2ra-752/25 — Constatarea ineficienței scrisorii

La 14 septembrie 2021, executorul judecătoresc Romaliischi Maxim a depus cerere de chemare în judecată împotriva Băncii Comerciale „Victoriabank” SA cu privire la constatarea ineficienței scrisorii nr. 43-1 din 11 august 2021.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, notificarea BC „Victoriabank” SA privind denunțarea unilaterală a contractelor și încetarea serviciilor bancare este un act juridic ineficient și neîntemeiat, din următoarele considerente:

Banca nu a indicat niciun motiv temeinic pentru denunțarea unilaterală a contractului de cont curent și nu a verificat dacă executorul dispune de alte posibilități de efectuare a decontărilor.

Denunțarea ar fi contrară art. 1753 Cod civil, precum și normelor privind contractul de mandat și prestarea serviciilor, care impun, în lipsa unui motiv temeinic, asigurarea posibilității beneficiarului de a continua activitatea pe o altă cale.

Banca nu ar fi respectat nici termenul de preaviz de două luni prevăzut de legislația privind serviciile de plată.

Încetarea contului ar afecta grav activitatea executorului judecătoresc, care exercită o activitate de interes public și este exponent al puterii de stat, iar conturile acestuia sunt obligatorii potrivit Legii nr. 113/2010.

Schimbarea contului bancar ar crea impedimente majore în peste 10 000 de proceduri de executare, inclusiv prin riscul sistării plăților efectuate de debitori și afectării drepturilor patrimoniale ale creditorilor.

Reclamantul a invocat că, pe parcursul unei colaborări de peste 11 ani cu banca și a gestionării a peste 30 000 de proceduri, și-a executat corespunzător obligațiile, astfel încât rezilierea ar fi arbitrară, disproporționată și lipsită de justificare juridică și probatorie.

În aceste condiții, reclamantul a concluzionat că notificarea nr. 43-1 din 11 august 2021 nu produce efectele juridice urmărite de bancă, fiind un act juridic ineficient în sensul art. 357 și 359 Cod civil. 1

Prin hotărârea din 14 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă.

La 20 februarie 2023, BC „Victoriabank” SA a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 14 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 22 mai 2023 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 18 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins apelul declarat de BC „Victoriabank” SA și s-a menținut hotărârea din 14 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele circumstanțe.

Motivul invocat de bancă pentru rezoluțiunea contractului – evaluarea AML/KYC și riscul reputațional și juridic asociat unor proceduri de executare în care era implicat executorul – nu constituie un motiv temeinic care să justifice rezoluțiunea unilaterală a contractului.

Executorul judecătoresc își exercită o activitate legală și de interes public, fiind obligat să execute titlurile executorii fără a putea interveni în conținutul acestora, astfel încât implicarea sa în procedurile menționate nu poate fi imputată acestuia.

Încetarea contului curent ar produce perturbații disproporționate în activitatea executorului judecătoresc și ar putea afecta direct interesele patrimoniale ale creditorilor, întrucât datele bancare respective sunt indicate în numeroase acte de executare, iar schimbarea lor ar putea tergiversa executarea.

În condițiile art. 1753 alin. (2) Cod civil, banca putea rezoluționa contractul fără un motiv temeinic numai dacă executorul putea beneficia în alt mod de efectuare a decontărilor. Or, specificul contului executorului judecătoresc făcea imposibilă, în speță, o asemenea alternativă.

Referirea băncii la condițiile generale de afaceri și la legislația privind prevenirea spălării banilor nu justifică o ingerință arbitrară în activitatea licențiată a executorului, iar banca nu a demonstrat încălcarea unor cerințe concrete de către acesta.

Prin urmare, notificarea de rezoluțiune a fost apreciată ca arbitrară, nejustificată și neprobată, fiind considerată un act juridic ineficient, iar hotărârea primei instanțe de admitere a acțiunii a fost menținută ca legală și întemeiată.

La 17 octombrie 2025, BC „Victoriabank” SA a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 18 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care s-a solicitat casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. 2

La 08 iunie 2026, BC „Victoriabank” SA a depus cerere de confirmare a tranzacției de împăcare, prin care s-a solicitat confirmarea tranzacției din 04 iunie 2026, casarea deciziei și hotărârii instanțelor de judecată inferioare și încetarea procesului.

Totodată, la 29 iunie 2026, executorul judecătoresc Romaliischi Maxim, reprezentat de avocatul Olga Ciobanu a depus o cerere, prin care s-a solicitat de a lua act de tranzacția din 04 iunie 2026 și ca efect declararea recursului depus de BC „Victoriabank” SA – inadmisibil.

Prin tranzacția din 04 iunie 2026, BC „Victoriabank” SA, reprezentată de Valeria Bobea, denumită în continuare „Recurent” și Biroul executorului judecătoresc Maxim Romaliischi, denumit în continuare „Intimat”, acționând benevol și cu discernământ, precum și ținând cont de necesitatea de a rezolva amiabil litigiul dintre părți, cu consimțământul și libera exprimare a voinței au încheiat prezenta tranzacție în următoarele condiții: I. Prevederi generale 1.1 La semnarea prezentei tranzacții de împăcare, părțile i-au în considerare următoarele: a) La data de 11.02.2021 Banca a emis notificarea nr. 43-1 privind decizia de încetare a relației de afaceri cu biroul executorului judecătoresc Romaliischi Maxim. b) Notificarea în cauză a fost contestată de către client în instanța de judecată. c) Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14.02.2023 a fost admisă cererea de chemare în judecată, fiind constatată ineficiența scrisorii/notificării nr. 43-1 din 11.02.2021. d) Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Centru din 18.02.2025, a fost respins apelul declarat de BC „Victoriabank” SA și menținută hotărârea primei instanțe. e) BC „Victoriabank” SA a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 18.02.2025, cauza fiind pendinte la Curtea Supremă de Justiție, dosar nr. 2ra-752/25. f) La data de 15.01.2026 a parvenit cererea biroului executorului judecătoresc Romaliischi Maxim prin care acesta își manifestă intenția de a soluționa problema dedusă judecății pe calea încheierii unei tranzacții de împăcare. II. Declarațiile și garanțiile părților 2.1. Înainte de semnarea prezentei tranzacții de împăcare, părțile declară și garantează: 3 a) că au toate competențele și dreptul legal de a semna prezenta tranzacție, sunt competente din punct de vedere juridic, nu suferă de boli care interferează cu perceperea esenței prezentei tranzacții de împăcare; b) că litigiul soluționat prin prezenta tranzacție nu aduce atingere intereselor și drepturilor terților; c) că documentele și informațiile prezentate sunt adevărate și valabile la momentul semnării tranzacției de împăcare; d) că informațiile obținute sunt confidențiale și nu pot fi dezvăluite unor terți care nu sunt implicați în procesul de mediere, cu excepția cazurilor prevăzute de lege; e) că deciziile prezentate la capitolul IV sunt rezultatul unor negocieri între părțile potențialului litigiu. III. Obiectul tranzacției de împăcare 3.1. Obiectul prezentei tranzacții de împăcare este: - soluționarea litigiului dintre Recurent și Intimat, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție. IV. Deciziile și executarea tranzacției de împăcare 4.1. Intimatul renunță expres, definitiv și irevocabil la orice pretenții cu caracter pecuniar îndreptate împotriva BC „Victoriabank” SA, inclusiv, dar fără a se limita la cheltuieli de asistență juridică, prejudicii sau alte costuri ori despăgubiri de orice natură aferente litigiului în cauză. 4.2. Continuarea relațiilor contractuale și de afaceri existente între BC „Victoriabank” SA și biroul executorului judecătoresc Maxim Romaliischi, în condițiile respectării cadrului legislativ și normativ aplicabil. Părțile confirmă că prezenta tranzacție nu limitează dreptul Băncii de a înceta, suspenda sau modifica relațiile contractuale în viitor, în cazul apariției unor noi temeiuri legale, de conformitate sau prudențiale, potrivit legislației și reglementărilor aplicabile. 4.3. Părțile vor solicita instanței competente să ia act de tranzacția de împăcare și să înceteze procesul civil în temeiul acesteia. V. Consecințele juridice ale Tranzacției de împăcare 5.1. Prezenta tranzacție de împăcare intră în vigoare din momentul semnării sale de către părți, respectiv litigiul dintre părți se consideră soluționat pe cale amiabilă. 5.2. Prezenta tranzacție confirmă voința părților, fiind încheiată în scopul concilierii și soluționării definitive a litigiului între ele și servește temei de încetare a procesului aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție, intentat la cererea de chemare în judecată depusă de biroul executorului judecătoresc Maxim Romaliischi către BC „Victoriabank” SA privind constatarea ineficienței scrisorii nr. 43-1 din 11.08.2021 privind decizia 4 de încetare a relației de afaceri cu biroul executorului judecătoresc Maxim Romaliischi. 5.3. Prezenta tranzacție nu constituie și nu poate fi interpretată ca o recunoaștere a vre-unei culpe, încălcări sau răspunderi din partea Băncii. 5.4. Părțile declară că prin semnarea prezentei tranzacții soluționează definitiv, irevocabil și integral toate neînțelegerile, pretențiile, litigiile și orice alte revendicări dintre părți, care izvorăsc din sau în legătură cu raporturile contractuale descrise în prezenta tranzacție. 5.5. Părțile confirmă că înțeleg efectele încheierii prezentei tranzacții, fiind de acord cu acestea. 5.6. Tranzacția de împăcare se întocmește în 3 (trei) exemplare identice, fiecare cu forță juridică egală, pentru fiecare din părți și un exemplar pentru instanța de judecată.

Art. 60 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă: „(1) În afară de drepturile specificate la art.56, părțile dispun de drepturi speciale. (2) Pe tot parcursul examinării cauzei, reclamantul este în drept să renunțe la acțiune, pîrîtul este în drept să recunoască acțiunea, iar părțile pot înceta procesul prin tranzacție de împăcare. (5) Instanța nu va admite renunțarea reclamantului la acțiune, nici recunoașterea acțiunii de către pîrît, nu va confirma tranzacția dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului. Anterior confirmării tranzacției, instanța verifică respectarea prevederilor art.32 alin.(3) din Legea nr.137 din 3 iulie 2015 cu privire la mediere.”

Art. 212 alin. (5) din Codul de procedură civilă: „(5) În cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune sau confirmării tranzacției, instanța judecătorească pronunță o încheiere prin care dispune încetarea procesului. Încheierea trebuie să conțină condițiile tranzacției, confirmate de instanță. În cazul recunoașterii acțiunii de către pîrît și admiterii ei de către instanță, se pronunță o hotărîre de admitere a pretențiilor reclamantului.”

Art. 265 lit. d) din Codul de procedură civilă: „Instanța judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care: d) părțile au încheiat o tranzacție, confirmată de instanță.” 5

Art. 266 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța judecătorească dispune încetarea procesului printr-o încheiere, care poate fi atacată cu recurs. (2) Pronunțînd încheierea de încetare a procesului, instanța judecătorească menționează că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.”

Art. 431 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea recursului în cauză.”

Art. 434 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.”

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înştiinţarea şi audierea participanţilor la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.e). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanţilor în şedinţă pentru a se pronunţa cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: d) să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, dispunînd încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art.265 şi 267.”

Art. 1917 alin. (1) și (2) din Codul civil: „(1) Tranzacţia este contractul prin care părţile previn un proces ce poate să înceapă, termină un proces început sau rezolvă dificultăţile ce apar în procesul executării unei hotărîri judecătoreşti. (2) Pentru încheierea tranzacţiei se cere capacitatea necesară de a dispune de obiectul tranzacţiei.”

Art. 1919 alin. (1) din Codul civil: „(1) Tranzacţia este judiciară dacă a fost confirmată de către instanţa de judecată sau arbitrală competentă, conform normelor de procedură aplicabile. Dispoziţiile legale privind executarea silită a hotărîrilor arbitrale rămîn aplicabile.”

Art. 1920 alin. (1) din Codul civil: „(1) Tranzacţia are între părţi autoritatea lucrului judecat.” 6

Prin prisma prevederilor art. 444 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună invitarea participanților sau a reprezentanților acestora în ședință, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs, în cererile de confirmare a tranzacției, precum și nemijlocit în tranzacție, au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea chestiunii cu privire la confirmarea tranzacției și încetarea procesului în lipsa părților. Cu atât mai mult că părțile au stipulat expres în cererile că le sunt cunoscute efectele și consecințele confirmării tranzacției de către instanța de judecată (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, §§ 72-75; Eriksson vs Suedia, 12 aprilie 2012, §§ 66, 72; Pönkä vs Estonia, 08 noiembrie 2016, §§ 33-34, decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții Constituționale, §§ 26-27).

Totodată, în § 26 - 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19 decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană. Iar, în esență, nu este afectat accesul liber la justiție.

Studiind materialele cauzei civile, argumentele redate în recursul declarat, cererile de confirmare a tranzacției, condițiile tranzacției de împăcare, instanța de recurs considerând recursul admisibil, urmează să îl admită, să caseze decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, să admită cererea, să confirme tranzacția de împăcare, cu încetarea procesului civil, din motivele ce succed.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a constatat că, tranzacția de împăcare este semnată de reprezentantul BC „Victoriabank” SA, Bobea Valeria, pe de o parte, și executorul judecătoresc Romaliischi Maxim, pe de altă parte, iar ambii dispun de împuternicirile necesare și au dreptul de a încheia tranzacția de împăcare.

Completul a constatat că, tranzacția de împăcare nu contravine legii, nu încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului. 7

Având în vedere poziția benevolă a părților de a soluționa litigiul dedus judecății pe cale amiabilă, și constatând că aceasta nu contravine legii și nu încalcă drepturile și interesele persoanei, interesele societății sau alte statului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a confirma tranzacția de împăcarea încheiată între părți și de a înceta procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de executorul judecătoresc Romaliischi Maxim împotriva BC „Victoriabank” SA cu privire la constatarea ineficienței scrisorii nr. 43-1 din 11 august 2021.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 442, 444, art. 265 lit. d), art. 445 alin. (1) lit. d), alin. (3) din Codul de procedură civilă,