În ceea ce privește cazul Syrras c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care face parte dintr-un comitet compus din Krzysztof Wojtyczek, președinte, Erik Wennerström, Ioannis Ktistakis, judecători, și din Liv Tigerstedt, grefier adjunct de secțiune a cererii (n 3068/14) împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant grec și britanic, dl Zafirs Syrras, născut în 1975 și rezident la Londra, reprezentat de dl D. Alexopoulos și dl Alexopoulou, avocați la Atena, a sesizat Curtea la 22 decembrie 2013, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Convenția, decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului grec (adică la adresa guvernului grec) reprezentat de delegatul agentului său, dl Papaioannou, membru al Consiliului Juridic al statului, decizia guvernului britanic de a nu-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a acționa în cadrul procedurii [art. 36 alineatul (1) din Convenție], observațiile părților; După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 14 iunie 2022, Tribunalul Administrativ de Primă Instanță, publicat la 26 iunie 2013, a anulat refuzul tacit al Camerei Tehnice din Grecia (Titruεχνικό Επιμελητήριο Ελλάδος) de a-l înscrie pe reclamant în registrele sale.
În special, la 30 octombrie 2009, reclamantul, inginer în construcții navale cu sediul în Regatul Unit, la momentul respectiv, a depus o cerere în fața Ministerului Educației, solicitând recunoașterea calificărilor sale profesionale dobândite în Regatul Unit. La 10 decembrie 2010, Ministerul Educației a acceptat cererea. Reclamantul a solicitat apoi înscrierea în registrele Camerei Tehnice din Grecia, dar nu a primit răspuns. La 6 mai 2011, reclamantul a introdus o acțiune în anulare în fața instanței administrative de apel din Grecia. La 26 iunie 2013, Curtea a Uniunii Europene a formulat o acțiune în fața Consiliului de Stat împotriva deciziei din 10 martie 2011, împotriva refuzului tacit al Camerei Tehnice din Grecia de a-l introduce în registrele sale.
decembrie 2010 de la Ministerul Educației. Această acțiune a fost trimisă în fața instanței judecătorești. La 30 aprilie 2014, prin decizia sa n 9/2014, comitetul însărcinat cu controlul bunei executări de către (hotărârea nr. 17 februarie 2017, Curtea Administrativă din Grecia a decis să suspende examinarea conformității administrației la Tribunalul Administrativ nr. 1979/2013, până când Consiliul de Stat a decis asupra cererii din 17 martie 2011 a Camerei Tehnice din Grecia. La 17 februarie 2017, Curtea de Apel a examinat recursul din 17 martie 2011 al Camerei Tehnice din Grecia și l-a respins (hotărârea nr. 455/2017). La 28 noiembrie 2017, prin Decizia nr. 2952/2017 a Comitetului celor trei judecători, s-a recunoscut refuzul administrației de a se conforma hotărârii nr. 1979/2013.
La data de 14 februarie 2018, administrația a fost invitată să se conformeze hotărârii în cauză în termen de trei luni. La 20 iunie 2018, Comitetul celor trei judecători a constatat că administrația sa a respectat hotărârea în cauză (Decizia nr. 1527/2018). Reclamantul se plângea de o încălcare a articolelor 6, 8, 10, 13 și 14 din convenție ca urmare a executării tardive a hotărârii nr. 1979/2013, precum și a lipsei unei căi de atac efective în această privință. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIA 13. Curtea amintește că este amantă cu privire la calificarea juridică a faptelor în cauză (Radomilja și alții c. Croația [GC], n 37685/10 și 22768//12, § 126, 20 martie 2018). Aceasta consideră că este necesar să se examineze afirmațiile reclamantului în principal din perspectiva articolului 6 din convenție.
14. În primul rând, guvernul susține că reclamantul nu are calitatea de victimă, deoarece administrația este conformă cu hotărârea în cauză. 15. În al doilea rând, guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, deoarece nu a introdus o acțiune în despăgubire în conformitate cu art. 105 din legea de însoțire a Codului civil în fața instanțelor administrative. 16. Reclamantul nu se pronunță asupra acestor puncte. 17. În ceea ce privește calitatea de victimă a reclamantului, Curtea amintește că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este suficientă, în principiu, pentru a-i retrage calitatea de □III, p. 846, § 36), ceea ce nu a fost cazul în speță. Prin urmare, aceasta respinge excepția guvernului în această privință.
18. Curtea amintește, de asemenea, că: acțiunea în despăgubire în conformitate cu art. 105 din legea de însoțire a Codului civil are un caracter de nemulțumire și nu este de natură să atragă cu certitudine executarea unei hotărâri judecătorești. 19. Curtea respinge, prin urmare, excepțiile guvernului. 20. Constatând că acest nefondat nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea declară că este admisibil. 21. Reclamantul susține că a existat în speță încălcarea articolului 6 din Convenție. El susține că Camera Tehnică a Greciei avea obligația de a se conforma în urma publicării hotărârii nr. 1979/2013 și că nu aștepta decizia instanțelor administrative cu privire la acțiunea depusă de aceasta la 17 martie 2011. 22. Guvernul susține că nu a încălcat dispozițiile art. 6 din Convenție, deoarece administrația sa este conformă cu hotărârea în cauză.
El adaugă că înscrierea reclamantului în februarie 2018 a fost justificată, deoarece Camera Tehnică din Grecia aștepta decizia instanțelor administrative cu privire la recursul depus de aceasta la 17 martie 2011 și chiar și comitetul celor trei judecători a suspendat examinarea cauzei. pledează, de asemenea, că Camera Tehnică sa este conformă imediat după publicarea hotărârii nr. 455/2017 a Tribunalului de Primă Instanță.
23. Principiile generale privind executarea sau executarea tardivă a hotărârilor instanțelor interne au fost rezumate în Hotărârile Bousiou c. Grecia , nr 21455/10, §§ 33-35, 24 octombrie 2013 și Vasiliadou c. Grecia , n 32884/09, § 33-37, 6 aprilie 2017. Curtea ia notă de faptul că administrația nu a efectuat executarea hotărârii nr. 1979/2013 a instanței judecătorești din 14 februarie 2018. Această întârziere ar putea explica parțial, așa cum a considerat Comitetul celor trei membri în decizia sa nr. 9/2014, prin faptul că Camera Tehnică din Grecia aștepta o decizie cu privire la acțiunea depusă de aceasta. Întradevăr, hotărârea pronunțată de aceasta. 455/2017 nu a fost publicat decât la 17 februarie 2017. Or, nimic nu explică de ce Camera Tehnică a Greciei este conformă cu hotărârea nr. 455/2017 la 14 februarie 2018, adică la un an de la publicarea hotărârii nr. 455/2017.
Prin urmare, se pare că administrația a omis să se conformeze într-un termen rezonabil la hotărârea în cauză. 25. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE ÎN SUPORTUL CARE EXISTĂ O JURISPRUDENȚĂ BINE ETABLIE 26. Reclamantul a formulat un motiv întemeiat pe art. 13 din convenție, care ridică și el întrebări pe teren, în conformitate cu jurisprudența bine stabilită a Curții. Constatarea faptului că acest îndrăznește în mod vădit să fie întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv, Curtea declară că acest lucru este admisibil.
După examinarea tuturor elementelor aflate în posesia sa, aceasta concluzionează că a arătat, de asemenea, o încălcare a articolului 13 din Convenție, având în vedere constatările sale din Kanellopoulos c. Grecia , nr. 11325/06, § 33, 21 februarie 2008 și Panagiotis Gikas și Georgios Gikas c. Grecia, n 26914/07, § 44, 2 aprilie 2009 APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. Reclamantul solicită 3 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care îl consideră a fi suferit. El nu solicită o sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 28. pentru daune morale , plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit.
PE CES, CURȚIA, ÎN L 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune morale decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va crește din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins surplusul cererii de satisfacție echitabilă. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 7 iulie 2022, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Liv Tigerstedt Krzysztof Wojtyczek Grefier adjunct
AFFAIRE SYRRAS c. GRÈCE (Requête n o 3068/14) ARRÊT STRASBOURG 7 juillet 2022 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Syrras c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en un comité composé de : Krzysztof Wojtyczek, président, Erik Wennerström, Ioannis Ktistakis, juges, et de Liv Tigerstedt, greffière adjointe de section , Vu : la requête (n o 3068/14) contre la République hellénique et dont un ressortissant grec et britannique, M. Zafiris Syrras (« le requérant »), né en 1975 et résidant à Londres, représenté par M e D. Alexopoulos et M e K. Alexopoulou, avocats à Athènes, a saisi la Cour le 22 décembre 2013 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), la décision de porter la requête à la connaissance du gouvernement grec (« le Gouvernement »), représenté par la déléguée de son agent, M me S. Papaioannou, assesseure auprès du Conseil Juridique de l’État, la décision du gouvernement britannique de ne pas user de son droit d’intervenir dans la procédure (article 36 § 1 de la Convention), les observations des parties, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 14 juin 2022, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date :
1. La requête concerne l’exécution tardive de l’arrêt n o 1979/2013 du tribunal administratif d’Athènes, publié le 26 juin 2013. Cet arrêt annula le refus tacite de la Chambre technique de Grèce ( Τεχνικό Επιμελητήριο Ελλάδος ) d’inscrire le requérant dans ses registres.
2.En particulier, le 30 octobre 2009, le requérant, ingénieur en construction navale domicilié, à l’époque des faits, au Royaume-Uni, introduisit une demande devant le ministère de l’éducation en demandant la reconnaissance de ses qualifications professionnelles, acquis au Royaume-Uni.
3.Le 10 décembre 2010, le ministère de l’éducation accepta la demande. Le requérant demanda alors l’inscription aux registres de la Chambre technique de Grèce, mais n’a pas reçu de réponse.
4.Le 6 mai 2011, le requérant introduisit un recours en annulation devant la cour administrative d’appel d’Athènes (« la cour d’appel ») contre le refus tacite de la Chambre technique de Grèce de l’inscrire dans ses registres.
5.Le 26 juin 2013, la cour d’appel donna gain de cause au requérant (l’arrêt n o 1979/2013).
6.Entre-temps, le 17 mars 2011, la Chambre technique de Grèce introduisit un recours devant le Conseil d’État contre la décision du 10 décembre 2010 du ministère de l’éducation. Ce recours fut renvoyé devant la cour d’appel.
7.Le 30 avril 2014, par sa décision n o 9/2014, le comité en charge du contrôle de la bonne exécution par l’administration des arrêts des juridictions administratives (« le comité des trois juges ») de la cour administrative d’appel d’Athènes décida de suspendre l’examen de la conformité de l’administration à l’arrêt n o 1979/2013 du tribunal administratif d’Athènes jusqu’à ce que le Conseil d’État statue sur la demande du 17 mars 2011 du Chambre technique de Grèce.
8.Le 17 février 2017, la cour d’appel examina le recours du 17 mars 2011 de la Chambre technique de Grèce et le rejeta (arrêt n o 455/2017).
9.Le 28 novembre 2017, par la décision n o 2952/2017 du comité des trois juges, le refus de l’administration de se conformer à l’arrêt n o 1979/2013 fut reconnu. L’administration fut invitée de se conformer à l’arrêt en cause dans un délai de trois mois.
10.Le 14 février 2018, la Chambre technique de Grèce décida d’inscrire le requérant dans ses registres.
11.Le 20 juin 2018, le comité des trois juges constata que l’administration s’était conformée à l’arrêt en cause (décision n o 1527/2018).
12.Le requérant se plaint d’une violation des articles 6, 8, 10, 13 et 14 de la Convention en raison de l’exécution tardive de l’arrêt n o 1979/2013 ainsi que de l’absence d’un recours effectif à cet égard.
13. La Cour rappelle qu’elle est maîtresse de la qualification juridique des faits en cause ( Radomilja et autres c. Croatie [GC], n os 37685/10 et 22768/12, § 126, 20 mars 2018). Elle estime qu’il y a lieu d’examiner les allégations du requérant principalement sous l’angle de l’article 6 de la Convention.
14.En premier lieu, le Gouvernement plaide que le requérant n’a pas la qualité de victime car l’administration s’est conformée à l’arrêt en cause.
15.En second lieu, le Gouvernement argue que le requérant n’a pas épuisé les voies de recours internes car il n’a pas introduit d’action en dommages-intérêts conformément à l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil devant les juridictions administratives.
16.Le requérant ne se prononce pas sur ces points.
17.Quant à la qualité de victime du requérant, la Cour rappelle qu’« une décision ou une mesure favorable au requérant ne suffit en principe à lui retirer la qualité de ‘victime’ que si les autorités nationales ont reconnu, explicitement ou en substance, puis réparé la violation de la Convention » ( Amuur c. France , arrêt du 25 juin 1996, Recueil des arrêts et décisions 1996–III, p. 846, § 36), ce qui n’a pas été le cas en l’espèce. Elle rejette donc l’exception du Gouvernement à cet égard.
18.La Cour rappelle en outre que l’action en dommages-intérêts conformément à l’article 105 de la loi d’accompagnement du code civil a un caractère indemnitaire et n’est pas de nature à entraîner avec certitude l’exécution d’une décision de justice.
19.La Cour rejette par conséquent les exceptions du Gouvernement.
20.Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé ni irrecevable pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour le déclare recevable.
21.Le requérant soutient qu’il y a eu en l’espèce violation de l’article 6 de la Convention. Il plaide que la Chambre technique de Grèce avait l’obligation de se conformer suite à la publication de l’arrêt n o 1979/2013 et ne pas attendre la décision des juridictions administratives sur le recours déposé par elle, le 17 mars 2011.
22.Le Gouvernement soutient qu’il n’y a pas eu violation de l’article 6 de la Convention car l’administration s’est conformée à l’arrêt en cause. Il ajoute que l’inscription du requérant en février 2018 était justifiée, en raison du fait que la Chambre technique de Grèce attendait la décision des juridictions administratives sur le recours déposé par elle, le 17 mars 2011 et que même le comité des trois juges avait suspendu l’examen de l’affaire. Il plaide en outre que la Chambre technique s’est conformé immédiatement après la publication de l’arrêt n o 455/2017 de la cour d’appel.
23.Les principes généraux concernant l’inexécution ou l’exécution tardive des arrêts des juridictions internes ont été résumés dans les arrêts Bousiou c. Grèce , n o 21455/10, §§ 33-35, 24 octobre 2013, et Vasiliadou c. Grèce , n o 32884/09, §§ 33-37, 6 avril 2017.
24.La Cour note que l’administration n’a procédé à l’exécution de l’arrêt n o 1979/2013 de la cour d’appel que le 14 février 2018. Ce retard pourrait partiellement s’expliquer, comme le comité des trois membres l’a considéré dans sa décision n o 9/2014, par le fait que la Chambre technique de Grèce attendait une décision sur le recours déposée par elle. En effet, l’arrêt n o 455/2017 n’a été publié que le 17 février 2017. Or, rien n’explique pourquoi la Chambre technique de Grèce s’est conformé à l’arrêt n o 1979/2013 le 14 février 2018, soit un an après la publication de l’arrêt n o 455/2017. Il apparaît donc que l’administration a omis de se conformer dans un délai raisonnable à l’arrêt en cause.
25.Partant, il y a eu violation de l’article 6 de la Convention. SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES AU SUJET DESQUELLES IL EXISTE UNE JURISPRUDENCE BIEN ÉTABLIE
26.Le requérant a formulé un grief tiré de l’article 13 de la Convention qui soulève lui aussi des questions sur le terrain de la Convention, selon la jurisprudence bien établie de la Cour. Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article 35 § 3 a) de la Convention et qu’il ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour le déclare recevable. Après examen de l’ensemble des éléments en sa possession, elle conclut qu’il fait également apparaître une violation de l’article 13 de la Convention, eu égard à ses constats dans Kanellopoulos c. Grèce , n o 11325/06, § 33, 21 février 2008, et Panagiotis Gikas et Georgios Gikas c. Grèce , n o 26914/07, § 44, 2 avril 2009 .
27. Le requérant demande 3 000 euros (EUR) au titre du dommage moral qu’il estime avoir subi. Il ne demande pas de somme au titre des frais et dépens.
28.Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
29.La Cour octroie au requérant 1 000 EUR pour dommage moral , plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Déclare la requête recevable ; Dit qu’il y a eu violation de l’article 6 de la Convention ; Dit qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention ; Dit , a) que l’État défendeur doit verser au requérant, dans un délai de trois mois, 1 000 EUR (mille euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, pour dommage moral ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; Rejette le surplus de la demande de satisfaction équitable. Fait en français, puis communiqué par écrit le 7 juillet 2022, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Liv Tigerstedt Krzysztof Wojtyczek Greffière adjointe Président