3ra-174/21 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-174/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Anatolie Gălușcă împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ, obligarea includerii vechimii în muncă și obligarea

recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii

din 19 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 9 ianuarie 2020, Anatolie Gălușcă a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea includerii vechimii

în muncă și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii a indicat că prin ordinul nr. 237 ef din 20 mai 2019 al

Inspectoratului General de Poliție Strășeni, a fost încetat raportul de serviciu a

funcționarului public cu statut special, în legătură cu acumularea vechimii în muncă,

ce permite dreptul la pensie.

A menționat că la 24 mai 2019 de către Inspectoratul de Poliție Strășeni a fost

eliberat certificatul nr. 34/49-4869 privind calculul vechimii în muncă ce atestă un

stagiu de muncă de 25 ani, 03 luni și 13 zile, certificatul dat fiindu-i eliberat în baza

dosarului personal de arhivă, carnetului de muncă și ordinului Inspectoratului

General al Poliției nr. 237 ef din 20 mai 2019, pentru a fi prezentat organului de

asigurări sociale competent.

Astfel, în urma cererii din 24 mai 2019 adresate Casei Naționale de Asigurări

Sociale, Oficiul Teritorial Strășeni prin decizia de stabilire a pensiei din 14

octombrie 2019, a calculat vechimea în muncă cu stagiul total/special de 24 ani și 1

lună, fără a fi inclusă perioada vechimii în muncă calculată cu avantaje.

1

Întru rezolvarea litigiului pe cale extrajudiciară a adresat pârâtului cerere

prealabilă în temeiul căreia a solicitat includerea în vechimea în muncă a perioadei

de activitate cu avantaje, însă prin răspunsul din 6 decembrie 2019, i s-a refuzat în

admiterea cerințelor înaintate.

Reclamantul a considerat decizia de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă

ca fiind emisă contrar legislației în vigoare, urmând a fi anulată din considerentul că

potrivit certificatului nr. 34/19-4869 din 24 mai 2019, eliberat pe numele său, se

confirmă faptul că a activat în cadrul organelor afacerilor interne în perioada 12

septembrie 1996 - 24 mai 2019, iar prin ordinul Inspectoratului General al Poliției

nr. 237 ef din 20 mai 2019, a fost încetat raportul de serviciu, pentru perioada 6

aprilie 2018 - 24 mai 2019 calculându-se vechimea în muncă cu avantaje, două luni

vechime în muncă pentru o lună de serviciu, respectiv conform informației eliberate

de Ministerul Afacerilor Interne vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei la data

de 24 mai 2019, a constituit 25 ani, 2 luni și 13 zile.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 3, 17, 20, 44 alin. (1), 196,

204, 206, 209 alin. (1) lit. a), 211, 212 Cod administrativ și ale Legii asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544 din 23

iunie 1993.

A solicitat anularea deciziei nr.22/2019/23286 din 14 octombrie 2019 a Casei

Naționale de Asigurări Sociale, obligarea pârâtului de a include perioada de timp

calculată cu avantaje de către IGP și anume 2 ani, 3 luni și 6 zile, obligarea de a-i

recalcula din 24 mai 2019 pensia în mărime de 3% din suma respectivă a soldei

pentru fiecare an complet de vechime în serviciu calculat cu avantaje peste vechimea

în muncă stabilită și anume pentru 2 ani.

Prin hotărârea din 19 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă parțial acțiunea. A fost anulată decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale, Oficiul Teritorial Strășeni nr. 22/2019/23286 din 14 octombrie 2019 și

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-2519/19 din 6 decembrie 2019.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale, să recalculeze cuantumul

pensiei de care beneficiază Anatolie Gălușcă, luându-se în considerare calculul

vechimii în muncă reflectat în certificatul nr. 34/49-4869 din 24 mai 2019, eliberat

de Inspectoratul de Poliție Strășeni și achitarea diferenței începând cu data de 24 mai

2019, în conformitate cu prevederile art. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994 și Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993. În rest

pretențiile au fost respinse, ca fiind neîntemeiate.

La 14 mai 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva

hotărârii din 19 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 17 iunie

2020, a prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 19

martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele

cauzei, a reținut ca fiind justă concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia

acțiunii, având în vedere că subdiviziunile în care a activat Anatolie Gălușcă sunt

2

entități destinate pentru deținerea persoanelor, fiind sub incidența reglementărilor

din pct. 8 al hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de

calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și sistemului penitenciar, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție,

care îi conferă dreptul la stabilirea pensiei cu înlesniri. În acest sens, instanța de apel

a reținut că aceste circumstanțe, au servit temei pentru emiterea ordinului

Ministerului Afacerilor Interne nr.96 din 20 martie 2018 cu privire la recunoașterea

unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu

statut special și militari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care la fel, acordă

înlesnirile de două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

Astfel, instanța de apel a reținut că Casa Națională de Asigurări Sociale

neîntemeiat a refuzat intimatului recalcularea pensiei neplătite din vina organului

care inițial a calculat eronat vechimea în muncă.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, iar soluția de admitere a acțiunii este justă,

fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în

coraport cu normele aplicabile speței.

La 18 noiembrie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

La 11 ianuarie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a prezentat motivarea

recursului împotriva deciziei din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A declarat că perioada de activitate a intimatului în carul Izolatorului de

detenție provizorie, nu poate fi atribuită sau recunoscută ca vechime în muncă cu

înlesniri, deoarece aceasta nu este o instituție penitenciară și nu se regăsește în pct.8

lit.d) din hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994.

La fel, a relatat că ordinul nr.96 din 20 martie 2018 al Ministerului Afacerilor

Interne, nu poate produce efecte juridice, deoarece contravine actelor normative în

vigoare, acesta depășind prevederile actului normativ în temeiul căruia a fost emis.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 4 noiembrie 2020,

fiind notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la adresa de e-mail în data de

3

17 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

dosar (f.d.107). Astfel, recursul depus la 18 noiembrie 2020 și motivarea recursului

depusă la 11 ianuarie 2021, este în termen.

La 4 ianuarie 2020 și la 12 ianuarie 2021 în adresa intimatului Anatolie

Gălușcă, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței. Deși, intimatul a recepționat recursul, fapt ce rezultă din avizele

de recepție a scrisorilor recomandate (f.d.117-119), nu și-a valorificat dreptul

procedural de depunere a referinței.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

4

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

5