2ra-1805/22 — Înlocuirea acordului tatălui la perfectarea documentelor copilului minor

Dosarul nr. 2ra–1805/22

2-20159209-01-2ra-26122022

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia (sediul central), (jud. S. Aramă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, Șt. Starciuc, A. Curdov)

Î N C H E I E R E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Panov Natalia,

reprezentată de avocatul Rusanovschi Iulian,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Panov Natalia

împotriva lui Balanuța Iurie cu privire la încuviințarea perfectării actelor de

identitate românești pentru copilul minor comun fără acordul tatălui

împotriva deciziei din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de către Panov Natalia și menținută hotărârea

din 28 decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia (sediul central),

con st ată:

La 17 decembrie 2020, Panov Natalia a înaintat o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Iurie Balanuța cu privire la încuviințarea perfectării actelor de

identitate românești pentru copilul minor comun fără acordul tatălui.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că, prin

hotărârea din 24 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) a fost stabilit

domiciliul copilului minor comun a părților cu mama sa Panov Natalia.

De fapt, copilul din momentul revenirii în Republica Moldova cu mama sa, a

fost permanent în grija și supravegherea acesteia, fără a se bucura de o atenție și

susținere reala din partea tatălui biologic, Balanuța Iurie.

Prin hotărârea judecătorească menționată supra, instanța de judecată a permis

reclamantei Panov Natalia să traverseze frontiera Republica Moldova împreună cu

fiul ei, fără acordul tatălui biologic, în pofida faptului că ultimul nu și-a manifestat

dorința reală de a întocmi o declarație notarială în acest sens.

A mai indicat că, pașaportul românesc al copilului minor comun a expirat, și

reclamanta nu poate obține alt pașaport din cauza absenței acordului personal al

pârâtului Balanuta Iurie, or copilul minor deține și cetățenia română, și are nevoie

de permisiunea periodică a pârâtului în vederea reperfectării actelor de stare civilă

și a actelor de identitate, însă de fiecare dată este nevoie (prin intermediul mamei)

1

să se adreseze în instanța de judecată în vederea obținerii posibilității reale de a intra

și ieși pe teritoriul României.

A invocat că Legea cetățeniei Române, la articolul 11, prevede expres obligația

ca în dosarul de redobândire a cetățeniei, să fie prezentă declarația ambilor

soți/părinți autentificată notarial. De asemenea alte acte legislative ale româniei,

prevăd faptul că: documentele privind eliberarea pașaportului simplu electronic sau

a pașaportului simplu temporar pentru minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani se

depun de către ambii părinți, cererile se depun însoțite de următoarele documente:

documente de identitate ale părinților sau ale unuia dintre părinți, al reprezentantului

legal sau după caz al persoanei împuternicite, aflate termen de valabilitate, în

original sau fotocopie; hotărârea judecătorească prin care instanța a suplinit acordul

celuilalt părinte, rămasă definitivă și irevocabilă, în original și fotocopie.

Prevederile art. 3 alin. (1) al Convenției internaționale cu privire la drepturile

copilului și art. 62 alin. (1) al Codului familiei, menționează că drepturile copilului

de a circula liber este un drept garantat de Constituția Republicii Moldova da și de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin hotărârea din 28 decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia (sediul central) a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă depusă de Panov Natalia împotriva lui

Balanuța Iurie cu privire la încuviințarea perfectării actelor de identitate românești,

pentru copilul minor comun fără acordul tatălui.

Prin decizia din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Comrat, a fost respinsă

cererea de apel declarată de către Panov Natalia și menținută hotărârea din 28

decembrie 2021 a Judecătoriei Cimișlia (sediul central).

În consolidarea soluției sale instanțele au reținut că, în cauză nu a fost stabilit

că Republica Moldova este parte a cadrului legal al României, care reglementează

procedura de perfectare și eliberare a actelor de identitate românești.

Instanța judecătorească soluționează cauzele civile în temeiul Constituției

Republicii Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este

parte, al hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, al hotărîrilor

Curții Constituționale, al legilor organice și ordinare, al hotărârilor Parlamentului, al

decretelor Președintelui Republicii Moldova, al hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorități administrative

centrale și ale autorităților administrației publice locale.

Din conținutul acțiunii civile, se atestă că solicitarea reclamantei este cu privire

la încuviințarea perfectării actelor de identitate românești, pretenție ce nu este

reglementată de prevederile Codului de procedură civilă cu privire la examinarea

cauzelor cu element de extranietate.

În speță, o hotărâre judecătorească emisă de către instanțele naționale ale

Republicii Moldova, cu privire la încuviințarea unor drepturi a cetățenilor Republicii

Moldova, nu pot fi obligatorii pentru autoritățile unui Stat străin, or Statul România

are propria s-a procedură de aplicare a legii civile, minorul în privința căruia se

solicită emiterea unei hotărâri de încuviințare a dreptului perfectării actelor de

identitate, este cetățean al Statului Român, prin urmare decizia acordării unui

asemenea drept îi revine exclusiv Statului Român.

La 03 noiembrie 2022, Panov Natalia, reprezentată de avocatul Rusanovschi

Iulian, a contestat cu recurs decizia din 22 septembrie 2022 a Curții de Apel Comrat,

2

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 22

septembrie 2022, a fost expediată părților la 24 noiembrie 2022. Astfel, se constată

că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Panov

Natalia, reprezentată de avocatul Rusanovschi Iulian, inadmisibil, din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Panov Natalia, reprezentată de avocatul

Rusanovschi Iulian, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

3

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Panov Natalia, reprezentată de avocatul

Rusanovschi Iulian.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Panov Natalia, reprezentată

de avocatul Rusanovschi Iulian.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

4