2ra-142/21 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-142/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – R. Berdilo

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cotruță, V. Mihaila, L. Pruteanu

Î N C H E I E R E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea înaintată de SRL „Ilvicons” împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea

cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

admisă cererea de apel depusă de SRL „Ilvicons”, fiind modificată hotărârea din 12

iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin majorarea cuantumului

prejudiciului moral,

c o n s t a t ă:

La 23 octombrie 2018, SRL „Ilvicons” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului

moral în sumă de 5 000 000 lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, la 05 septembrie 2006, SRL „Ilvicons” a

depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Găină Roman privind încasarea

datoriilor rezultate din contractele de antrepriză, specificând că prin hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 octombrie 2010, acțiunea a fost admisă

parțial, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2012, a fost respins

apelul declarat de către Găină Roman și menținută hotărârea primei instanțe.

Ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 mai 2013, a fost admis

recursul declarat de către Găină Roman, casată integral decizia Curții de Apel

Chișinău din 27 septembrie 2012 și restituită cauza spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18

decembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Găină Roman și menținută

hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 iulie 2015,

1

a fost admis recursul declarat de către Găină Roman, casată integral decizia Curții

de Apel Chișinău din 18 decembrie 2014 și restituită cauza spre rejudecare în

instanța de apel, într-un alt complet de judecată, iar prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 31 mai 2018 a fost respins apelul declarat de către Găină Roman și

menținută hotărârea primei instanței, specificând că în prezent, cauza se află la

Curtea Supremă de Justiție, unde se examinează admisibilitatea recursului declarat

de Găină Roman.

Astfel, examinarea cauzei durează mai mult de 12 ani, litigiul în speță fiind un

litigiu economic simplu, generat de cauza neachitării de către comandatar a lucrărilor

de antrepriză față de antreprenorii care au edificat un bloc locativ din surse financiare

proprii, materiale, inclusiv manoperă, specificând că, prin aceasta i-a fost încălcat

dreptul la judecarea cauzei civile într-un termen rezonabil conform Legii nr. 87 din

21.04.2011, fapt care atrage după sine și violarea dreptului la un proces echitabil

conform art. 6 prg. 1 din Convenția Europeană.

Prin hotărârea din 12 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

civilă a fost admisă parțial. S-a constatat încălcarea dreptului reclamantului SRL

„Ilvicons” la judecare în termen rezonabil a cauzei civile la cererea de chemare în

judecată a Firmei de Construcție și reparație „Rassvet” SRL și SRL „Ilvicons”

împotriva Roman Găină privind încasarea datoriilor rezultate din contractele de

antrepriză și a dobânzilor de întârziere. S-a încasat din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul SRL

„Ilvicons”, suma de 50 000 lei (cinzeci mii lei) cu titlu de prejudiciu moral. În rest,

pretențiile SRL „Ilvicons” către Ministerul Justiției al Republicii Moldova au fost

respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, admisă cererea

de apel depusă de SRL „Ilvicons”, fiind modificată hotărârea din 12 iulie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin majorarea cuantumului prejudiciului

moral de la suma de 50 000 lei la suma de 150 000 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a examinat

cauza sub toate aspectele, a dat răspuns tuturor argumentelor formulate de părți și a

pronunțat o hotărâre întemeiată. Totodată, s-a reținut că termenul de examinare a

cauzei civile la cererea de chemare în judecată a Firmei de Construcție și reparație

„Rassvet” SRL și SRL „Ilvicons” împotriva Roman Găină privind încasarea

datoriilor rezultate din contractele de antrepriză și a dobânzilor de întârziere, nu a

fost unul rezonabil, având un caracter temporal excesiv, iar Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu și-a executat obligația de probațiune privind lipsa de

încălcare a acestuia.

La 14 noiembrie 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a contestat cu

recurs decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar s-au invocat motive și argumente similare celor din cererea de

apel.

2

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 22

septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău cu pronunțarea unei decizii de respingere

integrală a acțiunii.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova este neîntemeiat și urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 22 septembrie 2020 și expediată participanților la proces la 07 octombrie 2020

(f.d. 55, vol. II), fiind recepționată de recurent la 16 octombrie 2020 (f.d. 64, vol. II).

Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 22

septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 14 noiembrie 2020,

în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră

declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

3

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4