererea Olgăi Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că aceasta urmează a fi respinsă, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu prevederile art. 121 CPC, în cazul existenței incertitudinii

privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor Parlamentului, a decretelor

Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului ce

urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța de judecată, din oficiu sau

la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituțională.

Se va mai menționa că, la ridicarea excepției de neconstituționalitate și

sesizarea Curții Constituționale, instanța nu este în drept să se pronunțe asupra

temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor contestate,

limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții:

a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art. 135 alin. (1)

lit. a) din Constituție;

b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia ori

este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

d) nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect

prevederile contestate.

Ridicarea excepției de neconstituționalitate se dispune printr-o încheiere care

nu se supune niciunei căi de atac și care nu afectează examinarea în continuare a

cauzei, însă până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de

neconstituționalitate se amână pledoariile.

Dacă nu sunt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin. (2), instanța

refuză ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi

atacată odată cu fondul cauzei.

Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă

cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul

prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de

apel a fost declarată admisibilă conform legii.

Conform art. 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, Curtea Constituțională

exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor și hotărârilor Parlamentului,

a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova este

parte; rezolvă cazurile excepționale de neconstituționalitate a actelor juridice

sesizate de Curtea Supremă de Justiție.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție mai reține că la 9 februarie 2016 Curtea Constituțională a

Republicii Moldova a adoptat hotărârea nr. 2 pentru interpretarea articolului 135

alin. (1) lit. a) și g) din Constituția Republicii Moldova (excepția de

neconstituționalitate) (sesizarea nr. 55b/2015), prin care s-a decis că în cazul

existenței incertitudinii privind constituționalitate legilor, hotărârilor Parlamentului,

decretelor Președintelui Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului,

ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze aflate pe rolul său, instanța de

9

judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, este obligată să

sesizeze Curtea Constituțională.

Astfel, conform § 79-80 din hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din

9 februarie 2016 pentru interpretarea art. 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție,

controlul concret de constituționalitate pe cale de excepție constituie singurul

instrument prin intermediul căruia cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a

se apăra împotriva legislatorului însuși, în cazul în care, prin lege, drepturile sale

constituționale sunt încălcate.

Curtea a mai menționat că dreptul de acces al cetățenilor prin intermediul

excepției de neconstituționalitate la instanța constituțională reprezintă un aspect al

dreptului la un proces echitabil.

Potrivit § 82-83 din aceeași hotărâre, Curtea a reținut că judecătorul ordinar nu

se va pronunța asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a

normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor

condiții:

a) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1)

lit. a) din Constituție;

b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau

indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

d) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile

contestate.

Concomitent, Curtea a precizat că verificarea constituționalității normelor

contestate constituie competența exclusivă a Curții Constituționale, or judecătorii

ordinari nu sunt în drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât

doar în condițiile menționate la par. 82. Excepția de neconstituționalitate care

întrunește aceste condiții poate fi ridicată în fața oricărei instanțe.

Astfel, întru ridicarea excepției de neconstituționalitate, cu sesizarea Curții

Constituționale, sunt necesare întrunirea, cumulativ, a condițiilor strict-obligatorii

prevăzute la art. 121 CPC și § 82 din hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din

9 februarie 2016.

În circumstanțele expuse, verificând întrunirea de către autorul cererii privind

ridicarea excepției de neconstituționalitate a exigenților evidențiate supra, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție atestă că la caz lipsesc temeiuri de admitere a cererii respective.

Or, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar în cazurile când

cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul

prevăzut de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de

apel a fost declarată admisibilă conform legii, însă la caz, recursul declarat de Olgăi

Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc a fost considerat

inadmisibil.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea

Olgăi Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate.

În conformitate cu art. 121, art. 270 CPC, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

10

d i s p u n e:

Se respinge cererea Olgăi Caigorodțev, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a Olgăi Caigorodțev, reprezentată de avocatul

Nicolae Daniliuc împotriva Guvernului Republicii Moldova, Procuraturii Generale

a Republicii Moldova, Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

11