3ra-1123/20 — anularea in tot a actului administrativ normativ

3ra-1123/20 — anularea in tot a actului administrativ normativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-1123/20

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, E.Palanciuc, V.Negru)

ÎNCHEIERE

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Uniunea Avocaților din

Republica Moldova,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea de control normativ

depusă de Diana Castraveț, Ira Sîli și Oxana Miron împotriva Uniunii

Avocaților din Republica Moldova cu privire la anularea în tot a actului

administrativ normativ,

împotriva hotărârii din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care acțiunea de control normativ depusă de Diana Castraveț, Ira Sîli și Oxana

Miron a fost admisă integral,

c o n s t a t ă:

La data de 2 martie 2020 Diana Castraveț, Ira Sîli și Oxana Miron au

depus în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ (acțiunea de control normativ)

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova cu privire la anularea în

tot a actului administrativ normativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantele au invocat că la

data de 13 decembrie 2019 a avut loc Sesiunea a III a Congresului Uniunii

Avocaților, în cadrul căruia a fost adoptată și votată hotărârea în ce privește

majorarea și stabilirea cuantumului taxei în sumă de 100 000 lei pentru

examinarea dosarelor de eliberare a licenței pentru exercitarea profesiei de

avocat depuse de persoanele specificate la art. 10 alin. (2) a Legii nr. 1260-XV

din 19.07.2002 cu privire la avocatură.

În opinia reclamantelor, hotărârea Congresului Avocaților din 13

decembrie 2019 este ilegală și urmează a fi anulată, deoarece este

discriminatorie, îngrădește dreptul la muncă și la libera alegere a muncii, nu a

fost adoptată cu respectarea procedurii, întrucât principiul de publicitate a

actelor normative nu a fost respectat și contravine prevederilor constituționale.

1

Astfel, în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Constituția Republicii

Moldova, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la

condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la protecția împotriva

șomajului.

Respectiv, este indubitabil faptul că dreptul la muncă presupune, în

primul rând, libera alegere a muncii, adică libertatea alegerii profesiei și a

locului de muncă. Iar Legea Supremă a statului oferă fiecărei persoane

posibilitatea de a-și exercita dreptul la muncă în funcție de capacități, dorință și

aspecte de ordin economic.

Totodată, conform art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la avocatură, sînt

scutite de efectuarea stagiului profesional și de examenul de calificare

persoanele care dețin titlul de doctor, precum și cele care au cel puțin 10 ani

vechime în muncă în funcția de judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni

după demisia din funcțiile respective, au solicitat eliberarea licenței pentru

exercitarea profesiei de avocat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții

beneficiază și persoanele care, după demisia din funcția de judecător și

procuror, au continuat să activeze în domeniul dreptului.

În acest context, reclamantele au subliniat că stabilirea unui cuantum de

100 000 lei pentru subiecții vizați în art.10 alin.(2) din Legea sus - numită, este

una exagerată, abuzivă și care limitează dreptul la muncă. Or, deținătorii titlului

de doctor în drept, cei care au cel puțin 10 ani vechime în muncă în funcția de

judecător sau procuror, în mod incontestabil dețin ample cunoștințe juridice

teoretice, cât și practice care cu succes pot fî aplicate și în procesul exercitării

profesiei de avocat, dar neavând mijloace bănești suficiente (achitarea sumei de

100 000 lei) sunt îngrădiți în dreptul la muncă și anume în posibilitatea obținerii

licenței de avocat și respectiv, exercitarea unei asemenea activități profesionale.

Mai mult, majorarea taxei la suma de 100 000 lei pentru „examinarea

dosarului” persoanelor care se regăsesc la art. 10 alin.(2) din Legea nr. 1260-

XV din 19.07.2002 cu privire la avocatură nu este justificată și excede

cheltuielile aferente examinării dosarului înaintat de persoanele respective.

Astfel, art.21 alin.(3) din Legea nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la

avocatură, prevede care sunt actele necesare pentru admiterea în profesia de

avocat și anume pentru eliberarea licenței de exercitare a profesiei de avocat,

persoanele specificate la art. 10 alin. (2) prezintă Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat actele menționate la alin. (1) lit. b) - f) din prezentul articol,

precum și: a) declarația sub jurămînt, la care se anexează chestionarul de

evaluare a bunei reputații, b) scrisoarea de motivație: c) copia diplomei de

doctor în drept, după caz, iar literele b) - f) din alin.(1) al art. 21 prevăd

următoarele acte ce urmează a fi depuse pe lângă cele specificate la alin.(3)

art.21: „b) copia buletinului de identitate; c) copia diplomei de licențiat în drept

sau a echivalentului acesteia; d) copia carnetului de muncă, după caz; e) cazierul

judiciar; j) certificatul medical.

Respectiv, perceperea unei taxe de 100 000 lei pentru examinarea unui

dosar format din actele indicate în Legea cu privire la avocatură excede în mod

2

evident cheltuielile necesare examinării unui asemenea dosar și nu sunt

proporționale cu volumul de muncă ce presupune o asemenea examinare. Or,

art.29 din Codul administrativ prevede că orice măsură întreprinsă de

autoritățile publice prin care se afectează drepturile sau libertățile prevăzute de

lege trebuie să corespundă principiului proporționalitătii. O măsură întreprinsă

de autoritățile publice este proporțională dacă: a) este potrivită pentru atingerea

scopului urmărit în temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară

pentru atingerea scopului; c) este rezonabilă. Măsura întreprinsă de autoritățile

publice este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este

disproporționată în raport cu scopul urmărit.

Conform reclamantelor majorarea de 7 ori a taxei efectuată prin Hotărârea

Congresului Avocaților din 13 decembrie 2019, de la suma de 15 000 lei (taxa

anterioară) la suma de 100 000 lei pentru examinarea unui dosar cu actele

menționate în art.21 al Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la

avocatură, fără să se prevadă cel puțin un regim tranzitoriu este nejustificată și

vădit nerezonabilă. Or, o astfel de taxă este una ilegală, abuzivă și

discriminatorie în raport cu persoanele care acced în această profesie în baza

examenului de admitere în profesia de avocat, care achită o taxă de 40 de ori

mai mică, și cu certitudine, limitează dreptul persoanelor vizate în art. 10 alin.

(2) al Legii cu privire la avocatură de a exercita activitatea de avocat și

generează o selecție a admiterii în profesia de avocat în temeiul normei legale

indicate în baza criteriului de dispunere de mijloace bănești suficiente.

Aceasta deoarece art. 2 din Legea nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la

asigurarea egalității, indică expres despre interzicerea oricărei deosebiri,

excludere, restricție ori preferință în drepturi, și a libertății persoanei sau a unui

grup de persoane bazat pe criteriile reale, stipulate de lege sau pe criterii

presupuse, fapt ce contravine principiilor democratice și statului de drept.

De asemenea, art. 12 a Legii nr. 270 din 23.11.2018 privind sistemul

unitar de salarizare în sectorul bugetar, prevede modalitatea de salarizare a

cercetătorilor din cadrul instituțiilor de învățămînt superior, formula de calcul a

acestuia determină pentru o unitate de funcție un salariu lunar, sub salariu

mediu lunar pe economie aprobat, fapt ce confirmă veniturile modeste a

persoanelor ce activează în domeniul cercetării, și dețin titlul de doctor în drept.

În aceste condiții taxa de examinare a dosarului în sumă de 100 000 lei

este una ce descurajează membrii mediului academic în accederea în profesia de

avocat, mai mult ca atât, face imposibil acest lucru din cauza veniturilor

modeste. În aceste condiții, prevederile art. 10 alin. (2) al Legii cu privire la

avocatura ar deveni inaplicabile, pur declarative, și atunci cînd prin intermediul

unei hotârîri abuzive a unei autorități publice poate fi îngrădit dreptul

cetățeanului la prevederile unei Legi adoptate de Legiuitor, această Hotarâre

trebuie să fie declarată nulă.

Totodată, spațiul public a fost informat despre Hotărârea Congresului din

13 decembrie 2019 privind stabilirea cuantumului de 100 000 lei, la data de 11

ianuarie 2020, printr-un comunicat afișat pe pagina web a Uniunii Avocaților

3

din Moldova, fiind indicat că cu votul majorității absolute a membrilor prezenți,

la Congres s-a hotărât faptul ca, acei candidații care întrunesc cerințele de

compatibilitate ale prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea 1260-XV cu privire la

avocatură, vor achita suma 100 000 lei pentru obținerea licenței de avocat.

Au specificat că despre o Hotărâre de o asemenea anvergură spațiul

public urma a fi informat deîndată, sau cel târziu la câteva zile din momentul

luării deciziei, și nicidecum la aproape o lună de la adoptare, prin aceste

omisiuni fiind încălcate flagrant principiile de transparență și publictate a

actelor cu caracter normativ, acestea fiind inadmisibile pentru orice profesii care

asigură respectarea legii.

Astfel, la adoptarea hotărârii enunțate nu au fost respectate inclusiv

prevederile art. 41 alin. (18) al Statutului profesiei de avocat conform cărora

hotărârile Congresului se publică în mijloacele de presă ale breslei: revista

Avocatul poporului și pagina oficială de internet a Uniunii Avocaților.

Diana Castraveț, Ira Sîli și Oxana Miron au menționat că la data de 11

ianuarie 2020 când pe pagina oficială de internet a Uniunii Avocaților a fost

plasat Comunicatul prin care a fost adus la cunoștință majorarea taxei pentru

examinarea dosarului de eliberare a licenței în baza art. 10 alin.(2) din Legea nr.

1260 - XV din 19.07.2002 cu privire la avocatură, Hotărârea Congresului

Avocaților din 13 decembrie 2019 încă nu era publicată în cadrul secțiunii

Actele UA, aceasta nefiind de altfel publicată pe pagina oficială de internet a

Uniunii Avocaților nici la momentul depunerii prezentei cereri în judecată.

În continuare, reclamantele au mai indicat că Legea nr.239 din

13.11.2008 privind transparența în procesul decizional, prevede că părțile

interesate în temeiul art. 6 au dreptul să participe la orice etapă a procesului

decizional și să prezinte autorităților publice recomandări referitoare la

proiectele de decizii supuse discuțiilor, pe când autoritățile publice au obligația

în temeiul art. 7 de a asigura consultarea opiniei tuturor părților interesate de

examinarea proiectelor de decizii, iar în conformitate cu art. 15 al Legii numite

autoritățile publice vor asigura accesul la deciziile adoptate prin publicarea

acestora în modul stabilit de lege, prin plasarea acestora pe pagina web oficială,

prin afișare la sediul lor într-un spațiu accesibil publicului și/sau prin difuzare în

mass-media centrală sau locală, după caz, precum și prin alte modalități stabilite

de lege.

Necătând la faptul că, Hotărârea Congresului Avocaților din 13

decembrfie 2019 nu este publică, aspectul privind cuantumul taxei de 100 000

lei pentru examinarea dosarului în temeiul art.10 din Legea cu privire la

avocatură nr. 1260-XV din 19.07.2002 este aplicat, drept dovadă servind

Hotărârile Comisiei de Licențiere a Profesiei de Avocat adoptate la data de 23

ianuarie 2020 și 21 februarie 2020 publicate pe site-ul Uniunii Avocaților

www.uam.md .

Astfel, nu a fost respectată procedură de adoptarea a Hotărârii

Congresului Avocaților din 13 decembrie 2019 și respectiv, acest fapt denotă

ilegalitatea acesteia în ceea ce privește stabilirea cuantumului de 100 000 lei

4

pentru subiecții vizați la art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură nr.

1260- XV din 19.07.2002.

Reclamantele au mai accentuat că atât proiectul bugetul Uniunii

Avocaților cât și Nota Informativă la proiectul bugetului Uniunii Avocaților

pentru anul 2020, a operat cu calcule ce conțin suma de 15 000 lei drept venit,

parte componentă a bugetului Uniunii Avocaților pentru anul 2020 rezultat din

examinarea dosarelor depuse în temeiul art. 10 din Legea 1260-XV/2002 cu

privire la avocatură, și nicidecum cu un cuantum de 100 000 lei.

Astfel, în proiectul bugetului Uniunii Avocaților propus spre vot în cadrul

Congresului Uniunii Avocaților din 13 decembrie 2019 și care a fost publicat pe

site-ul oficial al Uniunii Avocaților ( www.uam.md ) spre consultare și

informare publică, pentru obținerea licenței de avocat în baza art. 10 al Legii

1260 - XV/2002 cu privire la avocatură era de fapt indicată suma de 15 000 lei

și nu cea de 100 000 de lei care a fost supusă votului în cadrul Congresului

Avocaților din 13 decembrie 2019.

Respectiv, supunerea votului a cuantumului de 100 000 de lei, fără a fi

indicată o astfel de propunere în ordinea de zi a Congresului din 13 decembrie

2019 sau în proiectul bugetului Uniunii Avocaților este o încălcare a

principiului transparenței în procesul decizional, or, societatea, opinia publică

nu a fost consultată privitor la acest aspect.

Mai mult, în cadrul Ordinii de zi a Sesiunii a III-a a Congresului

Avocaților din 13 decembrie 2019, care a fost publicată pe pagina oficială de

internet al Uniunii Avocaților și care conține subiectele ce urmează a fi supuse

votării în cadrul Congresului propriu-zis, nu a fost nici o propunere care să

vizeze majorarea sau modificarea cuantumului taxei percepute pentru

examinarea dosarelor de eliberare a licenței pentru exercitarea profesiei de

avocat depuse de persoanele specificate la art. 10 alin. (2) a Legii nr. 1260-XV

din 19.07.2002 cu privire la avocatură. De asemenea, o astfel de propunere a

lipsit și din ordinea de zi a Sesiunii I și II a Congresului Avocaților din 4

octombrie 2019 și respectiv din 22 noiembrie 2019.

Astfel, odată ce Ordinea de zi a Sesiunii Congresului Avocaților din 4

octombrie 2019, 22 noiembrie 2019 cât și din 13 decembrie 2019 nu a fost

modificată prin introducerea unor propuneri de modificare a cuantumului taxei

de la 15 000 lei la 100 000 lei, a fost dedus că o astfel de propunere nici nu a

parvenit în termenul indicat de Uniunea Avocaților în comunicat (până la 1

august 2019). Deci, cum o astfel de propunere care nu a fost introdusă pe

Ordinea de zi a putut să fie supusă votului.

Acest fapt, suplimentar a demonstrat la ilegalitatea și necesitatea anulării

Hotărârii Congresului Uniunii Avocaților din 13 decembrie 2019 în partea ce

ține de stabilirea cuantumului taxei pentru examinarea dosarelor de admitere în

profesia de avocat persoanelor specificate la art.10 alin.(2) a Legii nr. 1260-XV

din 19.07.2002 cu privire la avocatură.

Din aceste considerente și având în vedere că hotărârea în cauză

contravine direct prevederilor art.43 alin.(1) din Constituția RM, art. 20, art.29,

5

art.162-169, art.206, art.208, art.209, art.211, art. 212 din Codul Administrativ,

art. 36 alin.(5) și art.10 alin.(2) a Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la

avocatură, art.2 din Legea nr. 121 din 25.05.2012 cu privire la asigurarea

egalității, a fost depusă prezenta acțiune de control normativ, Diana Castraveț,

Ira Sîli și Oxana Miron solicitând anularea hotărârii Congresului Avocaților din

Republica Moldova din 13 decembrie 2019 în ce privește stabilirea cuantumului

taxei la suma de 100 000 lei pentru examinarea dosarelor de eliberare a licenței

pentru exercitarea profesiei de avocat depuse de persoanele specificate la art. 10

alin. (2) a Legii nr. 1260-XV din 19.07.2002 cu privire la avocatură, din motivul

ilegalității acesteia.

Prin încheierea din 27 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

în temeiul art. 191 alin. (2) în coroborare cu art. 199 alin. (2) Cod administrativ,

cauza de contencios administrativ enunțată a fost transmisă conform

competenței jurisdicționale pentru examinare în fond Curții de Apel Chișinău,

ca instanță de contencios administrativ.

Prin hotărârea din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea

de control normativ depusă de Diana Castraveț, Ira Sîli și Oxana Miron a fost

admisă integral, fiind anulată Hotărîrea Congresului Uniunii Avocaților din

Republica Moldova nr.UA/CA/20/12 din 13 decembrie 2019 privind stabilirea

cuantumului taxei pentru examinarea dosarelor de admitere în profesia de

avocat, a persoanelor specificate la art. 10 alin. (2) din Legea nr.1260-XV din

19.07.2002 cu privire la avocatură, ca fiind ilegală.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Chișinău a constatat că hotărârea

nr.UA/CA/20/12 din 13 decembrie 2019, privind stabilirea cuantumului taxei

pentru examinarea dosarelor de admitere în profesia de avocat, a persoanelor

specificate la art. 10 alin. (2) din Legea nr.1260-XV/2002 cu privire la

avocatură, a fost adoptată de Congresul avocaților cu încălcarea prevederilor art.

36 alin. (2) din Legea nr.1260-XV/2002 cu privire la avocatură, cât și a

prevederilor legale prevăzută de Legea nr. 239 din 13.11.2008, privind

transparența în procesul decizional.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea hotărârii enunțate, la data de 21

octombrie 2020, Uniunea Avocaților din Republica Moldova a contestat-o cu

recurs nemotivat, care ulterior la data de 18 noiembrie 2020 a fost completat cu

motivare, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate ce constituie

obiectul prezentului recurs cu emiterea unei decizii noi, de respingere ca

neîntemeiată a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în referința asupra cererii de chemare în judecată anexată la dosar, suplimentar

invocându-se că hotărârea contestată ce constituie obiectul prezentului recurs a

fost determinată de interpretarea eronată a dispozițiilor normelor materiale ce

guvernează prezentul raport litigios și anume fiind aplicate greșit prevederile

art. 37 lit. f) din Legea cu privire la avocatură.

În opinia recurentului, susținerile primei instanțe expuse în cuprinsul

hotărârii contestate precum că Congresul avocaților și-ar fi depășit competența

6

conferită prin lege în sensul dat sunt neîntemeiate, deoarece contravin art. 35

alin. (3) lit. e) din Legea cu privire la avocatură.

La acest capitol, a fost menționat că prima instanță la examinarea

litigiului dedus judecății nu a luat în considerare multitudinea cauzelor prin care

instanțele de judecată s-au expus prin acte judecătorești irevocabile asupra

atribuțiilor Congresului în ceea ce privește stabilrea taxelor contestate de către

reclamanți.

Ca urmare prima instanță s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată

de admitere integrală a acțiunii.

Prin referința depusă la data de 22 decembrie 2020, Diana Castraveț și Ira

Sîli au solicitat respingerea recursului depus de Uniunea Avocaților din

Republica Moldova cu menținerea actului judecătoresc recurat.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție reține că atât recursul nemotivat depus la data de

21 octombrie 2020 (f.d.137), cât și motivarea acestuia depusă la data de 18

noiembrie 2020 (f.d.142) sunt în termen, or, hotărârea instanței de fond a fost

adoptată la data de 19 octombrie 2020 (f.d.110) și recepționată de recurent la

data de 9 noiembrie 2020 (f.d.138).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Uniunea Avocaților

din Republica Moldova în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

7

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după

caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă

ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea

a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

8

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Uniunea Avocaților din Republica

Moldova.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul depus de Uniunea Avocaților din Republica Moldova, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

9