2ra-1700/20 — determinarea domiciliului copiilor minori si încasarea pensiei alimentare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- determinarea domiciliului copiilor minori si încasarea pensiei alimentare
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1700/20 — determinarea domiciliului copiilor minori si încasarea pensiei alimentare (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-1700/20
Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) V. Puică
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, M. Guzun, A. Bostan
Î N C H E I E R E
23 decembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Panov Natalia,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Panov Natalia
împotriva lui Balanuța Iurie, persoană interesată Direcția pentru Protecția
Drepturilor Copilului Botanica, mun. Chișinău cu privire la determinarea
domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor
și permiterea traversării de către copil a frontierei de stat, în lipsa acordului tatălui,
la cererea reconvențională depusă de Balanuța Iurie împotriva Nataliei Panov,
persoană interesată Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Botanica, mun.
Chișinău cu privire la obligarea executării graficului de întrevederi cu copilul,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 august 2020, prin care s-a
respins apelul declarat de Panov Natalia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 24 februarie 2020,
c o n s t a t ă :
La 04 septembrie 2018, Panov Natalia a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Balanuța Iurie, persoană interesată Direcția pentru Protecția
Drepturilor Copilului Botanica, mun. Chișinău cu privire la determinarea
domiciliului copilului minor, încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor
și permiterea traversării de către copil a frontierei de stat, în lipsa acordului tatălui.
În motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că din anul 2013 până în luna
martie 2018 s-a aflat în relații de concubinaj cu pârâtul Balanuța Iurie.
Din relațiile de concubinaj, la XXX, s-a născut copilul XXX.
De asemenea, a invocat că pârâtul a manifestat un interes total față de
creșterea și educarea copilului, însă refuză să permită de a însoți copilul la
tranzitarea frontierei de stat în scopuri de odihnă, tratament, turism.
Reclamanta Panov Natalia a solicitat determinarea domiciliului copilului
minor, XXX, născut la XXX, cu mama, încasarea pensiei pentru întreținerea
1
copilului minor, XXX, născut la XXX, în sumă bănească fixă în mărime de 1 000
lei, până la împlinirea de către copil a majoratului, recunoașterea dreptului de a
însoți copilul minor - minor, XXX, născut la XXX, la tranzitarea frontierei de stat
a Republicii Moldova fără acordul notarial al pârâtului și încasarea cheltuielilor de
judecată.
Pe parcursul examinării cauzei, Balanuța Iurie a depus cerere reconvențională
împotriva Nataliei Panov, persoană interesată Direcția pentru Protecția Drepturilor
Copilului Botanica, mun. Chișinău cu privire la obligarea executării graficului de
întrevederi cu copilul (f.d. 50-52 Vol. I).
În motivarea cererii recovenționale, Balanuța Iurie a invocat că din anul 2013
până în luna martie 2018 s-a aflat în relații de concubinaj cu pârâtul Balanuța Iurie.
Din relațiile de concubinaj, la XXX, s-a născut copilul XXX.
La fel, a specificat că în perioada concubinajului, împreună cu pârâta au locuit
în Marea Britanie, orașul Londra.
În luna martie 2018, pârâta împreună cu fiul minor a plecat în vacanță în
Republica Moldova, unde acesta urma să treacă un tratament, însă după o perioadă,
a încetat să răspundă la telefon.
Prin decizia Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului Botanica, mun.
Chișinău nr. 20/12 din 20 martie 2019, a dost stabilit graficul de întrevederi cu
copilul XXX, însă pârâta refuză să respecte graficul stabilit de întrevedere cu
copilul.
Cu referire la pretenția Nataliei Panov privind determinarea domiciliului
copilului minor cu mama, a reiterat că este de acord și nu a existat un conflict în
acest sens.
De asemenea, a menționat că este de acord cu orice condiție, numai să nu fie
impiedicat la exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești.
Balanuța Iurie a solicitat obligarea Nataliei Panov de a respecta graficul de
întrevederi a copilului minor XXX, născut XXX, stabilit în temeiul deciziei
Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului Botanica, mun. Chișinău nr. 20/12
din 20 martie 2019 după cum urmează:
- pe perioada aflării tatălui în țară acesta va avea întrevederi cu copilul în I-a
și a III-a zi de sîmbătă din lună între orele 09:00 – 13:00;
- în a II-a și a IV-a zi de duminică din lună de la orele 09:00 până la orele
13:00;
- în al V-la week-end din lună copilul îl va petrece cu mama și tatăl pe o
perioadă de timp proporțional egală;
- sărbătorile și vacanțele copilul le va petrece cu mama și tatăl pe o perioadă
de timp proporțional egală.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 februarie 2020, s-a
admis cererea de chemare în judecată depusă de Panov Natalia.
S-a determinat locul de trai al copilului minor XXX, născut la XXX, la
domiciliul mamei Panov Natalia.
S-a încasat de la Balanuța Iurie în beneficiul Nataliei Panov pensia pentru
întreținerea copilului minor XXX, născut la XXX, în mărime de 1 000 lei lunar,
începând cu 04 septembrie 2018 și pînă la atingerea majoratului de către copil.
2
Se permite traversarea frontierei Republicii Moldova de către copilul XXX, în
scop de odihnă, turism, tratament fără acordul tatălui Balanuța Iurie.
S-a încasat de la Balanuța Iurie în beneficiul Nataliei Panov suma de 8 211,90
de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a încasat de la Balanuța Iurie în beneficiul statului suma de 360 de lei cu
titlu de taxă de stat pentru pretenția privind încasarea pensiei pentru întreținere.
S-a admis cererea reconvențională depusă de Balanuța Iurie.
S-a obligat Panov Natalia să respecte graficul de întrevederi a tatălui Balanuța
iurie cuy copilul XXX, stabilit potrivit deciziei Direcției pentru Protecția
Drepturilor Copilului Botanica, mun. Chișinău nr. 20/12 din 20 martie 2019, în
perioada aflării în Republica Moldova, după cum urmează:
- Balanuța Iurie va avea întrevederi cu copilul XXX în I-a și a III-a zi de
sîmbătă din lună, de la orele 09:00 până la orele 13:00;
- în a II-a și a IV-a zi de duminică din lună de la orele 09:00 până la orele
13:00;
- în al V-la week-end din lună copilul va petrece cu mama și tatăl pe o
perioadă de timp proporțional egală;
- sărbătorile și vacanțele copilul le va petrece cu mama și tatăl pe o perioadă
de timp proporțional egală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei
a reținut că reținând recunoașterea de către pârât a pretenției cu privire la
determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea
copilului minor, acțiunea în această parte urmează a fi admisă.
De asemenea, instanța de fond a ajuns la concluzia admiterii pretenției privind
permitrea traversării de către copil a frontierei de stat, în scop de odihnă, tratament
și turis, în lipsa acordului tatălui.
Cu rererire la cerereea rconvențională înaintată de Balanuța Iurie, instanța a
reținut că pretenșia acestruia despre obligarea Nataliei Panov să respecte graficul
de întrevederi a tatălui cu copilul XXX, stabilit potrivit deciziei Direcției pentru
Protecția Drepturilor Copilului Botanica, mun. Chișinău nr. 20/12 din 20 martie
2019, în perioada aflării în Republica Moldova, este în concordanță cu interesul
superior al copilului.
Astfel, prima instanță nu a constatat că dreptul tatălui de a petrece împreună
cu copilul zilele de sâmbătă, duminică, vacanțele și sărbătorile, proporțional cu
timpul petrecut de copil cu mama, este exercitat contrar intereselor copilului.
Prin decizia Curții de Apel Curții de Apel Chișinău din 20 august 2020, s-a
respins apelul declarat de Panov Natalia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 24 februarie 2020.
La 19 octombrie 2020, Panov Natalia a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor
judecătorești în partea admiterii cererii reconvenționale, cu emiterea în această
parte a unei noi hotărâri, prin care cererea reconvențională să fie respinsă cererea
reconvențională depusă de Balanuța Iurie.
Recurenta Panov Natalia, în motivarea recursului a invocat că la examinarea
cauzei, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.
La fel, a menționat că la materialele cauzei nu sunt anexate probe care să
3
confirme nerespectarea graficului de întrevederi stabilit prin decizia Direcției
pentru Protecția Drepturilor Copilului Botanica, mun. Chișinău nr. 20/12 din 20
martie 2019.
Totodată, a relatat că instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că
la data de 22 iunie 2012, de către Curtea Crown din Newport, intimatul a fost
condamnat pentru agresiune, fiind apreciate ca crime săvțrșite în trecut.
La 07 noiembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților
copia recursului, fiind recepționat de către Direcția pentru Protecția Drepturilor
Copilului Botanica la 16 noiembrie 2020, conform avizului de recepție (f.d. 16
Vol. II), însă plicul expediat în adresa lui Balanuța Iurie a fost restituit în adresa
instanței de recurs cu mențiunea ”plecat” (f.d. 17-18 Vol. II).
La 04 decembrie 2020, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului
Botanica a depus referință la rcursul declarat de Panov Natalia, prin care a solicitat
să se ină cont de interesul superior al copilului.
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 20 august
2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la
materialele cauzei lipsesc.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Recursul a fost declarat la 19 octombrie 2020, respectiv se consideră depus în
termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a
temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de
judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
4
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din
Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate
a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten
v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Panov Natalia, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
5
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Panov Natalia.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
6