SEVERIN c. ROUMANIE

Publicat la 25 iulie 2022 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 20440/18 Adrian SEVERIN împotriva României, introdusă la 25 aprilie 2018, comunicată la 8 iulie 2022 CU PRIVIRE LA LUXEMBRIE Cererea se referă la condamnarea penală a reclamantului, care se afla, în momentul faptelor, în calitate de membru al Parlamentului European, în urma unei anchete efectuate în 2011, de doi jurnaliști britanici la Sunday Times În urma acestor revelații, reclamantul a făcut obiectul unei proceduri penale în România pentru fapte de corupție pasivă și trafic de influență. Printre dovezile de la dosar se numărau înregistrările conversațiilor directe și telefonice efectuate de cei doi jurnaliști și procesele verbale de transcriere.

Jurnaliștii au fost audiați de comisia de recurs în timpul anchetei Parchetului și au fost audiați ulterior prin videoconferință de un judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Depozițiile lor au fost depuse la dosar printr-o hotărâre definitivă din 16 noiembrie 2016 (comunicată la data de 31 noiembrie 2016). octombrie 2017), Înalta Curte de Casație și Justiție, care a formulat o cerere de formare a cinci judecători, l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de patru ani de închisoare. În trecut, Curtea a respins cererile de azil și de pronunțare a unei expertize a înregistrărilor și o nouă audiere a jurnaliștilor. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție, reclamantul consideră că procedura penală împotriva sa nu a fost echitabilă, în special din cauza utilizării înregistrărilor efectuate de jurnaliști și a audierii acestora în condiții nefavorabile apărării.

A fost procedura penală împotriva reclamantului echitabilă în sensul articolului 6 din Convenție, în special, utilizarea ca dovadă a înregistrărilor efectuate de jurnaliști a adus atingere drepturilor de apărare garantate prin art. 6 alineatul (1) din Convenție? ? Instanțele naționale au examinat argumentele reclamantului care a susținut că aceste înregistrări n În cazul în care, în urma audierii, a fost acordat dreptul de a-și exercita efectiv dreptul la apărare, instanțele naționale au examinat argumentele referitoare la o audiere indirectă cu privire la influența pe care autoritățile de urmărire penală ar fi exercitat-o asupra martorilor?

Publié le 25 juillet 2022

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 20440/18 Adrian SEVERIN contre la Roumanie introduite le 25 avril 2018 communiquée le 8 juillet 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale du requérant, qui siégeait, au moment des faits, comme membre du Parlement européen, à la suite d’une enquête réalisée en 2011, par deux journalistes britanniques du Sunday Times . Ceux-ci avaient révélé que, en se présentant comme lobbystes, ils avaient proposé au requérant de l’argent pour qu’il soutienne certains amendements législatifs au Parlement, ce que l’intéressé aurait accepté. À la suite de ces révélations, le requérant a fait l’objet d’une procédure pénale en Roumanie pour des faits de corruption passive et de trafic d’influence. Parmi les preuves au dossier, figuraient les enregistrements des conversations directes et téléphoniques réalisés par les deux journalistes et les procès-verbaux de transcription.

Les journalistes avaient été entendus par commission rogatoire pendant l’enquête du parquet et ils ont été entendus ensuite par visioconférence par un juge de la Haute Cour de cassation et de justice. Leurs dépositions ont été versées au dossier. Par un arrêt définitif du 16 novembre 2016 (communiqué à l’intéressé le 31 octobre 2017), la Haute Cour de cassation et de justice, statuant en appel en formation de cinq juges, a condamné le requérant à une peine de quatre ans de prison. La Haute Cour avait auparavant rejeté les demandes de l’intéressé visant la réalisation d’une expertise des enregistrements et une nouvelle audition des journalistes. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, le requérant estime que la procédure pénale à son encontre n’a pas été équitable, en raison notamment de l’utilisation des enregistrements faits par les journalistes et de l’audition de ces derniers dans des conditions défavorables à la défense.

QUESTIONS AUX PARTIES

La procédure pénale contre le requérant a-t-elle été équitable au sens de l’article 6 de la Convention ? En particulier, l’utilisation comme preuves à charge des enregistrements faits par les journalistes a-t-elle porté atteinte aux droits de la défense garantis par l’article 6 § 1 de la Convention ? Le requérant a-t-il pu s’opposer de manière effective à leur utilisation ? Les juridictions nationales ont-elles examiné les arguments du requérant qui avait soutenu que ces enregistrements n’étaient pas authentiques et complets et qu’ils avaient été altérés ? Le requérant a-t-il pu, comme l’exige l’article 6 § 3 d) de la Convention, interroger ou faire interroger les témoins à charge ? L’audition des journalistes par des techniques d’audition indirecte a-t-elle permis à l’intéressé d’exercer de manière effective ses droits à la défense ? Les juridictions nationales ont-elles examiné les arguments de l’intéressé relatifs à l’influence que les autorités des poursuites auraient exercé sur les témoins ?