M.Ș.D. v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
M.Ș.D. v. ROMANIA (CtEDO, 2022)
Publicat la 25 iulie 2022 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 28935/21 M.Ș.D. împotriva României depusă la 26 mai 2021 a comunicat la 8 iulie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa lipsă de investigații eficace în ceea ce privește plângerea penală introdusă la 31 iulie 2022. Octombrie 2016 de către solicitant, de 18 ani, împotriva fostului său partener V., care a descărcat fotografiile ei nude și s-a răzbunat asupra ei prin crearea de profiluri false în mass-media socială și pe un site web care oferă servicii de escorta și popularea lor cu conținut sexual explicit, inclusiv numele, numărul de telefon și fotografii reclamantului. Reclamantul s-a plâns la poliție, care nu a întreprins măsuri de investigație semnificative în legătură cu aceasta timp de aproximativ doi ani până la 22 august 2018, atunci când persoana acuzată a fost interogat și a mărturisit vinovăția. Patru ani după plângere penală, ancheta a fost închisă de decizia procurorului ( Parchetul de pe lăgătăria Judecătoria Sector 2 București ) din 10 ani Iunie 2020, susținută de o hotărâre din 15 decembrie 2020, având în vedere că: - art. 226, §§ 1 și 2 din Codul penal care incrimina încălcarea vieții private nu a fost aplicabilă deoarece reclamantul își trimite fotografiile nude suspectului; - răspunderea penală în ceea ce privește acuzațiile de hărțuire și amenințare (art. 208 § 2 și art. 206 § 1 din Codul Penal) a fost interzisă; - nu exista niciun interes public în urmărirea penală (nu exista interes public în urmărie faptei în ceea ce privește reamintirea acuzațiilor de cibercrimă ( fals informatică) pedepsită de art. 325 din Codul Penal. În ceea ce privește ultimul punct, procurorul a ordonat suspectului să prezinte public scuze reclamantului și să efectueze 60 de ore de serviciu comunitar. 8 din Convenție pentru a oferi reclamantului o protecție eficientă împotriva hărțuirii online prin difuzarea fotografiilor sale intime, inclusiv pe un site web care oferă servicii de escortă și pentru a efectua o investigație eficace asupra conturilor sociale-media false capabile să conducă la urmărirea autorului (compare K.U. c. Finlanda , nr. 2872/02, § 49, CEDO 2008, Butugă v. România , nr. 56867/15, §§ 73-78, 11 februarie 2020, și Volodina v. Rusia (n. 2) , nr. 40419/19, § 68, 14 septembrie 2021? Având în vedere definiția de „revengere porno” de către raportorul special al Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului privind violența împotriva femeilor în raportul privind violența online împotriva femeilor și fetelor din perspectiva drepturilor omului (A/HRC/38/47, 18 Iunie 2018) în calitate de „difuzare online neconsensuală a imaginilor intime, obținută cu sau fără consimțământ, cu scopul de a înscena, stigmatizarea sau a rănirii victimei” (punctele 33 și 41), sistemul juridic român interzice și criminalizează în mod eficient violența online împotriva femeilor, în special difuzarea neconsensuală a imaginilor intime și amenințarea de a difuza astfel de imagini? Având în vedere plângerea reclamantului cu privire la remarcile procurorului care o învinovățesc pentru trimiterea propriilor fotografii „în poziții indecente” (a se vedea, printre altele, următoarea declarație „înșăși persoana vătămată a consumat o contribuție substanțială în transformarea relații cu suspectul înntr-una centrută pe o sexualitate exacerbă, alegând să trimită (...) suspectuluiului fotografii Proprii în ipostaze indecente – extract de la p. 10 din decizia procurorului din 10 iunie 2020) și minimizând gravitatea faptelor autorului, calificată drept „pueril” și comisă de o persoană în vârstă tânără ( vârsta fragedă ), a suferit reclamantul discriminări din cauza sexului ei, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luate în conjuncție cu articolele 8?