M.Ș.D. v. ROMANIA

Publicat la 25 iulie 2022 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 28935/21 M.Ș.D. împotriva României depusă la 26 mai 2021 a comunicat la 8 iulie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa lipsă de investigații eficace în ceea ce privește plângerea penală introdusă la 31 iulie 2022. Octombrie 2016 de către solicitant, de 18 ani, împotriva fostului său partener V., care a descărcat fotografiile ei nude și s-a răzbunat asupra ei prin crearea de profiluri false în mass-media socială și pe un site web care oferă servicii de escorta și popularea lor cu conținut sexual explicit, inclusiv numele, numărul de telefon și fotografii reclamantului. Reclamantul s-a plâns la poliție, care nu a întreprins măsuri de investigație semnificative în legătură cu aceasta timp de aproximativ doi ani până la 22 august 2018, atunci când persoana acuzată a fost interogat și a mărturisit vinovăția. Patru ani după plângere penală, ancheta a fost închisă de decizia procurorului ( Parchetul de pe lăgătăria Judecătoria Sector 2 București ) din 10 ani Iunie 2020, susținută de o hotărâre din 15 decembrie 2020, având în vedere că: - art. 226, §§ 1 și 2 din Codul penal care incrimina încălcarea vieții private nu a fost aplicabilă deoarece reclamantul își trimite fotografiile nude suspectului; - răspunderea penală în ceea ce privește acuzațiile de hărțuire și amenințare (art. 208 § 2 și art. 206 § 1 din Codul Penal) a fost interzisă; - nu exista niciun interes public în urmărirea penală (nu exista interes public în urmărie faptei în ceea ce privește reamintirea acuzațiilor de cibercrimă ( fals informatică) pedepsită de art. 325 din Codul Penal. În ceea ce privește ultimul punct, procurorul a ordonat suspectului să prezinte public scuze reclamantului și să efectueze 60 de ore de serviciu comunitar. 8 din Convenție pentru a oferi reclamantului o protecție eficientă împotriva hărțuirii online prin difuzarea fotografiilor sale intime, inclusiv pe un site web care oferă servicii de escortă și pentru a efectua o investigație eficace asupra conturilor sociale-media false capabile să conducă la urmărirea autorului (compare K.U. c. Finlanda , nr. 2872/02, § 49, CEDO 2008, Butugă v. România , nr. 56867/15, §§ 73-78, 11 februarie 2020, și Volodina v. Rusia (n. 2) , nr. 40419/19, § 68, 14 septembrie 2021? Având în vedere definiția de „revengere porno” de către raportorul special al Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului privind violența împotriva femeilor în raportul privind violența online împotriva femeilor și fetelor din perspectiva drepturilor omului (A/HRC/38/47, 18 Iunie 2018) în calitate de „difuzare online neconsensuală a imaginilor intime, obținută cu sau fără consimțământ, cu scopul de a înscena, stigmatizarea sau a rănirii victimei” (punctele 33 și 41), sistemul juridic român interzice și criminalizează în mod eficient violența online împotriva femeilor, în special difuzarea neconsensuală a imaginilor intime și amenințarea de a difuza astfel de imagini? Având în vedere plângerea reclamantului cu privire la remarcile procurorului care o învinovățesc pentru trimiterea propriilor fotografii „în poziții indecente” (a se vedea, printre altele, următoarea declarație „înșăși persoana vătămată a consumat o contribuție substanțială în transformarea relații cu suspectul înntr-una centrută pe o sexualitate exacerbă, alegând să trimită (...) suspectuluiului fotografii Proprii în ipostaze indecente – extract de la p. 10 din decizia procurorului din 10 iunie 2020) și minimizând gravitatea faptelor autorului, calificată drept „pueril” și comisă de o persoană în vârstă tânără ( vârsta fragedă ), a suferit reclamantul discriminări din cauza sexului ei, în încălcarea articolului 14 din Convenție, luate în conjuncție cu articolele 8?

Published on 25 July 2022

FOURTH SECTION

Application no. 28935/21

M.Ș.D.

against Romania

lodged on 26 May 2021

communicated on 8 July 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged lack of effective investigations with respect to the criminal complaint brought on 31

October 2016 by the applicant, aged 18, against her former partner V., who had downloaded her nude photographs and took revenge on her by creating fake profiles in social media and on a website offering escort services and populating them with sexually explicit content, including the name, phone number and photos of the applicant. The applicant complained to the police, who did not undertake meaningful investigative steps about it for about two years until 22

August 2018, when the accused person was questioned and confessed his guilt. Four years after the criminal complaint, the investigation was closed by a prosecutor’s decision (

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București

) of 10

June 2020, upheld by a court judgement of 15 December 2020, on the grounds that:

- Article 226, §§ 1 and 2 of the Criminal Code incriminating violation of the private life was not applicable because the applicant send herself her nude photos to the suspect;

- the criminal liability in respect to the accusations of harassment and menace (Articles 208 § 2 and Article 206 § 1 of the Criminal Code) was time

‑

barred;

- there was no public interest into the prosecution (

nu exista interes public în urmărirea faptei

)

regarding the reminder of the accusations of cybercrime (

fals informatic

) punished by Article 325 of the Criminal Code.

Regarding the last point, the prosecutor ordered the suspect to publicly present apologies to the applicant and to perform 60 hours of community service.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the competent authorities discharge their obligation under Article

8 of the Convention to provide the applicant with an effective protection against online harassment by dissemination of her intimate photographs including on a website offering escort services and to carry out an effective investigation into fake social-media accounts capable of leading to the prosecution of the perpetrator (compare

K.U. v. Finland

, no. 2872/02, § 49, ECHR

2008,

Buturugă v. Romania

, no. 56867/15, §§ 73-78, 11 February 2020, and

Volodina v. Russia (no. 2)

, no. 40419/19, § 68, 14 September 2021)?

2.

Having regard to the definition of “revenge porn” by the United Nations Human Rights Council’s Special Rapporteur on violence against women in the Report on online violence against women and girls from a human rights perspective (A/HRC/38/47, 18

June 2018) as “non-consensual online dissemination of intimate images, obtained with or without consent, with the purpose of shaming, stigmatising or harming the victim” (points 33 and

41), is the Romanian legal system effectively prohibiting and criminalising online violence against women, in particular the non-consensual dissemination of intimate images and the threat to disseminate such images?

3.

Having regard to the applicant’s grievance concerning the prosecutor’s remarks blaming her for sending her own photos “in indecent poses” (see among others the following statement “

însăși persoana vătămată a avut o contribuție substanțială în transformarea relației cu suspectul într-una centrată pe o sexualitate exacerbată, alegâng să trimită (...) suspectului fotografii

proprii în ipostaze indecente”

– extract from p. 10 of the prosecutor’s decision of 10 June 2020) and minimising the gravity of the acts of the perpetrator, qualified as “puerile” and committed by a person of young age (

vârstă fragedă

), has the applicant suffered discrimination on the grounds of her sex, in breach of Article 14 of the Convention, taken in conjunction with Articles 8?