2ra-1742/20 — cu privire la constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a cauzei

2ra-1742/20 — cu privire la constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a cauzei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1742/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. D. Șușchevici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valentina

Suhorebrova, reprezentată de avocatul Adrian Cebotari

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Valentinei Suhorebrova,

reprezentată de avocatul Adrian Cebotari împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în

termen rezonabil a cauzei

împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Valentina Suhorebrova și menținută hotărârea din

29 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost

respinsă

constată:

La 25 noiembrie 2019, Valentina Suhorebrova, reprezentată de avocatul

Adrian Cebotari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 31 decembrie 2014, în baza plângerii

colective depusă de foștii colaboratori ai SRL „Speranța-Farm”, pe pretinsele acțiuni

infracționale a lui Vadim Razborschi, care prin fals și abuz de încredere a însușit de

la părțile vătămate cotele-părți deținute la SRL „Speranța-Farm”, a fost pornită cauza

penală nr. 2014023269 de către organul de urmărire penală al IP Rîșcani

mun. Chișinău.

Astfel, în cadrul urmăririi penale, au fost depuse mai multe cereri de la părțile

vătămate pentru a fi întreprinse acțiuni de urmărire penală, care s-au soldat cu

admitere parțială.

La 30 aprilie 2015, cauza penală a fost încetată.

1

Prin decizia din 6 octombrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, au fost anulate

ordonanțele Procuraturii sect. Rîșcani mun. Chișinău și dispusă continuarea

urmăririi penale.

Ulterior, prin ordonanța procurorului în cadrul Procuraturii mun. Chișinău

oficiul Rîșcani, a fost dispusă clasarea procesului penal în cauza penală

nr. 2014023269.

Nefiind de acord cu această ordonanță, dânsa a contestat-o la Procurorul

ierarhic superior, iar prin ordonanța din 7 iulie 2017 a Procurorului adjunct-interimar

al procurorului-șef al Procuraturii mun. Chișinău șef-interimar al oficiului Rîșcani

mun. Chișinău, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea avocatului Adrian Cebotari

depusă în interesele ei.

A comunicat că la 24 iulie 2014, ordonanțele procurorilor din cadrul

Procuraturii sect. Rîșcani mun. Chișinău au fost contestate în fața judecătorului de

instrucție.

Astfel, prin încheierea din 15 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Ciocana, a fost respinsă plângerea depusă conform prevederilor art. 313 CPP.

Încheierea menționată a recepționat-o la 15 octombrie 2019, conform

ștampilei aplicate pe plicul poștal.

Având în vedere prevederile art. 313 alin. (4) CPP, a considerat că au fost

încălcate toate termenele rezonabile prevăzute de legea specială procesual penală,

fiind încălcate prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

A menționat că potrivit materialelor cauzei se atestă că plângerea înaintată

judecătorului de instrucție a fost examinată mai bine de un an și jumătate, iar până

în prezent cauza penală nu a fost remisă la Curtea de Apel Chișinău pentru

examinarea recursului în ordinea art. 313 CPP, înregistrat la 14 martie 2019, în

cancelaria Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166-167 CPC, art. 2, 4, 5

din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea încălcării dreptului ei la judecarea

cauzei în termen rezonabil, termen care este expres prevăzut de lege și încălcarea în

continuare a termenului de judecare a cauzei.

Prin hotărârea din 29 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Valentina Suhorebrova și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că Valentina Suhorebrova, sub aspectul art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate

pretinde la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a

procedurii penale în baza Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

2

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, or

nu a prezentat pe parcursul examinării cauzei în fond probe precum că la momentul

contestării ordonanțelor procurorului dânsa ar fi înaintat vreo acțiune civilă în cadrul

dosarului și nici nu a invocat în speță, durata nerezonabilă a procedurilor penale în

legătură cu imposibilitatea soluționării aspectului civil.

Corespunzător, au conchis instanțele de judecată ierarhic inferioare că

Valentina Suhorebrova nu poate contesta încălcarea dreptului la durata nerezonabilă

a procedurilor penale, acest drept fiind oferit numai persoanelor cărora li s-a înaintat

o acuzație.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia precum că dânsa nu are dreptul

să pretindă la repararea prejudiciului cauzat în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011, deoarece nu are calitatea de parte vătămată, nu a introdus în procesul penal o

acțiune civilă și nu are calitatea procesuală de acuzat, acest principiu reieșind din

art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

La 2 noiembrie 2020, Valentina Suhorebrova, reprezentată de avocatul Adrian

Cebotari a declarat recurs împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe

și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le ilegale, neîntemeiate și care urmează a fi casate.

A remarcat că prima instanță greșit a constatat că acțiunile de urmărire penală

în cauza penală nr. 2014023269 au fost efectuate și nu există indici că urmărirea

penală s-a tergiversat ori, în prezenta speță dânsa nu a deplâns întreaga urmărire

penală, începând cu sesizarea organului de urmărire penală în anul 2014, ci doar

etapa de examinare a plângerii la judecătorul de instrucție conform prevederilor

art. 313 CPP, care a fost examinată în mod cert de către prima instanță începând cu

24 iulie 2014 până la 15 octombrie 2019, neluând în considerație etapa judecării în

ordine de apel, care a fost finalizată în luna ianuarie 2020. Astfel, plângerea a fost

examinată în ordinea prevăzută de art. 313 CPP timp de șase ani pe când prevederile

art. 313 alin. (4) CPP prevăd imperativ examinarea plângerii în termen de 10 zile.

A evidențiat că prima instanță a confundat întreaga etapă de urmărire penală

cu procedura de judecare a cauzei conform art. 313 CPP și eronat s-a expus asupra

faptelor elucidarea cărora nu i-a fost cerută, tot aici, neexpunându-se asupra tuturor

faptelor și circumstanțelor care sunt indicate în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, în prezenta speță, lipsa de motivare în raport cu solicitările din

cererea de chemare în judecată duce direct la încălcarea dreptului liberului acces la

justiție.

A considerat că este defectuoasă mențiunea instanței de apel precum că nu va

formula un răspuns detaliat pentru fiecare argument al apelanților, ci va analiza doar

motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze, or Curtea de Apel și-a atribuit

rolul Colegiului Civil din cadrul Curții Supreme de Justiție care și are atribuții

3

conform art. 432-433 CPC să nu se expună pe fondul recursului în cazul când se

constată netemeinicia și inadmisibilitatea cererii de recurs, iar în speță instanța de

apel era și este în continuare obligată să dea o apreciere tuturor probelor, să se

expună asupra tuturor circumstanțelor și să ofere un răspuns la toate întrebările

formulate din cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

La fel, a considerat eronată concluzia instanței de apel precum că dânsa nu are

dreptul să pretindă la reparea prejudiciului cauzat în temeiul Legii nr. 87 din

21 aprilie 2011 pentru că nu are calitatea de parte vătămată, nu a introdus în procesul

penal o acțiune civilă și nu are calitatea procesuală de acuzat.

Astfel, a remarcat că în ordinea prevăzută de art. 313 CPC, dânsa are calitatea

de petiționar, iar statul, prin intermediul instanțelor de judecată, urma în termen

rezonabil să examineze plângerea petiționarului și să-i ofere un răspuns.

Prin urmare, instanța de apel a interpretat eronat legea și a ajuns la concluzia

că dânsa nu are dreptul de a pretinde la un prejudiciu în temeiul legii, chiar dacă

legea enunță că orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat

dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei și chiar dacă acest drept a fost

incontestabil încălcat.

La 20 noiembrie 2020, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova

a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Valentina Suhorebrova, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 142), fiind recepționată

de către destinatar la 29 noiembrie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție

anexat la actele cauzei (f. d. 143).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Ministerul Justiției al Republicii Moldova să-și expună poziția față de temeiurile

recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 2 noiembrie 2020 împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Valentina Suhorebrova,

reprezentată de avocatul Adrian Cebotari, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

4

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valentina Suhorebrova,

reprezentată de avocatul Adrian Cebotari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Valentina Suhorebrova, reprezentată de avocatul Adrian Cebotari urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Valentina Suhorebrova,

reprezentată de avocatul Adrian Cebotari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

6